19-03-2011, 02:16 AM
Hi dears! am inceput un nou oneshot, pentru ca pe cel Naruto nu stiu sigur daca il voi continua. Oricum, daca o voi face, se va intampla dupa ce il termin pe acesta ca sa nu fie o harababura pe aici. Oricum, sper sa va placa noul oneshot, adica deocamdata capitolul I ... astept cat mai multe critici. :
Defapt, te iubesc
La colt erau cativa tineri care pareau drogati. Au inceput sa imi faca complimente, ceea ce a determinat iubitul meu stomac sa se intoarca pe dos. Chiar nu puteam sa admit ca cineva este pe invers.Adica ce poate simti pentru o persoana de acelasi sex? Am vaga impresie ca sunt urmarit. Imi intorc capul, dar nu vad nimic. Ma intorc plictisit si imi arunc privirea in pamant. In drumul meu am inceput sa dau cu piciorul in cateva pietricele ude.
Dupa ceva timp de mers, in fata mea s-a afisat o cladire mare, cu multe geamuri, si cu un plan interesant si modern. Am intrat in cladire, tragand vesnica usa dupa mine. Am pasit plictisit scuturandu-mi capul, in incercarea de a-mi mai usca putin parul scurt, drept si cafeniu. Caram dupa mine servieta, care era uda de asemenea. Speram ca documentele mele sa nu fie ude, altfel as fi incurcat-o rau.
In sfarsit am ajuns in fata unei usi maro, cu niste geamuri mici si cu picturi interesante pe ele. Era usa biroului meu, si al sefului meu, Iukito. Am intrat, in timp ce barbatul imi arunca o privire critica, masurandu-ma din cap pana in picioare. Ochii sai de un albastru pur parca aruncau vapai, in timp ce buzele sale se arcuiau intr-un zambet dojenitor, dar tototdata subtil. I-am cerut scuze, stiam ca am intarziat. A aprobat din cap tinandu-mi o scurta teorie, dupa care s-a indreptat spre baie. Mi-a aruncat un prosop in cap, si mi-a spus sa ma sterg. Nu voia sa ii murdaresc covoarele curate. Mi-am dat din nou ochii peste cap, obisnuiam sa fac asta mereu. Dar nu observasem ca ma privea, acum mult mai nervos decat data trecuta. Trebuia sa imi controlez gesturile. S-a asezat la birou. Dupa ce mi-am sters pantofii, am facut acelasi lucru si mi-am scos hartiile din servieta. Erau atat de multe incat mi-am pus mainile in cap, iar dupa cateva minute de tacere, in care defapt am injurat in gand, am sorbit alene din paharul cu apa asezat pe masa, si am inceput sa completez cateva. Eram avocat, iar in ultimul timp aveam foarte multe cazuri. La fel se intampla si cu seful meu, Iukito, care detinea aceasta firma. Cu siguranta mi-as fi dorit sa fiu in locul lui, sau macar un asociat, dar eram prea nou in aceasta firma ca sa aiba increde deplina in mine. Incercam sa i-o castig si sa par foarte muncitor, dar totul era in zadar. Sigur isi daduse seama ca eram un lenes stangace, insa chiar si asa, ma bazam pe creierul meu. Mi-am dat seama ca in tot acest timp nu am facut decat sa stau cu pixul in gura rotindu-ma cu scaunul si uitandu-ma pe pereti. Seful meu lucra din greu dupa cate se vedea, dar imi mai arunca si cate o privire. Mai ca nu izbucnea punandu-ma la treaba. Era o fire foarte calculata, si perfectionista. Pentru mine acest cuvant nu isi gasea rostul, nu avea nici o definitie. Eu intotdeauna lasam lucrurile in voia lor, nu ma interesa nimic. Dar daca voiam sa ocup o functie mai inalta, sau ca aceasta firma sa mearga, trebuia sa imi schimb atitudinea. Am clatinat din cap, dupa care m-am pus la munca. Intre timp am mai vorbit cu seful despre cazuri, despre cele rezolvate si tot felul de lucruri de genul. Un dialog foarte sec, dar cu ajutorul acestuia am putut sa il cunosc mai bine pe colego-seful meu.
Secretara ne intrerupe, intrand zambitoare. Imi tranteste si mai multe hartii pe masa, dupa care ii spune ceva lui Iukito. Habar nu am ce, chiar nu am fost atent. Nu puteam sa o suport pe femeia asta, sincer! In sfarsit a plecat, dupa care l-am privit curios. Expresia de pe fata sa se schimbase, era una vesela, pe care se afisa un zambet seducator si misterios. Spranceana stanga ii era arcuita. Si-a trecut limba peste buze, dupa care a inceput sa isi stranga hartiile.
-Hai, nu imi spune ca te atrage secretara?
-Hai ca arata bine, nu imi spune ca nu, spune el razand.
-Sincer chiar nu am observat.
Vizibil amuzat de replicile mele, se apropie incet si imi intinde mana. Eu, ca de obicei eram pierdut prin ganduri. Eram deranjat de faptul ca Iukito se dadea la secretara, si asta ma cam speria. Cum am zis, relatiile „aparte†nu ma pasioneaza. I-am intins si eu mana, dupa care a urmat o strangere prieteneasca de mana. Am simtit cum atingerea sa a fost atat de placuta, dar s-a restras. Si-a luat la revedere, si a iesit repede pe usa, unde a fost intampinat chiar de secretara.
Dupa toate cele intamplate, imi strang si eu frumusel bagajelul, si plec pe urmele celor doi. Nu stiu de ce, dar aveam chef sa il urmaresc pe dragutul meu sef. Eram deranjat de „bunele relatii†cu secretara. Nu era destul de buna pentru el! am incercat eu sa ma mint, dar tot ce faceam era decat sa complic mai mult lucrurile. Nu suport oamenii pe invers! am spus eu fara sa imi dau seama. Sper ca nu m-a auzit cineva. Cei doi au luat o umbrela si au plecat cu pasi grabiti. Am luat-o pe urmele lor, iar pasii ne-au purtat spre un local de fite. Au zambit multumiti, si au intrat inauntru. I-am urmat, acoperindu-mi fata cu gulerul de la palton si cu un ziar. Stateam la o masa destul de aproape de ei, deci o puteam auzii pe draga noastra secretara pisicindu-se si razand. Nu am mai rezistat, dar fara sa imi dau seama am lasat ziarul jos, iar gulerul mi s-a dat la o parte de pe fata. Ii priveam atent pe cei doi, dar se pare ca am fost descoperit. Am plecat repede spre baie. Iukito si-a cerut subtil scuze si m-a urmat.
Defapt, te iubesc
Capitolul I
Picaturile de ploaie imi mangaiau parul. Am oftat, dandu-mi ochii peste cap. Ploua din nou. Erau calde, ce-i drept, dar cu siguranta uram ploaia. Mergeam izbindu-ma de oameni. Toti ma injurau si imi spuneau sa fiu atent pe unde merg. De ce mi-ar fi pasat mie? Oricum eram un lenes si un plictisit. Poalele pantalonilor mei erau acum ude, pentru ca obisnuiam sa intru in orice baltoaca nimeream. Calcam apasat, aveam un mers de soldat. Ca sa completeze mirificul tablou al unui om ud si plin de noroi, dar nu in cele din urma plictisit de viata, soferii masinilor calcau tot mai tare acceleratia, ca toata apa sa vina pe mine. Chiar incepusem sa ii injur. Aveam noroc ca nu m-a auzit nimeni. Ma gandeam din nou la cat de idiot am fost ca nu mi-am luat umbrela. Drumul drept parcurs pana acum, a luat-o la dreapta. L-am urmat, era drumul cel mai scurt catre birou. Oricum intarziasem. La colt erau cativa tineri care pareau drogati. Au inceput sa imi faca complimente, ceea ce a determinat iubitul meu stomac sa se intoarca pe dos. Chiar nu puteam sa admit ca cineva este pe invers.Adica ce poate simti pentru o persoana de acelasi sex? Am vaga impresie ca sunt urmarit. Imi intorc capul, dar nu vad nimic. Ma intorc plictisit si imi arunc privirea in pamant. In drumul meu am inceput sa dau cu piciorul in cateva pietricele ude.
Dupa ceva timp de mers, in fata mea s-a afisat o cladire mare, cu multe geamuri, si cu un plan interesant si modern. Am intrat in cladire, tragand vesnica usa dupa mine. Am pasit plictisit scuturandu-mi capul, in incercarea de a-mi mai usca putin parul scurt, drept si cafeniu. Caram dupa mine servieta, care era uda de asemenea. Speram ca documentele mele sa nu fie ude, altfel as fi incurcat-o rau.
In sfarsit am ajuns in fata unei usi maro, cu niste geamuri mici si cu picturi interesante pe ele. Era usa biroului meu, si al sefului meu, Iukito. Am intrat, in timp ce barbatul imi arunca o privire critica, masurandu-ma din cap pana in picioare. Ochii sai de un albastru pur parca aruncau vapai, in timp ce buzele sale se arcuiau intr-un zambet dojenitor, dar tototdata subtil. I-am cerut scuze, stiam ca am intarziat. A aprobat din cap tinandu-mi o scurta teorie, dupa care s-a indreptat spre baie. Mi-a aruncat un prosop in cap, si mi-a spus sa ma sterg. Nu voia sa ii murdaresc covoarele curate. Mi-am dat din nou ochii peste cap, obisnuiam sa fac asta mereu. Dar nu observasem ca ma privea, acum mult mai nervos decat data trecuta. Trebuia sa imi controlez gesturile. S-a asezat la birou. Dupa ce mi-am sters pantofii, am facut acelasi lucru si mi-am scos hartiile din servieta. Erau atat de multe incat mi-am pus mainile in cap, iar dupa cateva minute de tacere, in care defapt am injurat in gand, am sorbit alene din paharul cu apa asezat pe masa, si am inceput sa completez cateva. Eram avocat, iar in ultimul timp aveam foarte multe cazuri. La fel se intampla si cu seful meu, Iukito, care detinea aceasta firma. Cu siguranta mi-as fi dorit sa fiu in locul lui, sau macar un asociat, dar eram prea nou in aceasta firma ca sa aiba increde deplina in mine. Incercam sa i-o castig si sa par foarte muncitor, dar totul era in zadar. Sigur isi daduse seama ca eram un lenes stangace, insa chiar si asa, ma bazam pe creierul meu. Mi-am dat seama ca in tot acest timp nu am facut decat sa stau cu pixul in gura rotindu-ma cu scaunul si uitandu-ma pe pereti. Seful meu lucra din greu dupa cate se vedea, dar imi mai arunca si cate o privire. Mai ca nu izbucnea punandu-ma la treaba. Era o fire foarte calculata, si perfectionista. Pentru mine acest cuvant nu isi gasea rostul, nu avea nici o definitie. Eu intotdeauna lasam lucrurile in voia lor, nu ma interesa nimic. Dar daca voiam sa ocup o functie mai inalta, sau ca aceasta firma sa mearga, trebuia sa imi schimb atitudinea. Am clatinat din cap, dupa care m-am pus la munca. Intre timp am mai vorbit cu seful despre cazuri, despre cele rezolvate si tot felul de lucruri de genul. Un dialog foarte sec, dar cu ajutorul acestuia am putut sa il cunosc mai bine pe colego-seful meu.
Secretara ne intrerupe, intrand zambitoare. Imi tranteste si mai multe hartii pe masa, dupa care ii spune ceva lui Iukito. Habar nu am ce, chiar nu am fost atent. Nu puteam sa o suport pe femeia asta, sincer! In sfarsit a plecat, dupa care l-am privit curios. Expresia de pe fata sa se schimbase, era una vesela, pe care se afisa un zambet seducator si misterios. Spranceana stanga ii era arcuita. Si-a trecut limba peste buze, dupa care a inceput sa isi stranga hartiile.
-Hai, nu imi spune ca te atrage secretara?
-Hai ca arata bine, nu imi spune ca nu, spune el razand.
-Sincer chiar nu am observat.
Vizibil amuzat de replicile mele, se apropie incet si imi intinde mana. Eu, ca de obicei eram pierdut prin ganduri. Eram deranjat de faptul ca Iukito se dadea la secretara, si asta ma cam speria. Cum am zis, relatiile „aparte†nu ma pasioneaza. I-am intins si eu mana, dupa care a urmat o strangere prieteneasca de mana. Am simtit cum atingerea sa a fost atat de placuta, dar s-a restras. Si-a luat la revedere, si a iesit repede pe usa, unde a fost intampinat chiar de secretara.
Dupa toate cele intamplate, imi strang si eu frumusel bagajelul, si plec pe urmele celor doi. Nu stiu de ce, dar aveam chef sa il urmaresc pe dragutul meu sef. Eram deranjat de „bunele relatii†cu secretara. Nu era destul de buna pentru el! am incercat eu sa ma mint, dar tot ce faceam era decat sa complic mai mult lucrurile. Nu suport oamenii pe invers! am spus eu fara sa imi dau seama. Sper ca nu m-a auzit cineva. Cei doi au luat o umbrela si au plecat cu pasi grabiti. Am luat-o pe urmele lor, iar pasii ne-au purtat spre un local de fite. Au zambit multumiti, si au intrat inauntru. I-am urmat, acoperindu-mi fata cu gulerul de la palton si cu un ziar. Stateam la o masa destul de aproape de ei, deci o puteam auzii pe draga noastra secretara pisicindu-se si razand. Nu am mai rezistat, dar fara sa imi dau seama am lasat ziarul jos, iar gulerul mi s-a dat la o parte de pe fata. Ii priveam atent pe cei doi, dar se pare ca am fost descoperit. Am plecat repede spre baie. Iukito si-a cerut subtil scuze si m-a urmat.
Cea mai reuşită semnătură.