O sclipire in intuneric

[Valleee]

Capitolul 7
~Tsunade~


Trebuie sa traiesc, dar nu aici.Mai stau luna asta la acest palat frumos, mare, cu multe flori parfumate si frumos colorate, cu pomi minunati, cu o printesa care nu e rasfatata ca celelalte printese, si dupa ce imi primesc banii, o sa plec. Sper doar sa nu ma scap si sa ii spun trecutul meu colegei mele, Shizune. Cat as vrea sa nu ii spun ceva legat de trebutul meu, dar sigur o sa ma scap ca proasta si o sa ii zic. Drace! Mai stau putin si aud niste tipete. Ies din camera foarte speriata, chiar si Shizune se trezi, ea care are un somn profund. Alerg pe hol, si cobor scarile, spre tipetele pe care le auzeam.

Se pare caprintesa Sakura era atacata de o persoana necunoscuta. Cred ca era din mafia, dar ce fac? De ce stau si ma gandesc in loc sa o ajut pe printesa? Alerg cu putere spre acea persoana necunoscuta. Era un barbat, era imbracat tot in necru, si avea chiar si o teaca cu o sabie. Sabia nu era foarte lunga, si mie nu imi era frica de sabii, deoarece trecutul meu le cuprinde.

~Flashback~

-Tsunade! Ridicate! In modul asta nu o sa inveti nici o data arta sabiilor! Tu, eleva mea care nu ma dezamageste niciodata, chiar acum? acestea sunt crudele vorbe ale ''dulcelui'' meu maestru de la care am invatat arta sabiilor
-Nu mai pot maiestre! tip eu printre mii de lacrimi. De ce nu ma intelegi? Nu mai pot! Vreau sa plec de aici, nu sunt buna in arta sabiilor!
Maestrul era intodeauna calm cu mine, dar acum, chiar avea motive sa tipe din toate puterile la mine. Locul unde invatam eu arta sabiilor, era un loc ascuns, unde nimeni nu il stia, inafara de cei care se antrenau. Inca imi amintesc cum am fost atacati in timpul antrenamentului. Eram acolo de trei ani, iar acum aveam varsta de trei spre zece ani. Eu am fost abandonata la vrageda varsta de sase ani. Imi amintesc chipul mamei mele, pana a venit ziua cea dureroasa. Casa mea si a mamei a fost atacata, iar mama mea sa sacrificat pentru mine. Cand am vazut acel moment, cand sabia a strapuns pielea, ajungand pana la inima ei. Am fugit unde am gasit, dar pe drum maestrul ma gasit. Mia oferit o mana de ajutor, iar eu nu o sa permit sa i se intample ceva. Cand era vorba sa fie o lupta intre noi, cei de la templu, o lupta amicala desigur, eu eram ''Legendara Fraiera''. Nu vroiam sa imi folosesc sabia.
Dar acum, imi scot sabia si ma indrept spre un atacator, si il lovesc cu putere cu sabia ascutita, care acum era acoperita de sange. El, cu ultimele puteri ramase, ma ranit grav. Nu am fost atenta la sabia pe care o avea in mana, si in momentul cand m-am intors, sabia mia intrat in picior. Dar asta nu ma oprit. Acum nu mai puteai sa ma opresti. Sa imi pierd maestrul din cauza unei mici sabiii in picior? Nici gand!
Eu aveam un frate, el era tot cu mine la templu. Din fericire, el s-a ascuns, dar sora mea mai mare, Miranda era foarte curajoasa. Ea nu a patit nimic, doar ca a fost rapita. Si de atunci nu am mai vazuto nici o data.

~EndFlashback~

~Miranda~

Ma gandesc la Tsunade, sora mea. Nu am mai vazut-o de mult timp. Acum cred ca are treizeci si patru de ani. Cu sinuranta o voi revedea. Eu sunt acum pe strada, deci cred ca o pot cauta. Dar imi ajund oare banii pe care i-am strans? Sper ca da si sper ca nu a patit nimic. Ma voi duce pe la fiecare regat, ca sa o pot cauta. Dar daca nu o sa ma mai recunoasca? Cred ca are si o familie. [/b]

~Tsunade~

Alerg si parca nu mai ajund la destinatie. Parca as alerga pe loc. Dar insfarsit ajung, iar pumnul meu bine strans isi loveste tinta. El scoate sabia, si in cateva secunde pielea mea este strapunsa de sabia ascutita si stralucitoare. Bratul meu era ranit, iar eu am cazut jos si ma vaitam de durere. Dar simteam ca trebuie sa fac ceva, alfel printesa Sakura v-a muri. M-am ridicat, si chiar daca ma lovea, nu as fi renuntat. Nu stiu de ce, dar imi pasa de printesa ca si cum ar fi copilul meu. Primesc o lovitura in burta, dar nu ma opresc. Daca nu o sa ma mai pot ridica? Daca asta este sfarsitul meu? Intrebari de genul asta imi bantuie capul. Ma indrept cu viteza, dar cand barbatul a vrut sa ma loveasca iar cu sabia, am prins-o in mana, si i-am luat-o. O mica dara de sange incepu sa imi iasa din gura, iar eu am inceput sa tusesc. Imi incordez mana si ma indrept cu mare viteza spre barbat, si il lovesc. M-am prabusit. Eram rezemata de perete. O sa mor. Mai aveam multe de facut. Inchid ochii care mi se tulbura de apa mortii, si in mintea mea era totul negru. Aud doar o voce inceata, era vocea surorii mele care imi spunea: ''Surioara, rezista! O sa ne intalnim. Rezista, vei fi bine.'' Deschid usor ochii si o fat pe printasa in fata mea care plangea si spunea:
-Tsunade! TSUNADE! tipa si ma lua in brate. Parul ei rozaliu precum florile de cires capata o culoare rosiatica, era sangele meu. Ii spun usor printre buze ca sunt bine, si schitand un zambet mic.

Fata isi scoase un colier de la gat. Era un cristal verde si frumos. Lumina se reflecta in el, precul soarele intr-un lac. La strans in mana, dupa care mi la pus la gat. In scurt timp, veni Shizune, Konan, regele Kakashi si inca vreo cinci servitoare, dintre care doua erau asistente medicale. Se pare ca iar o sa am o ''intalnire'' cu cabinetul medical. Regele se uita ingrozit la baltile de sange, care se mareau. Dar era fericit in acelasi timp, pentru ca fiica lui nu a patit nimic. Cele doua asistenta ma luara si ma ingrijira, si de graba ma duse in sala de operatii, iar barbatul se pare ca nu mai avea nici o sansa. Nu mai avea puls.
-Tata, zimi ca va fi bine! Zimi ca nu o sa moara! spune Sakura in timp ce plangea cu lacrimile ei precum perlele.



Dupa o ora, un medic iesi din cabinet si zise:
-A fost un chin. Pacienta a ..., ea a ...

~Kurenai~

Ma gandesc sa ii fac o vizita la palat prietenei mele, Tsunade. Nu am mai vazut-o de cand a plecat. ii voi da si un cadou. Ei ii placeau mult crinii albi. Alb, culoarea puritatii. Chiar, sa il prezint pe varul meu, Dan. Sunt de aceeasi varsta. Sper sa nu se supere pe mine, dar intr-o zi o sa imi spuna ca am avut dreptate cu privire la imbatranire. Dar pe cine pacalesc? Ea arata ca la 20 de ani! Abia astept sa ii revat ochii ei precum caramelul, pielea ei fina si alba de printesa si parul ei auriu.
Fata lua un cos, si in el puse un niste crini foarte frumosi.

~Miranda~

Un fior trece prin mine. Simt ca si cum sora mea ar fi..., nu nu are cum! Acum cred ca am gasit-o, deoarece am vorbit cu o persoana de la palat, care si-a luat liber, si mia zis ca este o fata pe nume Tsunade, care lucra ca bucatareasa, dar acum e asistenta medicaala. Cateodata m-a gandesc la faptul ca nu prea semanam. Dar lumea ma contrazice, toti spun ca parca am fi gemene. Biata de ea, daca ar sti ca mama traieste. Ea este foarte frumoasa, si arata ca la douazeci de ani. Ea si matusa, adica sora mamei mele, traiesc. Vor veni si ele cu mine, vom fi o mica parte familie.



http://s306.photobucket.com/albums/nn274...f&newest=1 Miranda

http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 sora mamei lui Tsunade si Mirand
http://www.google.ro/imgres?imgurl=http:...sch&itbs=1 mama fetelor[posturi unite]
Sper sa va placa cap meu :o3 am incercat sa respect ce mi-ati impus, mai ales cu virgula :)) Si am facut cap mai lung pt voi