Overload with darkness [yaoi]

[Verrine]

Gomene pentr intarziere. But, i'm back \m/. Am niste idei briliante cu ficu asta >:).

Training four:

Dimineata urmatoare, dupa ce Naruto a fost trezit de Sasuke si dupa toate nemultumirile de rigoare aduse la persoana brunetului, cei doi se intoarsera inapoi la traseul initial. Nu l-a scurt insa timp dupa disputa, au ajuns intr-o padure cu arbori inalti si frunzis des.
Sasuke afisa o expresie ce ducea cu gandul la nostalgie, in timp ce Naruto se plangea din cauza umiditatii. Lucrurile decurgeau relativ normal, pana cand Naruto decise sa deschida un subiect “serios”.
-Sasuke, ce parere ai despre Sakura?
Brunetul il privi cu coada ochiului, incercand sa inteleaga rostul si sensul intrebarii.
-Enervanta.
Naruto chicoti.
-Banuiesc ca-i bine. Ultima data cand am vorbit despre tine mi-a zis tot felul de idiotenii.
Sasuke isi ridica privirea, intorcandu-si capul catre Naruto. Asta era unul dintre acele moment foarte rare in care Naruto nu ii facea un compliment Sakurei sau nu bolborosea cat de mult o iubeste.
-Idiotenii? Ultima data erai sa ma omori pentru ea.
-Banuiesc ca am fost si eu un idiot atunci. Tine atat de mult la tine. A venit personal sa-mi spuna ca ma iubeste, spunand ca a renuntat la tradatorul de tine, doar pentru a ma face sa ma opresc din a te mai urmari.
-Patetic.
-Ar fi mers atat de departe incat sa-si iroseasca toata viata alaturi de mine.
Sasuke nu a putut intelege lipsa de stima din partea lui Naruto. El era mereu cel care se autointitula cel mai bun in toate. Asta parea acum doar o amintire stearsa in mintea brunetului.
-De ce nu ai acceptat?
Naruto zambise.
-Sa-mi traiesc viata intr-o minciuna? Neah.
Facuse o pauza in care relua in calcul posibilitatea asta. Insa nu, chiar nu si-o dorea. O iubea pe Sakura, insa nu intr-un mod in care sa fie trecut de pragul realismului.
-Oricum, indiferent daca ar fi fost adevarat ceea ce mi-a zis, nu m-as fi oprit. Nu te urmaresc pentru ca i-am promis ei, in ultima vreme simt ca a devenit ceva personal.
-Hn.
Sasuke analizase bine spusele blondului. Daca nici Sakura nu a reusit sa-l incetineasca spunandu-i asta, atunci posiblitatea de a-l face pe Naruto sa se opreasca din propria nebunie este undeva departe de orice numar pozitiv.
-Oh da, continua blondul, a zis ca vrea sa te omoare.
Daca Sasuke ar fi putut rade, ar fi facut-o, si inca cu ce pofta si extaz. Dar a tacut, privind increzator la Naruto.
-De parca ar putea-o face.
Naruto chicotise din nou.
-Nu subestima niciodata taria unei femei; pe mine m-a surprins de cateva ori.
Insa nu a mai apucat sa spuna ceva deoarece , in ciuda faptului ca el nu mentionase nimic pana acum, stomacul lui a inceput sa simta lipsa mancarii.
-Infometat?
Naruto se facuse rosu in obraji.
-Cui… cui ii este foame?!
Sunetul deranjat se auzi din nou. Sasuke il privi pe Naruto iscoditor.
-Bine, bine. Mi-e foame. Insa doar putin!
Brunetul nu a mai zis nimic, continuand amandoi sa mearga. La scurt timp dupa convorbire, pe dupa ramurile copacilor incepeau sa se zareasca cladiri. In apropierea lor era un sat. Naruto era foarte incantat de idee, in timp ce Sasuke ramase indiferent. Dupa scurt timp, gandurile lor se confirmara. Intradevar, dadusera de un sat. Era mai mic, insa semana in mare parte cu Konoha. Strazile erau pline de cei care apartineau locului -sau trecatori-, vanzatorii pareau amabili si o atmosfera de pace te invaluia imediat ce treceai poarta ce delimita satul de padure.
Cand Naruto zarise un loc asemanator cu Ichiro Ramen, nu a mai stat pe ganduri grabindu-se sa-si cumpere acele cateva portii necesare pentru traiul sau. Sasuke l-a insotit, asezandu-se langa el si asteptandu-l sa termine de mancat.
Blondul a parut mirat cand el terminase prima portie iar Sasuke inca nu comandase nimic.
-Sasuke, nu ai de gand sa mananci?
-Nu.
Naruto il privi confuz.
-Nu-mi aduc aminte sa te fi vazut mancand de cand ne-am intalnit.
Sasuke nu a zis nimic. Naruto il privea cum statea plictisit cu capul rezemat de mana s-a dreapta, asteptandu-l pe blond sa termine. Se gandi putin. Oricat de inuman ar parea Sasuke, nu avea cum sa reziste fara sa manance.
Poate nu are bani.
Naruto zambi, comandand inca o portie. Era pentru Sasuke.
Cand venise ramenul se pregatise sa se ia la cearta cu Naruto, insa blondul interveni inainte sa inceapa:
-Taci si mananca.
Brunetul intelese mesajul asa ca nu a vazut vreun rost in a mai deschide o discutie pe tema asta. A mancat ramenul comandat de Naruto.

***

Dupa ce au terminat de mancat, si-au continuat drumul prin padure. Initial, blondul se gandise sa innopteze in sat, insa avand in vedere ca Sasuke nu avea bani la el nu ar fi acceptat nici in ruptul capului sa stea la un hotel pe banii blondului- motiv pentru care nici nu a mai adus in discutie posibilitatea asta.
Atunci cand intrasera in sat, Sasuke isi dezactivase Sharinganul – pe care tinuse mortis sa-l aibe activat la iesire ochii brunetului si-au pastrat culoarea de onix. Se simtea usurat si mandru de ceea ce reusise sa faca – sa castige pentru a nu-stiu-cata-oara increderea lui Sasuke.
Drumul le-a fost insa taiat de un kunai.
Sasuke ramase pe pozitii in timp ce Naruto se intoarse, urmand cu privirea cursul kunaiului.
-Sasuke, simti ceva?
Brunetul dezaproba. Adevarul era ca nu putea sa depisteze nici un influx de chackra.
Naruto si-a creat patru clone, trimitandu-le in toate directiile, in timp ce Sasuke cauta cu Sharinganul inamicul. Mai multe kunaiuri venisera spre cei doi. Sasuke tresari.
-L-am gasit! si fara sa mai spune ceva a luat-o inainte, catrea asa-zisul inamic.

Naruto P.O.V

Nemernicul de Sasuke iar a luat-o inainte. Ma intreb cand o sa inteleaga ca nu e singur in calatoria asta. Am luat-o si eu din loc, incercand sa tin pasul cu el. M-am oprit insa la scurt timp, vazandu-l pe Sasuke intepenit, cu ochii larg deschisi, sange scurgandu-se din ei. Privea catre el.
Mi-am indreptat atentia in acelasi loc in care o avea Sasuke. Incremenisem cand am vazut figura lui Itachi. Era mort. Trebuia sa fie mort. Mi-am indreptat privirea catre Sasuke. Nici nu pot descrie expresia care o avea pe fata. Il omorase, iar el stia asta. Nu putea sa fie el. In ochii sai larg deschisi se adunase toata ura care a avut-o in suflet pana la momentul respectiv, insa era intr-un amestecat intortocheat cu o (com)pasiunea ciudata.

Apoi a fost acest moment ce m-a uimti si marcat.

Sasuke, acel Sasuke, a inceput sa planga. Nu clipea. Privea uimit si plangea.
Mi-am scuturat capul.
-Sasuke! Nu te uita la el! E doar o iluzie.
Insa cuvintele mele pareau a fi departe de el acum. Isi pierduse mintile!
N-am mai putut zice ceva deoarce am fost lovit cu putere in stomac, corpul meu izbindu-se puternic de un copac aflat la departare de corpul lui Sasuke. Durerea a fost atat de mare incat simteam ca fiecare celula din corpul meu era zdrobita cu fiecare gura de aer inspirata.
-Sa…suke.
Si apoi am vazut.
Sasuke fusese omorat.
Percepeam doar corpul lui prabusindu-se plin de sange, cu ochii larg deschisi si invadati de frica.

Acesta a fost cel mai rapid, inevitabil si prostesc mod in care am putut pierde singura persoana cu care reusisem sa creez o conexiune.