03-04-2011, 10:10 PM
dupa o absenta indelungata v-am adus nextu si sper sa va placa:D asa ca Lectura placuta:X
Cap 6 Imaginatie sau premonitie?
SAKURA:
Inca ma mai uit la cele doua specii de flori din mainile mele. Tot ce pot vedea sunt cele doua flori: trandafirul apoape desfacut, rosu ca jarul, o culoare ce inseamna pasiune si iubire, iar crinul alb, o culoare ce semnifica puritatea. Sunt prinsa in acea transa. Nu mai pot iesi si parca simt ca ma suforc. Picaturi de sange se preling pe degetul meu “izbindu-se†de lenjeria crema. Chiar daca nu se aude, eu parca aud cum sangele meu se “loveste†de plapuma asemenea picaturilor de apa. Ies brusc din acea transa ce-mi provoaca dureri de cap si ma ridic avand directia baie.
Deschid usa si sunt intampinata de un miros de flori de liliac. O vad pe Konan langa vana. Parul ei albasru asemenea albastrelelor cade usor pana pe la mijlocul spatelui. Ii zic buna dimineata, iar ochii ei asemena parului sunt indreptati spre mine.
- Buna dimineata, printesa! V-am pregatit... -dar nu termina de spus, pentru ca obseva cateva picaturi de sange pe degetele mele si pe rochita alba-. Doamne, dar ce a-ti patit? Si..si..florile alea..de unde sunt?
Vai am uitat de flori. Ce uituca pot fi uneori. Nu-i raspund la intrebare ci doar o rog sa iasa afara. Fara alte comentarii raman si eu singura, din nou singura in aceasta lume rece. Imi dezvelesc trupul alb si ma las prada apei calde. Transparenta apei devine usor colorata luand o nuanta foarte slaba si stearsa de rosu. Am uitat ca m-am intepat, destul de tare, la deget. Ofetez dupa care inchid ochii.
Tot ce vad este negru si se aude usor o voce. Incerc ca merg pana la sursa, daca e vreo sursa, dar nu ma pot misca. Sunt lipita? Nu, nu sunt. Picioarele mele ma tradeaza. Acea voce inca se aude si incepe sa devina din ce in ce mai intensa. Pot sa-mi dau seama de ce spune:
- Nu totul e frumos in viata. Viata ta e asemeni unui trandafir cu spini. Ai trecut prin durere, dar abia incepi. Multi spini se vor ivi in drumul tau. Albul, culoarea puritatii..ai grija.
Si din nou, din nou. Nu mai tace? Deja ma doare capul! Continua asa vreo cateva minute dupa care totul a redevenit la normal. Nu am mai stat in apa, deoarece se racea. Ies din baie si ma indrept spre pat, pentru a-mi lua rochia pe mine. Konan imi impleteste doua suvite dupa care le prinde cu un fluturas argintiu.
Fara sa mai iau in considerare indrebarile lui Konan ma indrept spre gradina, mai exact langa fantana. Trec usor pe langa trandafirii, iar spinii lor se prind usor de rochia mea albastra exact ca niste maini ce doresc sa ma opreasca din drumul meu. Ma asez pe balansuarul de langa cires si incep sa privesc..nu stiu ce. Ma uit in gol, dar totusi vad iarba verde si cateva punctulete ce sunt panselutele sau alte flori, realizez tot ce e aici. Incep sa invart usor trandafirul din mana stanga in timp ce pe crinul din mana dreapta il ridic pana la nivelul ochilor.
Acel vis nu ma lasa in pace. Si mai ciudat sunt florile din mana, nu mai inteleg nimc. Sunt confuza, simt cum totul se invarte cu mine si nu stiu cat mai rezist. Mai bine nu as exista. Asa de complicata poate fi viata? Cu cine as putea sa vorbesc? Cu tata... ar zice ca-s nebuna si ca-i un vis. Konan..nu-i pot spune chiar tot, cu toate ca mi-e prietena. Hinata, ar fi o varianta daca nu m-ar ura. Chiar nu-i inteleg ura asta fata de mine. Mereu mi-a facut zile amare, iar eu nu am ripostat niciodata. Nu m-am razbunat. La ce folos? La nimic. “Razbunarea duce si la mai multa razbunare.†Chiar nu vreau asta. Sunt singura in lumea asta mare si rece, nu am cu cine vorbi. Totul e dur si rece. E suferinta si durere. Exista doar “eu†nu exista “tu†“el/ea†“noi†“voi†sau “eiâ€. Toti sunt egoisti si se gandesc doar la ei.
Merg pe holurile inconjurate de tablouri cu o carte in mana, iar la usa mea o vad lesinata pe Tsunade. Ma grabesc spre ea. Nu stiu de ce, dar imi pasa de ea. Chiar ma afecteaza. Of si holul asta mi se pare infinit. Parca nu mai ajung la destinatie, alerg pe loc. E un vis, e doar imaginatia mea. Frica, disperarea ma aduce aici. Stop.
Dupa trei ore se pare ca se trezeste si blonda. Ii aud glasul dulce ca mierea ce te unge la inima. E asa dulce, asa de placut sa o asculti. Poate pentru ca a suferit si are aceiasi sclipire din ochi, poate ca de asta semanam. Ii iau mana rece in mana mea calda si alba. In acel moment un fior imi strapunge corpul. E ca si cum as fi fost curentata, dar intr-un mod placut. Asta da chestie ciudata, defapt a doua pe ziua de azi.
O las pe Tsunade si plec si eu de acolo. Nu prea imi place sa stau langa o persoana bolvnava. Nu ma simt in largul meu, ca sa nu mai spun ca imi aduce aminte de mama pe patul de moarte. Imi scutur capul, nu vreau sa imi mai amintesc acea oribila zi. Mai bine as lasa trecutul, ocupandu-ma de viitor. Trebuie sa devin o printesa, viitoare conducatoare plus ca e timpul sa-mi caut jumatatea. Desi am auzit prin palat cum ca tata are pregatita o “surpriza†pentru mine.
KAKASHI:
Mai bine nu. Mai bine nu i-as spune rozaliei ceva ce as putea regreta. In fond de ce sa-i spun? Cine a lasat-o nu a avut pic de mila. Cum poti abandona un copil, o fiinta atat de mica si plapanda, sange din sangele tau si carne din tine. Chiar unii nu au mila, nu li se rupe inima numai cand aud acel planset. Poate pentru unii enervant, dar chiar si mic copilul simte cand este despartit de caldura mamei, simte acea raceala. Plansetele lor sunt unele de durere si ceva de genu “Nu ma lasa. Nu merit asta.†Daca ar avea grai de la primele zile sunt sigur ca asta ar spune.
Of mi se rupe sufletul numai cand ma gandesc ce fiinta fara suflet ar fi putut sa o abandoneze pe Sakura. Cred ca as baga-o doi metri sub pamant. Nu. Nu ii voi spune adevarul. May, scumpa mea sotie, sper sa ma ierti daca gresesc, dar sunt sigur ca si tu ai face la fel.
Il vad pe fratele meu Yamato ce tocmai a intrat in birou. Ii fac semn sa stea jos si ca poate vorbi. Ar cam trebui sa stie ca nu-i nevoie sa-mi ceara voie la chestii banale ca astea. Ca doar e fratele meu. Singurul. La fel ca si mine sotia lui a murit. Numai ca e o diferenta. Cumnatica mea a murit cand a nascut-o pe Hinata. Din cauza problemelor de sanatate, Hiris a decedat la cateva ore de la nasterea Hinatei. Si-a dat viata pentru micuta creatura, iar pentru asta o admir.
- Kakashi, a sosit raspunsul de la regele Gai. Vrei sa citesc sau citesti tu?- ii fac semn ca poate sa inceapa. Inceputul mi se pare cel mai plictisitor-“... Analizand situatia sunt de acord ca fiul meu sa sa casatoreasca cu printesa Sakura de indata ce amandoi implinesc optsprezece ani. Timp de doi ani cei doi vor avea o relatie si re vor cunoaste mai bine. Inclusiv noi. Deasemenea tin sa va anunt ca am acceptat invitatia dumneavoastra de lua cina cu toti. In asa fel se vor cunoaste si viitori insuratei. Sper sa nu va suparari, dar va veni toata familia.
- Uite ca a relizat si el ceea ce e important. Bun. Spune tuturor sa inceapa pregatirile. Peste trei zile vom avea in casa noastra pe viitoarele rude.
Sakura, sper sa nu ma urasti. Stiu ce-i mai bine pentru tine, de aceia eu iti aleg sotul. Sunt sigur ca il vei placea.
Cap 6 Imaginatie sau premonitie?
SAKURA:
Inca ma mai uit la cele doua specii de flori din mainile mele. Tot ce pot vedea sunt cele doua flori: trandafirul apoape desfacut, rosu ca jarul, o culoare ce inseamna pasiune si iubire, iar crinul alb, o culoare ce semnifica puritatea. Sunt prinsa in acea transa. Nu mai pot iesi si parca simt ca ma suforc. Picaturi de sange se preling pe degetul meu “izbindu-se†de lenjeria crema. Chiar daca nu se aude, eu parca aud cum sangele meu se “loveste†de plapuma asemenea picaturilor de apa. Ies brusc din acea transa ce-mi provoaca dureri de cap si ma ridic avand directia baie.
Deschid usa si sunt intampinata de un miros de flori de liliac. O vad pe Konan langa vana. Parul ei albasru asemenea albastrelelor cade usor pana pe la mijlocul spatelui. Ii zic buna dimineata, iar ochii ei asemena parului sunt indreptati spre mine.
- Buna dimineata, printesa! V-am pregatit... -dar nu termina de spus, pentru ca obseva cateva picaturi de sange pe degetele mele si pe rochita alba-. Doamne, dar ce a-ti patit? Si..si..florile alea..de unde sunt?
Vai am uitat de flori. Ce uituca pot fi uneori. Nu-i raspund la intrebare ci doar o rog sa iasa afara. Fara alte comentarii raman si eu singura, din nou singura in aceasta lume rece. Imi dezvelesc trupul alb si ma las prada apei calde. Transparenta apei devine usor colorata luand o nuanta foarte slaba si stearsa de rosu. Am uitat ca m-am intepat, destul de tare, la deget. Ofetez dupa care inchid ochii.
Tot ce vad este negru si se aude usor o voce. Incerc ca merg pana la sursa, daca e vreo sursa, dar nu ma pot misca. Sunt lipita? Nu, nu sunt. Picioarele mele ma tradeaza. Acea voce inca se aude si incepe sa devina din ce in ce mai intensa. Pot sa-mi dau seama de ce spune:
- Nu totul e frumos in viata. Viata ta e asemeni unui trandafir cu spini. Ai trecut prin durere, dar abia incepi. Multi spini se vor ivi in drumul tau. Albul, culoarea puritatii..ai grija.
Si din nou, din nou. Nu mai tace? Deja ma doare capul! Continua asa vreo cateva minute dupa care totul a redevenit la normal. Nu am mai stat in apa, deoarece se racea. Ies din baie si ma indrept spre pat, pentru a-mi lua rochia pe mine. Konan imi impleteste doua suvite dupa care le prinde cu un fluturas argintiu.
Fara sa mai iau in considerare indrebarile lui Konan ma indrept spre gradina, mai exact langa fantana. Trec usor pe langa trandafirii, iar spinii lor se prind usor de rochia mea albastra exact ca niste maini ce doresc sa ma opreasca din drumul meu. Ma asez pe balansuarul de langa cires si incep sa privesc..nu stiu ce. Ma uit in gol, dar totusi vad iarba verde si cateva punctulete ce sunt panselutele sau alte flori, realizez tot ce e aici. Incep sa invart usor trandafirul din mana stanga in timp ce pe crinul din mana dreapta il ridic pana la nivelul ochilor.
Acel vis nu ma lasa in pace. Si mai ciudat sunt florile din mana, nu mai inteleg nimc. Sunt confuza, simt cum totul se invarte cu mine si nu stiu cat mai rezist. Mai bine nu as exista. Asa de complicata poate fi viata? Cu cine as putea sa vorbesc? Cu tata... ar zice ca-s nebuna si ca-i un vis. Konan..nu-i pot spune chiar tot, cu toate ca mi-e prietena. Hinata, ar fi o varianta daca nu m-ar ura. Chiar nu-i inteleg ura asta fata de mine. Mereu mi-a facut zile amare, iar eu nu am ripostat niciodata. Nu m-am razbunat. La ce folos? La nimic. “Razbunarea duce si la mai multa razbunare.†Chiar nu vreau asta. Sunt singura in lumea asta mare si rece, nu am cu cine vorbi. Totul e dur si rece. E suferinta si durere. Exista doar “eu†nu exista “tu†“el/ea†“noi†“voi†sau “eiâ€. Toti sunt egoisti si se gandesc doar la ei.
Merg pe holurile inconjurate de tablouri cu o carte in mana, iar la usa mea o vad lesinata pe Tsunade. Ma grabesc spre ea. Nu stiu de ce, dar imi pasa de ea. Chiar ma afecteaza. Of si holul asta mi se pare infinit. Parca nu mai ajung la destinatie, alerg pe loc. E un vis, e doar imaginatia mea. Frica, disperarea ma aduce aici. Stop.
Dupa trei ore se pare ca se trezeste si blonda. Ii aud glasul dulce ca mierea ce te unge la inima. E asa dulce, asa de placut sa o asculti. Poate pentru ca a suferit si are aceiasi sclipire din ochi, poate ca de asta semanam. Ii iau mana rece in mana mea calda si alba. In acel moment un fior imi strapunge corpul. E ca si cum as fi fost curentata, dar intr-un mod placut. Asta da chestie ciudata, defapt a doua pe ziua de azi.
O las pe Tsunade si plec si eu de acolo. Nu prea imi place sa stau langa o persoana bolvnava. Nu ma simt in largul meu, ca sa nu mai spun ca imi aduce aminte de mama pe patul de moarte. Imi scutur capul, nu vreau sa imi mai amintesc acea oribila zi. Mai bine as lasa trecutul, ocupandu-ma de viitor. Trebuie sa devin o printesa, viitoare conducatoare plus ca e timpul sa-mi caut jumatatea. Desi am auzit prin palat cum ca tata are pregatita o “surpriza†pentru mine.
KAKASHI:
Mai bine nu. Mai bine nu i-as spune rozaliei ceva ce as putea regreta. In fond de ce sa-i spun? Cine a lasat-o nu a avut pic de mila. Cum poti abandona un copil, o fiinta atat de mica si plapanda, sange din sangele tau si carne din tine. Chiar unii nu au mila, nu li se rupe inima numai cand aud acel planset. Poate pentru unii enervant, dar chiar si mic copilul simte cand este despartit de caldura mamei, simte acea raceala. Plansetele lor sunt unele de durere si ceva de genu “Nu ma lasa. Nu merit asta.†Daca ar avea grai de la primele zile sunt sigur ca asta ar spune.
Of mi se rupe sufletul numai cand ma gandesc ce fiinta fara suflet ar fi putut sa o abandoneze pe Sakura. Cred ca as baga-o doi metri sub pamant. Nu. Nu ii voi spune adevarul. May, scumpa mea sotie, sper sa ma ierti daca gresesc, dar sunt sigur ca si tu ai face la fel.
Il vad pe fratele meu Yamato ce tocmai a intrat in birou. Ii fac semn sa stea jos si ca poate vorbi. Ar cam trebui sa stie ca nu-i nevoie sa-mi ceara voie la chestii banale ca astea. Ca doar e fratele meu. Singurul. La fel ca si mine sotia lui a murit. Numai ca e o diferenta. Cumnatica mea a murit cand a nascut-o pe Hinata. Din cauza problemelor de sanatate, Hiris a decedat la cateva ore de la nasterea Hinatei. Si-a dat viata pentru micuta creatura, iar pentru asta o admir.
- Kakashi, a sosit raspunsul de la regele Gai. Vrei sa citesc sau citesti tu?- ii fac semn ca poate sa inceapa. Inceputul mi se pare cel mai plictisitor-“... Analizand situatia sunt de acord ca fiul meu sa sa casatoreasca cu printesa Sakura de indata ce amandoi implinesc optsprezece ani. Timp de doi ani cei doi vor avea o relatie si re vor cunoaste mai bine. Inclusiv noi. Deasemenea tin sa va anunt ca am acceptat invitatia dumneavoastra de lua cina cu toti. In asa fel se vor cunoaste si viitori insuratei. Sper sa nu va suparari, dar va veni toata familia.
Regele Gaiâ€
- Uite ca a relizat si el ceea ce e important. Bun. Spune tuturor sa inceapa pregatirile. Peste trei zile vom avea in casa noastra pe viitoarele rude.
Sakura, sper sa nu ma urasti. Stiu ce-i mai bine pentru tine, de aceia eu iti aleg sotul. Sunt sigur ca il vei placea.
![[Imagine: h8v.gif]](http://imageshack.com/a/img560/9494/h8v.gif)