No Rock, No Life

[Rukia JJ]

Scuze ca acest capitol este mai scurt, dar totusi, doua capitole unul dupa altul e ceva :))


Chapter 3

Luminite jucause isi faceau loc printre fasiile albastre ale jaluzelei. Imi deschid incet ochii, dar nu vreau sa ma ridic, asa ca raman intinsa pe suprafata moale. Aceasta ma facea sa ma simt ca si cum as naviga prin cer, avand in loc de barca un norisor pufos.

Incep sa ma gandesc la cele petrecute aseara, nu-mi vine sa cred ca Suigetsu chiar s-ar sacrifica pentru echipa. Adica, a tinut in el dragostea lui pentru Sakura si nu a zis nimic? Omul asta e chiar de treaba. Ma uit in dreapta mea unde dormea baiatul si incep sa ma holbez. Dar un vant provocat de var-miu ma face sa-mi retrag admiratia fata de el. Ma ridic ca apucata din pat si ma uit la ceas. Firar! Tre' sa ma grabesc! Deja am intarziat. Trebuia sa ma gandesc ca asta se va intampla daca ma culc la cinci dimineata. Trei ore nu-s indeajuns pentru mine. Mie-mi place sa mai lenevesc prin pat, sa ma uit pe pereti si sa ma gandesc la ce am facut in ultima zi.

Deschid dulapul lui Suigetsu incercand sa gasesc ceva ce as putea purta si eu. Incep sa arunc cu tot felul de haine in spate, poate-poate dau de ceva curat! In sfarsit, gasesc niste pantaloni de blugi mulati si o camasa in carouri verzi. Ma intorc spre oglinda, cand il vad pe var-miu cu o pereche de chiloti pe cap de parca ar fii superman. Oops, cred ca eu am facut asta! Incerc sa-l ignor, dar glasul lui imi atrage din nou atentia.

-Sper ca nu te imbraci cu alea! In clasa a noua le-am folosit pe post de costum la balul mascat. Deci nici sa nu te prind! imi spune el pe un ton ferm fara pic de ironie. Era clar ca el vorbea cat se poate de serios.

Dar in ce mama naibii vroia sa se costumeze? In travestit? Ca daca e asa nici nu mai avea nevoie de costum. Daca as fii fost in locul lui, nu numai ca nu m-as fii imbracat cu asa ceva, dar cred ca daca le-as fii purtat, a doua zi le aruncam in foc. Bine, bine, sa trecem peste drama asta tragica. Dau sa deschis usa de la baie, dar dincolo de aceasta, un morman de haine murdare se rastoarna, emanand un miros catastrofic. Ar fi trebuit sa puna un semn cu "Nu intrati! Riscati intoxicare de gradul I !". Era clar, acolo nu aveam nici o sansa sa ma schimb. Ma uit ciudat la var-miu, iar apoi ii spun pe un ton poruncitor sa stea cu fata la perete pana ma schimb. Nu pot sa cred ca eu chiar o sa risc asa!

-Stai linistita, "draga", ca nu ma uit, spune el cu un zambet pervers si cu o urma de ironie in glas.

In timp ce el statea cu fata la perete, parca ar fi fost pedepsit, eu ma intorc spre usa. Imi scot tricoul lasand doar pielea mea fina sa ma mai acopere. Apuc sa-mi pun sutienul, cand usa se deschide brusc impingandu-ma cad intr-o pozitie nu prea decenta. Pur si simplu eram peste Suigetsu. Acesta a inceput sa roseasca, ca si mine de asemenea. Dar ceea ce nu intelegeam era cum de el era cu fata la mine, parca i-am spus foarte clar sa nu se uite. Dar normal, la ce era sa ma astept din partea lui. Ma intorc spre usa sa vad care era urmatoarea mea victima de intai aprilie, ca totusi trea' sa ma razbun cumva. In pragul usii, cu mana la gura, socata, statea Matusa Bernarda.

-Voi va tineti de nebunii, ha? Las ca vedeti voi. Alfred! Alfred! il striga aceasta pe sotul ei. Vino aici sa-l vezi pe fi-tu ce face! aduga ea infuriata.

-Baiatu tatii, tu chiar ai crescut! Vino sa dam mana acum ca te-ai facut barbat. Asta e moment de celebrat, raspunde unchi-miu entuziasmat. Suigetsu rosise tot, cred ca era destul de stanjenitor sa-i spuna asta taica-su de fata cu mine.

"Asta da mod in care sa-mi incep ziua" imi spun eu in gand in timp ce alergam spre scoala. Suigetsu era chiar mai aiurit decat mi-l aminteam, isi uitase ghiozdanul acasa asa ca a trebuit sa se intoarca, probabil nu va mai ajunge la prima ora. Tocmai cand credeam ca nu poate sa-mi mearga mai rau, ma impiedic si sunt pe punctul de a cadea. Dar ma ciocnesc de un abdomen bine facut. Niste maini fine imi inconjoara corpul, iar apoi ma ajuta sa ma pun din nou in pozitie dreapta. Imi ridic privirea si-l vad iar pe Sasori. Din nou parul lui roscat imi rapea vazul. Ii multumesc, si imi ridic cartile de pe jos. Se apleaca si el si ma ajuta. Ii multumesc inca o data, iar apoi trec pe langa el de parca nimic nu s-ar fii intamplat. Ma intrebam daca am facut ce-i corect, la urma urmei, daca Suigetsu renuntase, atunci acelasi lucru trebuia sa fac si eu. Cand ma indepartasem destul de mult, imi intorc capul dupa roscat. Se pare ca privirea lui inca era atintita spre mine.

Decid sa-mi continui drumul, si cand imi intorc privire in fata, il vad pe var-miu lipind-o pe Sakura de peretele scolii. Incepeau sa se linga ca disperatii. Nu pot sa cred. Chiar nu inteleg. Dupa ce mi-a spus ieri eram sigura ca nu se va intampla nimic intre ei. Atunci de ce? De ce tocmai acum? Cand in sfarsit am reusit sa spun NU sortii. Poate ca nu am luat decizia corecta, poate ar fii mai bine sa ma intorc la roscatul meu! Pana la urma era asa dragut! Ma fermeca si doar cu privirea lui intensa. Ma intorc sa vad daca mai e pe acolo. Dar nici urma de el. Parca se evaporase in ceata. Of doamne, cate ocazii o sa mai ratez!?