O sotie perfecta[+18]

[Ana]

imi pare rau de intarziere. ^^ xD

Capitolul V- Lovitura si vizita neasteptata

- Păi.. este..oh nimeni important. Linişteşte-te nu îţi bate tu capul cu problemele mele fără rezolvare. Trebuie să te odihneşti.
Plecă. Eram singura în sufragerie şi mă întrebam oare cine este mârţoaga nesuferită care l-a făcut pe Sebastian să plângă? O să aflu eu. Trebuia să mă culc, dar nu aveam pe nimeni langa mine, care sa ma ia in brate si sa imi sopteasca " Te iubesc!". Sebastian sigur ar fi facut asta. Dar eu eram sotia lui Mircea. Am adormit cu gandul la Sebastian si mainile lui calde bine lucrate. Nu imi puteam lua gandul de la el. Barbatul meu. Visele ma inghiteau... Visam cum Sebastian si cu mine.. eu si Sebastian. Ah ce placere era in visul meu...si dintr-o data, Mircea. Si poc se auzeau focuri de arma. Si bietul Sebastian pe jos, mort la picioarele mele goale.
-Nuu! strigam disperata si infricosata de cosmar.
Plangeam si aveam remuscari in legatura cu visul. Numai din cauza mea Sebastian murise. Ce tot vorbeam? Era doar un vis. Sebastian era viu in casa.
-Ce ai patit?Esti in regula?? Gata, linisteste-te. Totul este bine sunt aici, spuse Sebastian invaluindu-ma cu mainile lui mari si puternice, la care ori ce femeie visa. Era un barbat model. Cu masurile perfecte si perfect pentru mine. Eram cufundata in bratele lui, dar Mircea era in mintea mea. Vroiam sa astept. Vroiam sa vad cu se va comporta cu mine. Nu vroiam sa il insel cu propriul frate, poate mai bun si mai dragut, dar totusi era cumnatul meu. Nu mai rezistam tentatiei de al seduce, de al saruta. El era.. ba nu.
-Sebastian gata! Nu ma mai atinge. Apreceiz atentia si dragostea prieteneasca pe care mi-o porti, dar eu il iubesc pe Mircea, indrug eu mintind. Gata cu atingerile, nu vreau sa il insel pe sotul meu. Tu esti cumnatul meu si trebuie sa iti port respect si tu mie. Nu putem...
spun eu respingandu-l.
Ma durea inima sa il resping pe Sebastian. Oh...
-Delia! Nici nu stii ce face Mircea.. in ..in noprile astea. Ah nu mai conteaza deloc acum. Imi pare rau. Am cazut prost in fata ta. Odihneste-te! spuse el iesind din camera, lacrimand.
Ma infasurasem in patura din bumbac, albastra si proaspat spalata. Plangeam si ma simteam distrusa, pentru ca Sebastian era al meu el ma iubea, nu prostovanul de Mircea, care ma facea sa sufar mereu si mereu.

Era dimineata si eu inca dormeam, cand...
-Delia draga, trezeste-te! Am venit.
Era Mircea care ma invalui cu mainile lui puternice. Ma ridic eu din pat si ma uit indiferenta la el. Nu imi pasa de venirea lui. Nu era cu putinta, sa nu fi venit nici macar cu un buchet de flori in semn de "Imi pare rau". Nimic. Acelasi "am venit" de fiecare data. Ce sacaitor.
-Da. Te-ai gandit si tu sa vii de la.. curv..afaceri, spun eu sarcastica si cu nasul pe sus.
-Da am venit de la afaceri si totul a mers foarte bine. Tu cum ai petrecut zilele acestea?
-Ce tupeu infernal ai. Tu stii ca doar pentru tine am stat in gara si te-am asteptat? Am stat in ploaie 3 ore pe geamantan si tu ca de obicei nu erai cu mine. Erai la curve cum cred ca ai fost tot timpul.
-Delia! Nu am stiut.. eu...
-Nu mai ai cuvinte asa-i?
-Eu nu ma vad cu alte femei. Tu esti iubirea mea. Nimeni alt cineva inafara de tine. Crede-ma.
-E draci! Cum sa te cred nesimtit ce esti?! Puteai sa ma iei si pe mine. Ai plecat chiar in prima zi de casnicie. Bou ce esti! Pleaca si lasa-ma in pace!
-Asa deci...
Avea o fata incuntata si ranji malefic la mine. Stranse pumnul si POC! Primisem o palma peste fata. Cazusem la pamant verificandu-mi fata. Ma durea infernal. Mana lui grea si aspra ma lovise din plin. Buza o simteam umflata si incepusem sa plang injurandu-l in mintea mea naucita de tot.
-Asa deci Deliuta mea draga imi face faze, nu? Te simti marea doamna Rosenkrantz? Eu nu iti permit astfel de comportament. Daca se mai repeta, fi atenta ca ma supar.
-SA TE IA NAIBa, Mircea! O sa divortam!
La cuvintele mele, se innegri la fata, si cu pumnul din nou strans, veni spre mine si ma ridica de o mana. Durea rau.
-Fi atenta la mine femeie, imi spuse el, nu vei divorta iti zic eu. Daca vei strica prestigiul familiei Rosenkrantz,cu fitele tale vei avea de suferit si asta ti-o promit eu. Te voi omori! Si pe tine si pe familia ta. Acum TACI si coboara pentru micul-dejun! fetele noastre erau la o distanta de cativa cm si ii vedeam fata rosie de furie si ochii negri ca taciunea. Imi era frica sa nu imi mai friga vre-o palma, de data asta mutilandu-ma de tot. Ma azvarli in pat si iesi ca un drac, cum venise. Eram speriata de amenintarile lui intrebandu-ma unde era Sebastian al meu, cavalerul meu pe cal alb. Dar el nu venise sa ma salveze. Eram omorata de ganduri care ma apasau din ce in ce mai tare, la iveala fiecarei probleme din casa. Sa o omoare pe mama, pe mine, pe Katherine.. nu ar fi fost chiar rau sa o nimiceasca pe ea. Ce tot vorbeam? Ma amenintase si imi era frica sa mai dau ochii cu el.
M-am ridicat din pat si m-am dus la oglinda de langa geamul mare cu draperiile mov aprins, culoarea mea favorita. Buza imi era umflata si obrazul pe jumatate vanat. Imi prinsem parul intr-un coc. Ma gandeam sa iau o rochita de vara inflorata cu manica lunga ca sa nu se vada vanataia de la mana dreapta. M-am dat si cu fond de ten, ca sa nu mi se vada vanataia asa de tare si sa astup roseata din jurul ochilor. Ies pe usa increzatoare sa mai dau piept inca o data cu Mircea.
Coborand scarile ii vad pe socrii mei dragi in living citind ca intodeauna ziarul "Veastea de dimineata", alaturi de o cafeluta. Erau sprijinul meu. Ei si desigur Sebastian.
-Amanda, Papaiani cum de ati venit asa devreme? intreb eu ducandu-ma sa ii imbratisez.
-Am venit de aseara, dar eu si Amanda nu am vrut sa te trezim. Erai prea obosita asa ca ne-am refugiat in camera coastra de la parter.
-Papaiani, lasa asta. Ce ai patit draga mea? Esti vanata la obraz. Am auzit zgomote sus. Te certai cu Mircea?
-Oarecum. Am cazut din pat si Mircea ma tachinat si m-am cam suparat din pricina asta. Dar este totul in regula. Dar unde a plecat Mircea? Si de Sebastian stiti ceva? intreb eu mascand un zambet.
-A plecat furios la Londra. Asa ne-a spus. Pana la urma cum este Mircea poate sa se duca ori si unde, nu ne zice aproape nici o data adevarul. Draga mea, te rog nu pleca. Ti-am mai zis ca din toate cele trei sotii ale lui, tu ne esti cea mai draga. De cand te-am vazut am stiut ca ai un suflet nobil. Te rog nu ne parasi si tu. Sebastian si cu tine sunteti singurii care se mai ingrijesc de noi. Sebastian a pleccat cuparat aseara, imediat ce am venit.
-Daca eram pe mainile lui Mircea eram de mult pe drumuri, aproba Papaiani din cap, arajandusi ochelarii. Acum o sa ies cu Zverto afara.
- Stati fara girja. Nu o sa va las. Va iubesc.
Amanda nu rezista sa nu planga si Papaiani imi zambi fericit de decizia mea. Sebastian era plecat de noaptea trecuta. Oare se suparase pentru ce il respinsem? Posibil. De acum nu o sa il mai resping si voi fi doamna lui, nu dracului de Mircea. El nu semana deloc cu Amanda si Papaiani, care erau niste oameni respectabili si foarte amabili.

*

Era ora 9.45 si stateam pe canapea cu Amanda care imi arata cum sa tricotez. Vorbeam foarte deschis cu ea. Imi era ca o mama, care din pacate nu o aveam. Ma simteam bine in casa, doar cand nu era Mircea acasa. Suna soneria. Amanda tresarii si mai mai sa verse cafeaua pe noul covor. Am deschis usa, vazand in fata mea doua fetite gemene si blonde, cu ochii albastri si durdulii. Foarte simpatice. M-au luat in brate si am amutin in acel moment.
-Buna. Cine sunteti voi?
Nu imi raspunsera. O femeie inalta si solida, cu parul brunet cobora dintr-un taxi, cu doua geamantane mari, apropiindu-se de intrare. Se uita la mine cu o privire vicleana.
-Buna ziua. Tu esti noua sotie a lui Mircea? Vai da ce slaba esti, mama. Lui Mircea ii plac femeile mai cu forme ca mine, spuse ea trantind geamantanele pe jos. Am venit sa stau o saptamana aici. In fond acestia sunt copii lui Mircea si trebuie sa se ingrijeasca si el de ei. Sunt Ekaterina Ling. Inantata.
-Sunt Delia. Intra. Stii nu sunt chiar asa de slaba..
-E.. da. Amanda! Fosta mea soacra ma mai recunosti? Ia vin-o si da-mi o sarutre.
Amanda ma fulgera cu privirea si se uita la musafira neasteptata cu o severitate de parca ar fi vrut sa o impuste acolo, in acel moment. Amanda se apropie, isi puse mana dupa umarul meu si ii spuse femeii:
-Nu esti bine venita aici. Stii bine ca nu te suport. Mai bine iesi pe unde ai venit si lasa-ne familia in pace. Si Delia e mult mai draguta decat tine care ai vrut cu mare dorinta sa ma otravesti si sa pui mana pe averea familiei.
-A fost de mult. Fetito' vrei sa imi arati camera unde voi sta cu ALina si Dora? Sa fie aproape de camera lui Mircea. Vreau sa dorm bine pentru ca am zburat mult.
Amanda isi saruta nepoatele si se aseza pe canapea tricotand in continuare stramband din nas la vorbele Ekaterinei. Uram scarile si in acelasi timp ma gandeam ca poate chiar Mircea o trimise aici sau poate vroia sa il cucereasca. Dar nu acum, cand era totusi sotul meu. Ii deschisem usa cameri si o intrebasem daca vine la masa. Aceasta stramba din nas ca nu avea pofta de mancare.
-Le voi lasa doar pe cele doua jos cat timp eu ma odihnesc. Sa nu le dai, carne prajita, legume coapte... paine uscata...
Nici nu ascultam vorbele Ekaterinei. Ma uitam doar la cele doua fetite cu ochii sclipitori si cu rochitele lor din catifea albastra. Erau niste dulci. Le-am luat de manute si am pornit jos, pregatind cina. Alina si Dora iesisera afara alaturi de bunicul lor, Papaiani care era sa faca stop cardiac atunci cand o vazuse pe mama fetitelor. Zverto alerga fericit, jucandu-se cu fetitele la lumina felinarului principal.

-Nu trebuia sa o lasi sa intre! ma certa Amanda, neagra de suparare. Trebuia sa fiisi tu mai vorbareata. Dar nu aveai ce sa faci. Erau nepoatele mele. Ekaterina mereu sa folosit de bietele fetite care sunt batute in fiecare zi, spuse Amanda trista, suspinand.
-Lasa, ca o sa plece repede. Sper. Sa pregatim cina. Papaiani nu vine?
-Asa e copila mea. Oh, omul asta ii arde de joaca cu cainele. Papaianiii!! Treci incoa' la masa! Parca esti un copil! tipa ea, ca isterica, ceea ce ii se intampla foarte rar. Ai diabet omule!
-Amanda lasa-l ca isi rasfata si el nepoatele, spun eu chicotind.
-Regret ca m-am casatorit cu omul asta, spuse Amanda incepand sa rada si ea.
Era o admospera placuta acum. Lumea era fericita dar ceea ce ma tulbura era Ekaterina, femeia de la etaj cu privirea perfiida. Oare ce imi pregatea? Nu conta. Ma distram la parter alaturi de socrii mei si de cele doua fetite, care incepusera sa ma indrageasca.

P.s: sper sa va placa