11-04-2011, 10:38 AM
Capitolul III
A incercat in zadar sa isi scoata gandurile rele din minte. De parca cineva ar putea sa faca asta cand se stie urmarit de un criminal in serie...
S-a gandit ca ar fi mai bine sa tipe...dar asta nu ar fi ajutat decat ca ucigasul sa devina mult mai nervos.
A mers mai departe cu privirea plecata in pamant incercand sa evite orice contact vizual cu barbatul. Poate s-ar fi gandit ca ea nu l-a observat.
Pasii sai mici nici macar nu puteau fi auziti. Dar se auzea altceva. Se auzeau niste pasi grei si hotarati. Sayumi a incercat sa mearga mai repede.
Deodata se trezeste intr-o bezna. Becul slab care lumina chinuit straduta dintre blocuri s-a stins. Acum nu mai putea vedea nici pe unde merge. Afara era noapte de-a binelea. Isi alesese momentul sa fie urmarita. Chiar noaptea. Fata a scos un oftat usor. O luminita care venea din spate a facut-o sa se strambe, dar de data asta nu s-a mai intors.
-Bine, cred ca am gasit-o. s-a auzit o voce joasa. Era aceeasi ca cea de dinainte. Era acelasi. Acelasi barbat care o urmarea. Fata s-a oprit pentru a putea auzi mai bine. Avea impresia ca inima sa va ceda. Daca era ea cea despre care se vorbeste?
-Da,da.. vei vedea tu.
Sayumi si-a continuat drumul, pana cand straduta s-a sfarsit, si ajunsese deja in centrul orasului. Un ultim urlet a auzit inainte sa intre in casa, dar nu i-a mai pasat ce a fost.
A doua zi de dimineata, Sayumi s-a trezit foarte tarziu. Era bucuroasa sa se vada imbracata in pijamalele sale comode, iar trupul obosit zacea in patul moale. S-a ridicat, si cu pasi mici a ajuns la baie. Si-a spalat fata, si-a pieptanat parul si a facut un dus.
S-a imbracat cu o rochie scurta pana deasupra genunchiului, turcoaz, asa cum ii placea ei, cu mici dantele la poale si la gat. S-a gandit ca arata genial. Si-a dat ostentativ parul pe spate si a inaintat spre living. Mama parca o astepta mai matinala ca de obicei, cu ceai cald pe masa si cu feluri ciudate de mancaruri. Sayumi nu s-a obosit sa se uite ce era pe masa, doar a luat un loc pe scaun privindu-si curioasa mama. Agitatia ei era vizibila. Se plimba de colo-colo si facea glume proaste.
-Draga mea, astazi ma duc la o intalnire.
Auzul acestor cuvinte a fost suficient ca mancarea sa ii ramana in gat, dar mai apoi sa o faca sa rada in hohote. Mama sa se ducea la intalnire. Din explicatiile ce i-au fost date, a inteles ca o prietena veche de-a mamei ii face cunostinta cu cineva. Un gand ciudat i-a rasarit in minte. Se pare ca mama sa nu stia ca nu suporta pe cineva nou in casa. Ce amuzant va mai fi...
Dar oare fata a uitat de ce i se intamplase?
Cea mai reuşită semnătură.