Fallen in the Dark

[AngelWithBrokenWings]

Cap 2.

Apar problemele de parca imi lipseau!

Aud un sunet , ce ma face sa deschid ochii si sa bag mai mult fata in perna alba sperand sa se termine.Dar nici o sansa.Sunetul ma face sa ma ridic plina de nervi si sa caut sursa ce imi stresa urechile.Sursa era defapt celularul meu ce suna ca toti dracii, pus pe noptiera de langa mine.
Adormisem la Alex acasa din nou, din cauza certurilor cu parintii de cele mai dese ori nu dormeam acasa.
Pun nama pe telefon si observ ca ma suna Liliana.
-Da?
-Cami,intarzii la scoala,unde esti? Intreaba vocea Lilianei ce aducea a ingrijorare.
-Scoala? Ce… ahhh..sa ma…azi e luni,spun punandu-mi o mana pe fata acoperind jumatate din ea.
-Da femeie nebuna,azi e luni, incepem orele la facultate, haide ca in mai putin de cinci minute venim sa te luam de la Alex.
-Bine,bine nu tipa,spun chicotind.
Inchid telefonul in nas Lilianei si ma ridic din pat indreptandu-ma catre fereastra camerei imense vopsite albastru sters ce dadea o senzatie de siguranta si libertate.Deschid fereastra mare si las lumina soarelui de dimineata sa patrunda in camera.Imi ciufulesc parul si tremur incet cand simt aerul rece ce ma loveste prin pijamaua albastra prea subtire pentru luna septembrie.
Fac stanga imprejur si ma duc rapid la dus scapand pe drum de hainele de pe mine,lasand apa din cabina de dus,fierbinte,sa imi mangaie corpul.
Ma tot gandesc…se pare ca parintii mei chear erau neinteresati de soarta mea.Nu ma sunasera deloc,chear daca nu dormisem acasa.Se pare ca eram in totalitate neinteresati de mine.Ma simteam..josnic.De ce nu puteam sa am si eu o familie ca oricare alta? Nu…eu trebuia sa am parinti bogati dar care sa iubeasca doar hartiile acelea multicolore ce ei spun ca aduc “fercirea”.Mie sigur nu mi-o aduceau, dar ei nu vedeau asta pentru ca lor le aducea bucurie.
Ma trezesc insa cand aud un claxonat.”La dracu a ajuns Lil cu Drew” imi spun repede in cap si ies cu un prosop alb pe mine din baie,imbracandu-ma cu niste haine gasite la nimereala prin dulapul mare ce nu era al meu.
In general nu ma interesa cum aratam in fata celorlalti,nu hainele ma faceau, sau bine zis nu gandeam pitipongeste.
Ies din camera cu celularul in mana si pe scarile conacului, ce duceau catre living si holul de la intrare ma lovesc de Alex.
-Neata,esti asteptata de…
-Stiuuu ,am intarziat,spun eu repede incaltandu-ma in fata usii.
Alex incepe sa rada copilareste cand imi vede fata de copil neajutorat,insa asta ma face sa ma simt mult mai bine.In general Alex era cel mai apropiat mie, ii spuneam orice si imi spunea orice,ii ceream sfaturi chear daca cateodata ma inducea in eroare cu gandirea lui de psiholog.Si mereu ii spuneam sa vorbeasca romaneste cu mine,nu in limba lui de psiholog,ca eu oricum nu il inteleg.
-Multumesc de gazduire Alex,spun fericita si ii sar in brate,imbratisandu-l ca un copil ce isi imbratiseaza un parinte.Era asa de bine in bratele sale,ma simteam protejata si inteleasa.Nimeni cred ca nu ma intelegea asa cum o facea el.Iar pentru mine el era mai presus decat parintii.
-Cu multa placere pitic-o,in caz ca mai ai probleme vi deseara la mine,iti pregatesc pastele milaneze asa cum iti plac,spune el dandu-mi drumu din imbratisare si privindu-ma cald cu acei ochii verzui ce bateau catre un albastru deschis ca un cer senin.
-Pai poate ma invit la masa,spun incepand sa rad si ies pe usa salutandu-l.
In fata portii mari,eram asteptata de Lil si Drew ce erau la aceiasi facultate de drept cu mine.Ma sui in masina pe bancheta din spate,intinzandu-ma ca o felina lenesa,fara chef de scoala.
-Iar dormi ca ursoaica pana tarziu?vocea Lilianei imi mangaie urechile ce inca nu faceau bine diferenta intre sunete din cauza ca inca dormeam pe mine.
-Dorm cat vreau eu, spun si ii scot limba jucaus punandu-ma intre cei doi pe mijlocul banchetei privindu-l pe Drew cum conduce.
-Cine te-a invatat sa conduci asa? Intreb eu chicotind,observandu-l ca nu avea chef de condus,mergand alene.
-Cine vorbeste, ce sa-ti povestesc,spune Drew dandu-si ochii peste cap.
Ii scot limba copilareste,acesta incepand sa rada imediat.Rad si eu deoarece ma simteam foarte bine in prezenta lor.Nu aveam insa de unde sa stiu ca azi chear avea ca viata mea sa se schimbe mai mult decat credeam ca ar putea sa se schimbe pentru o fata de nouasprezece ani.
Brusc privindu-l pe Drew, observandu-I trasaturile fetei din profil,ce aduceau a copilas,dar in acelasi timp a barbat in toata firea ce ascundea o perversitate critica in el, sunt impinsa usor in fata de frana pusa de el.
-De ce ai…franat…insa simt ca tremur ca un copil nejutorat cand in fata masinii noastre stateau doua masini negre,sport .
Privindu-le doar schitez un zambet pervers simtind ca inima deja imi bubuie si adrenalina nu imi da pace.
Ii blocasera drumul lui Drew catre facultate,punandu-se in fata noastra.Ies din masina imediat si ma apropii cu pasi mici catre una din masini.
Drew iasa si el alaturi de Lil,insa raman langa masina.Nu le aud strigatele lor disperate, strigatele de avertizment date de ei,deoarece eram cu sufletul la gura sa stiu cine avusese curajul sa ma opresca in drum catre scoala.
Din una din masinile negre,iasa un barbat,cam la doua zeci si cinci de ani, cu un par negreu abisal,niste ochii ca un neant in care te puteai pierde imediat, ce te faceau sa crezi ca pici in gol si in realitate,cu o forma a corpului bine facuta,inalt si imbracat sport cu un trening negru Addidas ce ii dadea un aer de rebelitate maxima.
Simteam ca de undeva il cunosc, dar…dar de unde imi parea asa familiar.
Brusc beculetul mintii mele se aprinde si instinctiv ma apropii mai mult facand ochii mari realizand cine statea in fata mea.
-Andrew? Intreb incet cu o voce ragusita de parca eram stransa de gat atunci pe loc de cel mai negru cosmar al meu.
-Frumoasa si tupeista Camelia, imi pare bine sa te revad frumusete, te-ai facut buna rau,spune el punandu-si o mana la barbie facand pe inteligentul si masurandu-ma din cap in picioare cu acei ochii negri ca o noapte fara luna.
-Tu..tu sa taci ratatule,spun revenindu-mi vocea la cea normala imediat ce ii aud glasul ce simt ca ma face sa i-au foc imediat.El era defapt cosmarul meu negru, el fusese primu meu iubit si primu mau baiat din viata mea.Fusesem naiva crezand ca un golan ca el ar putea iubi.
Crezusem in vorbele sale dulci in urma cu doi ani, cand eram impreuna.Ma alinta si era mereu alaturi de mine, stia totul despre mine iar eu il credeam un zeu.Insa picasem se pare in bratele sale din prostie,promitandu-mi ca ma va iubi pentru totdeauna.Iar eu ca o vaca proasta, ca altfel nu imi pot spune, am crezut fiecare cuvintel spus de el, ce la sfarsit se dovedise a fi doar o minciuna gogonata.
Dupa ce se folosise de mine,intr-o noapte cu luna plina, pur si simplu a plecat si m-a lasat singura, nu l-am mai vazut de atunci, dar nici nu am putut sa iert si sa uit.Desii noaptea aceea fusese frumoasa,presarata cu saruturi calde si dulci, se terminase prea repede si prea brusc pentru mine.
Nu puteam sa iert faptul ca se folosise de mine, dupa care plecase de parca nu m-ar fi cunoscut deloc.
-Vorbeste frumos pustoaic-o,altfel nu o sa mai ai parte de inca o noapte ca aia,spune el ranjind imediat pervers,stand langa portiera masinii sale.Simteam in mine,un foc ce mocnea si ardea,ura fata de el nu imi dadea pace si ma facea ca atunci pe loc sa fac orice sa ii demonstrez ca pentru mine ajunsese doar un rahat.
-Chiar ai impresia ca as mai vrea o noapte cu tine? Te inseli baiatas,te inseli amarnic, nu mai sunt fetita mica si inocenta ce eram,iar daca nu vrei scandal si daca nu vrei sa-ti aduni dintii de jos fa bine si muta-ti rabla din drum,vreau sa merg la scoala,…. Vocea mea rece,iar ochii mei albastri plini de ura ce il reflectau pe el,il fac pe Andrew sa chicoteasca si sa zambeasca de parca inca ma avea la mana.
-Iubirea mea, am auzit ca iti place sa te joci, sa te jocu cu multi cai putere… “La dracu.. de unde stie?” .Un zambet strengasesc imi rasare triunfator in coltul gurii,facand inima mea sa bubuie de nerabdare,nerabdarea pentru ce avea sa urmeze.
-Da, imi place,imi place sa ma joc cu caii putere ce tu sigur nu ai putea sa ii conduci cum o fac eu,spun cu o voce ce imi devine din ce in ce mai calda si calma,dar ce reflecta prin fiecare cuvant ura dar mandrie,mandria ca eram printre prea putinele fete ce stiau sa conduca o masina de curse mai bine ca un baiat.Eram mandra ca iubeam sa pot controla o fiara salbatica pe patru roti,cum poate un barbat in toata firea nu ar fi reusit, ca puteam sa mentin adrenalina in frau si ca eram in totalitate emotiva cand venea vorba de viteze peste limita normalului.
-Esti asa sigura? Uite….te las sa pleci,dupa ce faci o mica cursa cu mine,sau iti este frica de cearta lu mami si tati? Intreaba el facand o voce ce stia ca ma enerveaza si mai ales cand venea vorba de ai mei.Stia ca ma enervez imediat, mai ales cand era constient de situatia mea,constient ca eu cu ai mei nu ma inteleg deloc si ca decat sa ma mai tina mai bine m-ar ucide proprii parinti ca sa scape de o cheltuiala in plus.
Intorc privirea catre Drew si Liliana ce ma priveau deja incruntati,dar Drew se pare ca zambeste imediat in coltul gurii si imi arunca cheile de la masina lui alba.
Un Nissan alb, ce stiam ca face fata curbelor bruste si drifturilor pe centrul orasului.
-Pai sa zicem…sa zicem ca facem o cursa scurta pe oras,daca pierzi dispari dracului din viata mea, asa cum ai disparut atunci,spun scurt si ma intorc cu spatele mergand contra directiei sale catre masina alba ce ma astepta deja.Drew zambeste si se da din portiera masinii lasandu-ma sa ma sui la volan.Ma priveste cu drag, adica ochii sai ma reflecta imediat.Simteam ca Drew ascunde ceva,insa nu stiam sigur ce.Ascundea ceva ce avea legatura cu mine,prin simpla sa privire,ma face sa tresar scurt si sa raman prinsa in acei ochii ciocolatii dar plini de viata.
-Cam, te asteptam la linia de sosire, bafta, desii nu ai nevoie,spune el facandu-mi cu ochiul copilareste si inchizand portiera masinii.
Mereu cand facea faza asta ma roseam si zambeam de parca eram indragostita pana peste cap de el.Insa nu era asa,cel putin asa credeam eu.Mereu il vazusem pe Drew ca pe un frate mai mare, el avand doua zeci de ani,mereu era prietenos ,dar orgolios avand o fire tamperamentala si impulsiva dar prietenoasa si dragalasa daca il cunosteai mai bine.
Bag cheia in contact,reglandu-mi scaunul si punandu-mi centura.Eram deja incantata de idee,fiind bucuroasa ca pot conduce din nou.
Pornesc incet lasandu-l pe Andrew sa plece primu catre linia de start.Acesta fiind defapt un semafor ce era acuma rosu.De acolo,trebuia sa ajungem in celalalt capat al orasului pe un drum plin cu pietoni,masini ce circulau regulamentar si obstacole care mai de care mai greu de trecut.
Stiam orasul ca in palma si stiam ca nu pot fii invinsa.
Ajung la linia de start,turand putin motorul pentru a ma obisnuii cu masina.Nu condusesem prea des masina lui Drew, iar asta ma facea putin nesigura,dar stiam ca masinile nu ma vor trada.
Ma uit la lumina semaforului simtind cum intreg sangele imi curge repede prin vene.Simteam un imens gol in stomac de emotii dar in acelasi timp de incantare.
Incep sa tremur cu mainile pe volan si o senzatie de frica ma face sa tresar scurt.Simteam ca ceva nu e bine, nu aveam aceiasi senzatie ca in alte curse.Aveam un fel de avertizment undeva in minte ce incerca sa ma faca sa nu mai plec.Insa ignor in totalitate acel avertizment,vrand sa ii arat unui nenorocit ca nu mai sta de vorba cu micuta si naiva Camelia, aceea de care el se folosise ca un nenorocit si o parasise cand avea mai mare nevoie de el.
Lumina rosie a semaforul ma face sa vibrez incet,turez usor motorul ,dand sanzatia de salbatic.Simt masina cum toarce sub usoarele mele reactii iar asta ma face mai incurajata de ideea castigului si a mandriei lui Andrew ce avea sa pice.
Eram gata pentru orice, nimic nu imi putea sta in cale, sa ii calc pe orgoliu si mandrie unui tip ce nu facuse decat rau in viata mea,iar asta ma face sa ignor si sa alung avertizmentele date de mintea si de inima mea ce abia daca mai avea loc in piept din cauza adrenaliei si emotiilor coplesitoare.



Imi cer scuze de greseli, dar ma grebesc sa plec la scoala:P
Sper sa va placa:D