Durerea persista.

[Trioxide chocolate.۩]

Accept orice fel de critica. Inceputul nu e cine stie ce, dar pe parcurs se vor intampla mai multe lucruri. Sper sa va placa. E printre primele postate, de fapt al doilea. Scuzati-mi greselile de tastare se lipsa diacriticelor.
Ja ne.

-Tati, te rog. Ce am facut? De ce ma lovesti?
Acestea erau singurele cuvinte pe care le putea spune micuta fetita. Chipul ei angelic de copil nevinovat era terifiat de spaima, iar ochii de un albastru pur, intens si patrunzator erau innecati de lacrimile amare si fierbinti. Tatal ei venise din nou beat mort acasa. Si ca de fiecare data singura victima era ea. Singurul lui copil. Cu privirea plina de ura o apuca pe copila de pletele blonde precum aurul , crete si lungi ridicand-o de la sol. Fetita incepu sa tipe si mai tare rugandu-l sa-i dea drupul deoarece o doare, dar " demonul " nu o asculta. A tarat-o pana in bucatarie de unde lua un cutit si merse inapoi in sufrgerie unde se afla, inconstienta din cauza loviturilor primite, mama fetitei. Ii dadu drumul blondinei si, ca o fiara salbatica se arunca asupra femeii infigandu-i ctitul in mijlocul pieptului.
Se intoarse privind-o sadic si incepu sa o loveasca cu palmele, pumni si picioarele pana cand din dreptul usii se auzira niste batai puternice urmand spargerea ei. In casa intrara zece oameni, politisti care-l aresta pe barbat. Medicii au pus-o pe o targa si o urcara in ambulanta impreuna cu feta.
Sunetul asurzitor al sirenei se auzea peste tot pe strazile intunecate.
- Amanda..fa..spuse semeia tusind. Fata mea. Nu-ti face griji. Totul va fi bine, ai sa vezi. Chiar daca nu voi ma fi cu tine te voi pazi de sus, de langa Doamne - Doamne si te voi ocroti mereu. Ai inteles?
-Da mami. afirma copila cu ochi inlacrimati.
Ambulanta ajunse la spital. Femeia era deja moarta.
-Esti bine? o intreba o asistenta pe copila.
Aceasta nu reactiona. Statea fixand un oarecare punct dupa peretele alb imaculat. Ochii ii parea pierduti. Nu mai aveau stralucira de altadata, stralucirea pe care o aveau atunci cand traia intr-o familie fericita. Fara griji, probleme, batai. Fericita.

Capitolul unu: Dupa zece ani.


Uram sunetul acela asurzitor al clopotelului inca de cand am inceput liceul. Ma zgaria pe creier enervandu-ma, insa anunta inceputul orei de istorie care era singura materie pe are o agream. Cu pasi marunti, dar hotarati m-am intreptat catre calsa unde invatam. O camera cu treizeci de banci de o persoana, draperi albastre, o tabla mare pe care se scria cu marker-ul si cam atat. Simpla si primitoare, un fel de al doilea camin al meu.
M-am asezat in banca mea, prima de la geam si am asteptat sa vina doamna Parker. O femeie usor trecuta de patruzeci de ani cu parul blond ca al meu, ochii de un verde crud, imbracata sobru intr-un costum negu si pantofi cu toc inalt. Eu pe de alta parte purtam o pereche de blugi negri si stramti, un tricou rosu aprins cu un cap de mort desenat pe piept cu negru dedesuptul caruia scria cu aceiasi culoare " Death is a new life ! ", o pereche de tenesi de la Converse negri, pe deasupra aveam o jacheta neagra si la gat o esarfa in carouri rosii si albe. Ma asortasem.
-Neata ! mi se adresa colegul meu de banca, Mike.
Era singurul meu prieten la care si stateam de cand parinti lui ma luasera de la orfelinat devenind astfel noi mei parinti. Imi vorbea mereu frumos cu expresia lui blanda si intelegatoare. Seamanam mult; avea ochii la fel de albastri ca ai mei, parul tot blond. Era mai inalt ca mine cu aproape douazeci de centimetri, bine facut, dar nu exagerat de musculos, intr-un cuvant : bun.
-Neata si tie. Ai ajuns inaintea mea.Trebuia sa ma trezesti si pe mine. i-am spus zambindu-i cat de sincer am putut.
-Buna dimineata copii !
Alta lectie plictisitoare dintre putinele care erau. Despre literatura si scoala moderna.
De parca m-ar fii interesat asemenea subiect.
Politicoasa i-am cerut voie la baie, ea lasandu-ma cu chiu, cu vai sustinand ca mai sunt doar cinci minute pana la pauza, dar eu i-am spus ca nu ma mai pot tine si m-a lasat. Buna strategie. Holurile erau goale si pustii, probabil erau la baia baietilor fumand in nestire jointuri. Ma rugam sa nu-si fi schimbat locul si sa nu se fi mutat in baia fetelor, dar in zadar.Toata gloata de netrebnici era stransa acolo. Am dat sa plec, dar vocea unuia dintre ei m-a oprit.
-Stai ! cunosteam aceea voce.
Eliot.