Jurnalul vietii mele - [+18]

[Kayla.]

Am revenit. Dupa o indelungata absenta, am revenit in sfarsit. Tin sa va multumesc DeDal N. , Lexxi. si â–«Biscuitsel :xâ–« pentru comentari. So, sa nu o mai lungesc mult, aici aveti next-ul:


Capitolul 8- Plecarea

Dimineata isi face aparitia. Razele soarelui patrund usor printre jaluzelele ferestrei, trezindu-ma la realitate. Ma ridic usor din pat si ma indrept spre baie. Imi dau pijamalele jos si intru in cabina de dus, rasfatundu-ma sub jetul caldut de apa aproximativ cincisprezece minute. Ies din cabina si imi streg corpul cu un prosop, mai apoi luandu-mi halatul de baie pe mine. Ma spal pe dinti si pe fata si revin in camera. Ma duc la dulapul de haine de unde imi aleg o pereche de pantaloni de blugi treisferturi, un maieou albastru pe care scrie ’’Dry dreams’’ si un bolero alb. Imi pun un colier cu pandantiv, o pereche de cercei in forma de inimioara, niste bratari negre si doua inele din argint. Imi indrept parul cu placa, mai apoi urmand sa-l las liber, ma machiez cu rimel, creion dermatograf negru si luciu de buze. Ma incalt cu o pereche de bascheti albastri si imi dau cu putin parfum. Imi deschis cele doua trollere mari si incep sa imi pun tot ce imi trebuie: hainele, incaltamintea, cosmeticele, accesorile si multe altele. Dupa aproximativ o ora sunt gata cu bagajele. Imi iau cele doua trollere si cobor la micul dejun.

In timp ce coboram scarile, ma gandeam la visul de aseara, iar cum nu eram atenta, cand mai aveam doua trepte de coborat ma impiedic si aterizez pe burta. La impactul cu parchetul scot un geamat de durere. Ma ridic si observ ca toate familia mea se abtinea sa nu rada. Ingan un ’’Buna dimineata’’ si ma asez la masa, incepand sa iau micul de jun. In timpul mesei, ii aruncam mici priviri fratelui meu, ce isi savura linistit cerealele cu lapte. Daca ar stii ce vis am avut…
Dar totusi trebuie sa recunosc ca in vis arata destul de bine. Chiar mi-a placut ce mi-a facut in vis. La acest gand rosesc imediat. Oh, doamne, la ce ma gandesc eu acum. Cand oare am devenit asa de perversa, nici eu nu stiu. Dupa zece minute de cand sunt la masa, ma ridic si ma duc pentru ultima oara in camera mea din aceasta casa sa vad daca nu am uitat ceva. Dupa ce ma asigur ca totul e in ordine, cobor jos unde ii vad pe tata, mama si Kankuro asteptandu-ma.

-Copii, sunteti gata sa va luati ramas bun de la aceasta casa si sa salutati noua voastra casa? Intreba tata entuziasmat
Nu stiu de ce era atat de entuziasmat, eu nu vedeam nimic frumos la aceasta mutare. Defapt eram total indiferenta, ne mai mutaseram de multe ori, deci nu avea ce sa fie diferit de aceasta data, sau poate ca ma inselam. O sa vad cand o sa ajung, nu trebuie sa trag concluzii pripite.
-Mda! am raspuns eu si fratele meu cu jumatate de gura
Dupa aceste replici, ne-am urcat in masina, destinatia noastra fiind aeroportul. Ajunsi la aeroport, am auzit ca avionul spre Italia va deloca in cinci minute. Ne-am indreptat spre pista pentru a ne urca in avion. La intrarea in avion se alfa o stewardesa ce ne-a indicat locurile noastre. Dupa ce toti pasageri si-au ocupat locurile, o alta stewardesa ne-a anuntat sa ne punem centurile pentru ca urma sa decolam.

Mi-am sprijinit capul de fereastra. Aveam nevoie de odihna, fiindca aveam de parcurs un drum lung si obositor.
Italia, asteapta-ne, ca venim, mi-am spus in gand, iar apoi am adormit...

Asteptam pareri/critici/sfaturi/aprecieri orice e binevenit!