Ultimul glonţ [ YAOI ]

[Me�al.]

Hehe, mulţumesc pentru comentarii,guys. Vă mai aştept părerile/comentariile ! Se pare că de data asta am venit mai rapid cu continuarea care, zic eu, e cea mai lunguţă : - " . Am avut tone de idei :]] .
Eniuei, hope u like it şiiii.. lectură plăcută !

3

Femeia se legăna de pe un picior pe altul şi ofta în acelaşi timp. Îşi fremăta mâinile, iar faţa i se înroşise puţin. Părea că îşi caută cu mare atenţie cuvintele. Lucrul acesta m-a speriat şi mai mult, iar inima a început a-mi bate cu putere. Parcă voia să îmi spargă pieptul.
- Damon. Ei bine, Damon, este un om bun, deşi nu o arată deloc. Îi place să pară dur şi indiferent, de parcă aceste lucruri l-ar proteja de răutatea umană. Însă, este total diferit de ce le arată celorlalţi oameni, a spus, lăsându-şi capul în jos.
Ori nu îmi înţelesese întrebarea, ori se prefăcuse că nu o înţelesese. Oricare ar fi fost varianta, eu eram hotărât să continui să o chestionez. Probabil că se aştepta să nu scape aşa repede, fiindcă se înroşise şi mai tare. Nedorindu-mi să prelungesc acest Iad pentru slujnică mi-am formulat întrebarea rapid în minte.
- Eu nu voiam să ştiu cum este Damon la suflet fiindcă sper să aflu cum este el cu adevărat. Cu ce se ocupă el, mai exact? am întrebat fixând-o cu privirea.
Probabil că se aştepta la o astfel de întrebare fiindcă se uită la mine calmă, susţinându-mi privirea. Ochii săi ciocolatii erau mult mai profunzi decât îmi aminteam. Era drăguţică şi, credeam eu, slujba aceasta nu i se potrivea. Dacă, totuşi, dorea să lucreze pentru Damon, asta însemna că plătea destul de bine.
- Îmi e foarte greu să vorbesc despre astfel de lucruri fiindcă Damon este ca un Dumnezeu pentru mine. El m-a salvat dintr-o casă în flăcări. Nu puteam să ies şi am leşinat acolo. Când m-am trezit, mă aflam în această casă. Din acel moment, am jurat să-i rămân credincioasă lui fiindcă mi-a salvat viaţa. Însă el este... nici nu ştiu cum să-ţi spun asta fără să sune rău fiindcă, crede-mă, sună foarte prost. Ei bine, Damon este şeful mafiei italiene, a şoptit.
Vorbele sale m-au şocat. Mă aşteptam la un asfel de lucru, dar să-l aud a fost altceva. Nu-mi venea să cred ce-mi auzeau urechile. Nici în visele mele nu credeam că aveam să cunosc şeful mafiei şi, sincer să fiu, nici nu-mi prea doream. Voiam să mă păstrez departe de pericole, dar se pare că ele mă căutau cu disperare. Ironic, ce aş putea spune. Femeia a plecat în linişte, iar eu am rămas iarăşi singur cu gândurile mele. Încercam să nu mă mai gândesc la statutul lui Damon, dar îmi era imposibil. Trebuia să fac ceva pentru a uita de astfel de lucruri şi nu aveam prea multe variante. Era seară deja. Totuşi, am deschis uşile dulapului încastrat în perete şi am privit numeroasele haine din el. Am scos un tricou negru şi o pereche de blugi închişi la culoare. Am aruncat hainele pe pat şi am început a mă dezbrăca de vechile şi murdarele veşminte. În buzunarul blugilor mei jerpeliţi, am găsit un glonţ. Fusese cadoul de ziua mea de acum un an de la tata. Îmi spusese că era „pentru a mă apăra mai bine”. Nu înţelesesem niciodată cum mă puteam apăra cu un glonţ, când nu aveam nici un pistol. Însă, niciodată nu am întrebat fiindcă nu mă pasiona aşa de mult subiectul. Am pus glonţul în sertarul noptierei din lemn şi mi-am schimbat hainele rapid. Tricoul era de la Polo Ralph Lauren, precum şi pantalonii. Văzând cunoscuta firmă, m-am convins că Damon era bogat. În fond, cine îşi permitea atâtea haine de firmă? Nu mulţi, presupun.
Zece minute mai târziu, mă aflam în sufrageria casei – locuinţa lui putea fi denumită cu uşurinţă un palat. Încăperea era uriaşă şi frumos decorată. Pereţii aveau cinci metri înălţime şi tavanul se sprijinea în coloane albe, asemănătoare cu cele greceşti. Geamurile erau înalte, iar draperii din satin roşu le încadrau frumos. În mijlocul camerei era aşezat un covor crem, pe care era pusă o canapea imensă, din piele şi două fotolii asortate. În faţa lor se afla o masă de cafea din sticlă, pe care era pusă o vază cu cinci lalele roşii. Din tavan cobora, pe un suport metalic, un televizor cu plasmă care avea ecranul uriaş. Văzusem acest sistem într-o emisiune: puteai să cobori televizorul dacă voiai să vezi ceva, iar dacă te împiedica, îl puteai „ascunde” sus, în tavan, într-un spaţiu special. O tehnologie scumpă. Într-o parte a camerei, se afla un bar lung, iar în colţul opus un pian negru. Jumătate dintr-un perete era acoperit cu rafturi pline de cărţi îmbrăcate în piele, care păreau foarte preţioase. La biroul ce se afla lângă bibliotecă, stătea Damon. Privea plictisit nişte foi şi, când mi-a auzit paşii pe podea, şi-a ridicat brusc ochii la mine. Părea surprins. Probabil că nu se aşteptase să ies din cameră aşa rapid.
- Mă scoţi şi pe mine în oraş, te rog? Mă doare capul de-mi pocneşte, nu mai rezist, am spus în timp ce mă apropiam de el.
- Adică să mergem la o întâlnire? a răspuns el cu o altă întrebare.
Privirea îi era şireată şi tonul îi era scăzut, vrând să pară senzual.
- Nu, normal că nu. O întâlnire cu un bărbat e ceva... împotriva naturii, am spus hotărât.
- Şi ce-mi dai în schimb? Trebuie să primesc ceva pentru că te scot în oraş.
- Vedem când ne întoarcem, am zis rapid.
A zâmbit satisfăcut şi s-a ridicat de pe scaunul din piele neagră. A început să meargă înspre uşă, paşii săi auzindu-se pe marmura albă. Îl urmam cu repeziciune fiindcă se deplasa foarte rapid. La uşă un valet s-a oferit să-l cheme pe şofer, iar Damon a spus că avea să-l aştepte în faţa casei. Bărbatul bătrân aprobă şi scoase o staţie de emisie – recepţie din buzunar. Se pare că erau foarte organizaţi aici, în casa lui Damon. Am ieşit afară amândoi, pe uşa uriaşă, din mahon. În faţa casei se afla un rond, în mijlocul căruia era o fântână arteziană. Din mijlocul acesteia, ţâşnea apă care ajungea cam la doi metri şi ceva înălţime. Imediat ce am ieşit, am văzut coloanele imense, asemănătoare cu cele din sufragerie, care susţineau un tavan deasuprea intrării. Eram copleşit de toată frumuseţea acelui loc. În faţa intrării, a apărut o limuzină neagră, ce ne aştepta. Nu mersesem niciodată cu o astfel de maşină şi eram extrem de curios să aflu cum era înăuntru. Şi ce am privit, m-a lăsat mască. Locul unde stăteam eu şi Damon era impresionant. Erau banchete de piele pe toate laturile „camerei” din spate şi uneori erau întrerupte de câte o măsuţă, un loc în care se afla un telefon, telecomanda de la televizor – ce se afla încastrată în banchetă – sau un mini bar. Dar aveau o plasmă în maşină ! Acest lucru mi se părea incredibil. Pe tot parcursul drumului, Damon a băut un pahar de wiskey cu gheaţă, iar eu am optat să nu gust nimic. Când limuzina staţiona la un semafor, o melodie asemănătoare cu cea de la telefonul fix se auzi. Bărbatul a scos din buzunarul sacoului un smartphone de ultimă generaţie. Parcă iPhone 4 se numea. Având în vedere că n-am avut niciodată un telefon mobil, am încetat să mă mai documentez despre ele. Încercam să mă conving că era bine şi fără.
- Iarăşi ne face probleme Julio?! a spus Damon pe un ton ridicat, încleştându-şi degetele pe pahar.
Când am auzit numele tatălui meu, am tresărit. Faptul că avea probleme mă făcea să-mi doresc să-l ajut. Era tatăl meu şi, chiar dacă mă vânduse, eu ţineam la el. Parcă împins de o entitate invizibilă, am sărit către Damon şi l-am prins de mână. Stăteam în genunchi pe banchetă, cu corpul uşor arcuit. El i-a şoptit celui cu care vorbea că îl va suna mai târziu şi m-a privit suspicios.
- Voi... voi face orice dacă nu îi faci nimic lui tata. Orice, îţi promit, am spus hotărât. Voi sta în casa ta pentru totdeauna, am adăugat.
S-a uitat surprins la mine, probabil neaşteptându-se să îl rog aşa ceva. Eram sigur că credea că îl detestam pe tata. Şi o făceam, dar doream ca ultima mea rudă să rămână în viaţă.
- Bine, dar, nu uita, ai spus orice, a zis pe un ton serios.
I-am dat încet drumul la braţ, dar am simţit cum mâna lui îmi atinge uşor fundul şi îl mângâie. Am tresărit speriat, dar am rămas nemişcat, ştiind că îi promisesem că aveam să fac orice. Îşi luă puţin mai târziu mâna de pe posteriorul meu şi spuse:
- Haide să-ţi luăm nişte haine mai... atractive, care să îţi pună în valoare corpul ăsta frumos pe care-l ai, a zis.
A prins cu ambele mâini tricoul larg, negru, şi l-a ridicat. Mi-a atins fără nici o problemă fiecare bucăţică din corp şi, apoi, a dat drumul materialului. În acel moment, ştiam că fusese o prostie să-i promit că aveam să fac tot ce voia el.

Maşina a oprit în faţa unui magazin înalt, ce se desfăşura pe patru etaje. Clădirea era vopsită într-un verde pal, iar uşa de la intrare era din sticlă neagră, prin care nu se putea vedea. Am ieşit din limuzină şi ne-am îndreptat înspre intrare. Odată înăuntru, o femeie înaltă ne-a asaltat. Avea corpul subţire, dar cu forme şi purta un costum destul de pervers. Acum înţelesesem ce insinuase Damon prin cuvântul „atractiv”. Am înghiţit în sec şi am privit buclele blonde ale femeii.
- Ce doriţi, domnule Damon? Ceva pentru acest băiat?
- Da. Şti definiţia mea pentru atractiv. Asta vreau şi eu pentru el. Ah, şi, te rog, să fie mai multe haine pentru garderoba sa.
Femeia m-a prins de mână şi m-a tras pe un culoar. Damon mergea rexalat în spatele nostru în timp ce domnişoara se vântura agitată. M-a lăsat să aştept lângă o cabină de probă uriaşă şi, când s-a întors, avea mâinile pline de haine. Am vrut să intru în cabina de probă, iar ea îmi dădu nişte veşminte. Am pus pe mine un tricou scurt, ce îmi ajungea până mai sus de buric, o pereche de pantaloni foarte scurţi, de sub care porneau nişte ciorapi cu plasă foarte indecenţi. De pantaloni erau prinse nişte bretele ce mi le-am trecut după umeri. În picioare aveam nişte bocanci negrii din piele. De fapt, toată vestimentaţia mea era din piele şi era şi foarte indecentă. M-am uitat la reflexia mea din oglindă şi am observat că arătam pervers – aş fi trezit fanteziile oricui. Privirea mi-a căzut pe fundul meu ce ieşea foarte tare în evidenţă cu acei pantaloni. De asemenea, şi talia îmi arăta altfel.
- Haide, ieşi afară ! a strigat femeia.
Îmi era ruşine să ies şi să fiu văzut de toţi cei din magazin. Însă mi-am făcut curaj şi am îndepărtat draperiile. Privirea lui Damon se fixă pe trupul meu, precum şi a doamnei. M-au studiat îndelung, iar eu îmi doream să dispar odată de acolo.
- Arăţi perfect, ai stârni fanteziile oricărei persoane ! a spus vânzătoarea mulţumită.
Nu înţelegeam de ce era aşa de bucuroasă că puteam să stârnesc fanteziile oamenilor. În fond, nu era normal să vezi pe stradă oameni îmbrăcaţi astfel.
- Adevărat. Atunci, lasă hainele astea pe el şi vreau să mai cumpăr oricâte alte haine găseşti tu, dar să fie asemănătoare, comandă Damon. Şi piesa de rezistenţă, adăugă el, mai apoi, apropriindu-se de mine.
Mi-a pus la gât, destul de strâns, o cureluşă din piele, ce avea o gaică de argint în faţă. Era o zgardă ce arăta teribil de pervers.
- Poftim ? O zgardă? am spus enervat.
Damon aprobă şi se apropie de mine. Eram amândoi în cabina de probă, iar bărbatul a tras perdeaua. Se apropia din ce în ce mai mult, iar mie îmi creştea considerabil pulsul. M-am lipit de peretele cabinei, iar Damon îşi băgă genunchiul între picioarele mele. L-am privit terifiat. Mi-a băgat mâna în pantaloni, atingându-mi organul intim, care începuse să devină tare. Îl strânse cu putere, făcându-mă să gem, iar apoi începuse să-şi plimbe mâna pe el rapid. Scânceam şi gemeam a fiecare mişcare pe care o făcea, iar faţa mi se înroşise.
- Damon... stai... nu. OpreÅŸte-te, gemeam eu.
Pe faţa lui se citi o urmă de satisfacţie. Îşi scoase mâna din pantalonaşii scurţi şi îşi îmi dădu drumul. Am căzut pe jos, fiindu-mi imposibil să mă susţin pe propriile-mi picioare. Prinse un lanţ subţire, din argint de gaica zgardei şi mă forţă să mă uit în oglindă. Chipul îmi era roşu şi din gură îmi curgea salivă. Eram transpirat, borboane de apă prelingându-mi-se pe trup. Arătam precum o curvă.
- Asta e pentru ca să vezi în ce fel te sacrifici pentru tac-tu. Nu că mie mi-ar displăcea foarte tare.
- O să... merg aşa pe stradă? am întrebat.
Bărbatul aprobă cu un zâmbet pervers pe chip şi trase de lanţ, forţându-mă să mă ridic. Eram ameţit şi abia puteam merge, dar Damon mă trăgea după el prin magazin fără a-i păsa. Ajunşi la casă, brunetul plăti şi mă trase după el afară din magazin. Îmi spusese să aştept lângă un chioşc cu ziare pentru a duce pungile la maşină. Lumea se uita la mine ca la maşini străine şi ştiam că atrăgeam privirile tuturor. Îmi era ruşine şi ştiam că atenţia oamenilor era canalizată pe lanţul de la zgardă care era prins de un stâlp. Mă simţeam oribil, de parcă aş fi fost un animal. Un aurolac, care puţea teribil a mizerie, se apropie de mine şi îmi atinse, cu mâinile lui murdare, chipul.
- Eşti o iubire de băiat. Ce n-aş da să fac cu tine... începuse el.
- Pleacă de aici, jigodie! se auzi vocea lui Damon.
Când aurolacul se întorsese, a rămas şocat. Chipul lui Damon îl făcuse să tremure.
- Damon Diedrick. Nu, te rog, cruţă-mă ! urlă aurolacul, după care a luat-o la fugă.
Damon, nervos, mă trase după el spre limuzină. Am intrat amândoi înăuntru, iar eu m-am trântit pe banchetă, şocat. Brusc, totul nu mi se mai părea aşa perfect. Îmi era scârbă să mă uit la propria-mi imagine.
M-am aşezat cât mai departe de Damon şi mi-am sprijinit capul de sticla rece a geamului. Los Angeles – ul era un oraş impresionat şi semăna mult cu imaginea mea despre New York. Pe fiecare clădire înaltă erau afişe luminoase la băuturi sau haine sau reviste. Luminile marelui oraş mă orbeau, iar străzile erau aglomerate, chiar dacă era ora zece şi ceva seara. Era o metropolă care nu dormea niciodată. Mi-aş fi dorit, totuşi, ca această primă vizită în LA să nu se fi terminat aşa. Însă, visele rămâneau doar dorinţe.
Ajunşi la conacul lui Damon, acesta îmi zâmbi şi îmi întinse un pahar cu un lichid colorat înăuntru. M-a rugat să beau, iar eu, însetat, am dat pe gât tot conţinutul. Îmi pişca limba lichidul, dar, totdată, era foarte bun. Categoric era alcool. Damon m-a luat în braţe şi a început să meargă către intrarea în vilă. Când a ajuns în camera sa, m-a aşezat pe pat. Din cauza băuturii, nici nu realizasem unde mă aflam. Parcă toată teama dispăruse. Însă, vorbele lui Damon au reuşit să-mi dea fiori pe şirea spinării:
- Nici nu şti cât tânjeam după clipa asta.