05-03-2011, 10:51 PM
Salut, un nou capitol e aici! Deci, mi-e lene sa fac iar introduceri, deci spun direct:
Enjoy!
Cap. 4 – Din nou in spital
Credeam ca am ajuns cineva, credeam ca il cunosc, credeam ca…sunt iubita. Practic eram doar o jucarie pentru el. Eram doar “dama lui de companie†cu care statea mai mereu, iar cand eu eram plecata undeva el profita de ocazie sa se intalneasca cu alta.
Doar o intrebare imi mai framanta mintea: De ce el a fost cel la care tineam atat de mult?
Am facut o crima ca am iubit?
Genunchii mei fac un contact brusc cu ceva moale iar ochii mei vad printre lacrimi ca sunt pe plaja. Aud valurile facute de apa cristalina care “pasea†usor pe tarm si suspinele mele indurerate. Abia acum imi pot imagina cata durere am provocat celor carora le-am ucis persoanele dragi.
…Regret. Regret ce am facut, regret ca am ucis atata amar de lume, regret…ca traiesc.
-Crezi ca daca plangi vei rezolva ceva? Singura nu vei rezolva niciodata nimic.
Imi ridic privirea si il privesc pe cel care mi-a vorbit. Intalnesc in el ceva ce rareori am vazut: o privire calduroasa, care chiar tinea la mine.
-Ce altceva pot sa fac, Sasuke? Sa merg la el si sa il bat mar?
-Nu ma refeream la asta dar este si ea o solutie. Eu voiam sa iti zic sa iti continui viata. Poate ca exista o raza de speranta si pentru tine. Poate ca cineva te iubeste…
-Da…Satana poate.
-Eu ma refeream la altcineva… imi spune acesta si ma inconjoara cu bratele sale calzi si puternice.
Lumea s-a oprit in loc pentru minute bune. In viziunea mea, noi doi eram intr-un taram fara lumina, doar cu un reflector asupra noastra si nimeni in afara de noi. Sentimentul asta…e pentru prima oara cand simt inca o raza de speranta.
-Vrei sa mai ramanem aici sau mergem din seara asta sper Konoha si oprim peste noapte la un han?
-Plecam putin mai tarziu.
Imi opresc cu greu suspinele si privesc soarele printre lacrimi. E asa de bine in bratele sale! Ca intr-o fortaraeata calduroasa si moale, pe care nimeni nu o poate distruge. Ma ridic incet de pe nisipul moale in timp ce brunetul imi da drumul si ramane acolo studiind atent zona. Merg spre apa marii, iar aceasta imi umezeste picioarele ducandu-ma intr-o stare de completa relaxare. De parca as fi pus toate grijile si supararile mele intr-un cos, lasat in padure iar eu am fugit. De parca as fi sters totul cu un burete caruia apoi sa ii fi dat foc.
Doua focuri de arma imi readuc gandurile inapoi in capul meu. Stiam eu ca relaxearea mea nu va dura prea mult… Ma intorc cu fata spre nisip dar nu reusesc sa vad prea mult. Sunt luata in niste brate puternice si trantita in apa mai adanca. Un salt destul de impresionant. Nu stiu sa inot, dar stiu ca persoana care m-a adus aici este cineva care vrea sa ma protejeze, poate Sasuke? Ma smucesc din bratele acelei persoane si reusesc sa ajung pentru cateva secunde la suprafata apei pentru a lua o gura de aer, dar nici aia nu o iau bine ca sunt trasa de mana inapoi in apa. Strang ochii pentru a nu-mi intra brusc apa in ei, dar in apa sunt nevoita sa ii deschid, pentru a studia persoana care ma protejeaza chiar asa de mult. Imi ridic pleoapele lasand lichidul sarat sa imi provoace usturime ochilor. Ma obisnuiesc incetisor cu asta si il privesc pe cel din fata mea. Un chip care gazduieste doi ochi negri ca onixul, inconjurati de suvite de par de aceiasi culoare. Sasuke. Acesta imi face semn sa nu merg la mal, pentru ca e prea periculos. Probabil este vreun asasinat sau ceva, poate politistii cauta pe cineva, poate chiar pe mine…
Rezist cat pot fara aer, dar pana la urma tot simt ca ma pierd. Ametesc, nu imi mai pot tine ochii deschisi, simt ca merg intr-o alta lume, simt ca adorm. Imaginea se intuneca iar corpul imi amorteste. Nu inteleg prea bine ce este cu mine, dar banuiesc ca sunt lesinata. Imi simt buzele atinse de altele moi dar ferme intr-un sarut brutal. In gura mea este impins destul aer cat sa pot respira din nou. Ma trezesc la realitate si il vad pe Sasuke cum mi-a salvat viata, puteam sa ma inec. Ma departez incet de el si il privesc in ochi, dupa care imi cobor privirea peste trupul sau. Hainele ude ii conturau trupul perfect lucrat. Observ cum un punct rosu apare din senin pe coapsa lui si imi dau seama rapid ca este a unei mitraliere. Ma dau rapid in spate trantindu-ma de o stanca dupa care il apuc de tricou pe brunet. In secunda urmatoare ii multumeam lui Dumnezeu ca am putut sa ma misc atat de rapid, glontul fusese deja lansat.
De data aceasta vad prea tarziu cum glezna mea devine tinta. Nu reusesc sa vad cand, si cum, dar o durere cumplita isi face simtita prezenta, eu incep ca dau afara aerul de durere incepand sa ma inec, iar sangele nu se sfieste sa apara. Nu imi pasa de ce se va intampla. Ies la suprafata apei si incep sa respir ca un om normal. Cu gafaieli, dar pot. Incep sa racnesc de durere, nu mai pot. Cred ca glontul mi-a nimerit tendonul dupa care a ajuns in osul calcaiului. Doare groaznic. De sub apa iese si Sasuke care ma priveste ingrijorat si gaseste rapid o solutie. Isi smulge tricoul de pe el reusind sa il faca bucati destul de rapid. Apoi dispare si simt cum piciorul meu este atins cu blandete si strans foarte puternic, dupa care zona dureroasa incepe sa amorteasca. Focul de arme se linisteste iar noi mergem in graba la mal. Eu raman si imi studiez rana, sigur voi avea o infectie nasoala…
-Asteapta aici. dupa care brunetul dispare intr-un nor de fum.
Clar, in sangele meu a intrat prea multa apa de mare sarata si mi-a ajuns la creier, afectandu-l grav. Cum naiba sa dispara asa? Acum a mai si aparut, tot asa dintr-un nor de fum. Tinea in brate vreo cinci prosoape si un telefon mobil. Imi lasa mie patru dintre prosoape, ia unul cu care isi sterge capul dupa care suna rapid la Neji. Ii spune sa vine de urgenta pe plaja. Deja eram cu gura in pamant de uimire.
-Ce ai…cum? Ce era chestia aia de mai devreme? am spus eu naucita de tot ce mi se intampla prea rapid.
-Este ceva elementar de la scoala de ninja la care vom merge. M-am antrenat pe ascuns cu un tip din anii mai mari.
Iau un prosop si imi sterg fin fata, dupa care imi infasor parul in el.
-Cred ca ar fi mai bine sa te dezbraci si sa lasi unul din prosoapele astea pe tine. Vei raci.
Oftez resemnata si imi dau bluza si pantalonii jos in tip ce brunetul se intorcea cu spatele. Tipul asta doar nu e nebun, doar nu vrea sa raman in pielea goala. Nu suntem pe plaja la nudisti. Brunetul ia si el un prosop si isi sterge corpul dupa care sincera sa fiu, balesc intr-una in sinea mea. Astept sa vina Neji sa pot sa plec odata de aici. Din spatele brunetului se simte o briza puternica, iar apoi nisipul incepe sa zboare in straturi fine si mici. Acesta se pune in fata mea luandu-ma in brate, protejandu-mi fata de nisip pentru a nu-mi intra in ochi. Trag cu ochiul si din spatele lui vad un elicopter medical din care coboara Neji si imi da o pereche de blugi si un tricou pe care se pare ca ii uitasem la spital. Sasuke ma ia in brate si vine cu mine pana la spital, unde doctorii ma baga direct in operatie pentru a-mi scoate glontul din picior.
~ Va urma! ~
Sper ca v-a placut, astept critici si pareri ^_^.
Enjoy!
Cap. 4 – Din nou in spital
Credeam ca am ajuns cineva, credeam ca il cunosc, credeam ca…sunt iubita. Practic eram doar o jucarie pentru el. Eram doar “dama lui de companie†cu care statea mai mereu, iar cand eu eram plecata undeva el profita de ocazie sa se intalneasca cu alta.
Doar o intrebare imi mai framanta mintea: De ce el a fost cel la care tineam atat de mult?
Am facut o crima ca am iubit?
Genunchii mei fac un contact brusc cu ceva moale iar ochii mei vad printre lacrimi ca sunt pe plaja. Aud valurile facute de apa cristalina care “pasea†usor pe tarm si suspinele mele indurerate. Abia acum imi pot imagina cata durere am provocat celor carora le-am ucis persoanele dragi.
…Regret. Regret ce am facut, regret ca am ucis atata amar de lume, regret…ca traiesc.
-Crezi ca daca plangi vei rezolva ceva? Singura nu vei rezolva niciodata nimic.
Imi ridic privirea si il privesc pe cel care mi-a vorbit. Intalnesc in el ceva ce rareori am vazut: o privire calduroasa, care chiar tinea la mine.
-Ce altceva pot sa fac, Sasuke? Sa merg la el si sa il bat mar?
-Nu ma refeream la asta dar este si ea o solutie. Eu voiam sa iti zic sa iti continui viata. Poate ca exista o raza de speranta si pentru tine. Poate ca cineva te iubeste…
-Da…Satana poate.
-Eu ma refeream la altcineva… imi spune acesta si ma inconjoara cu bratele sale calzi si puternice.
Lumea s-a oprit in loc pentru minute bune. In viziunea mea, noi doi eram intr-un taram fara lumina, doar cu un reflector asupra noastra si nimeni in afara de noi. Sentimentul asta…e pentru prima oara cand simt inca o raza de speranta.
-Vrei sa mai ramanem aici sau mergem din seara asta sper Konoha si oprim peste noapte la un han?
-Plecam putin mai tarziu.
Imi opresc cu greu suspinele si privesc soarele printre lacrimi. E asa de bine in bratele sale! Ca intr-o fortaraeata calduroasa si moale, pe care nimeni nu o poate distruge. Ma ridic incet de pe nisipul moale in timp ce brunetul imi da drumul si ramane acolo studiind atent zona. Merg spre apa marii, iar aceasta imi umezeste picioarele ducandu-ma intr-o stare de completa relaxare. De parca as fi pus toate grijile si supararile mele intr-un cos, lasat in padure iar eu am fugit. De parca as fi sters totul cu un burete caruia apoi sa ii fi dat foc.
Doua focuri de arma imi readuc gandurile inapoi in capul meu. Stiam eu ca relaxearea mea nu va dura prea mult… Ma intorc cu fata spre nisip dar nu reusesc sa vad prea mult. Sunt luata in niste brate puternice si trantita in apa mai adanca. Un salt destul de impresionant. Nu stiu sa inot, dar stiu ca persoana care m-a adus aici este cineva care vrea sa ma protejeze, poate Sasuke? Ma smucesc din bratele acelei persoane si reusesc sa ajung pentru cateva secunde la suprafata apei pentru a lua o gura de aer, dar nici aia nu o iau bine ca sunt trasa de mana inapoi in apa. Strang ochii pentru a nu-mi intra brusc apa in ei, dar in apa sunt nevoita sa ii deschid, pentru a studia persoana care ma protejeaza chiar asa de mult. Imi ridic pleoapele lasand lichidul sarat sa imi provoace usturime ochilor. Ma obisnuiesc incetisor cu asta si il privesc pe cel din fata mea. Un chip care gazduieste doi ochi negri ca onixul, inconjurati de suvite de par de aceiasi culoare. Sasuke. Acesta imi face semn sa nu merg la mal, pentru ca e prea periculos. Probabil este vreun asasinat sau ceva, poate politistii cauta pe cineva, poate chiar pe mine…
Rezist cat pot fara aer, dar pana la urma tot simt ca ma pierd. Ametesc, nu imi mai pot tine ochii deschisi, simt ca merg intr-o alta lume, simt ca adorm. Imaginea se intuneca iar corpul imi amorteste. Nu inteleg prea bine ce este cu mine, dar banuiesc ca sunt lesinata. Imi simt buzele atinse de altele moi dar ferme intr-un sarut brutal. In gura mea este impins destul aer cat sa pot respira din nou. Ma trezesc la realitate si il vad pe Sasuke cum mi-a salvat viata, puteam sa ma inec. Ma departez incet de el si il privesc in ochi, dupa care imi cobor privirea peste trupul sau. Hainele ude ii conturau trupul perfect lucrat. Observ cum un punct rosu apare din senin pe coapsa lui si imi dau seama rapid ca este a unei mitraliere. Ma dau rapid in spate trantindu-ma de o stanca dupa care il apuc de tricou pe brunet. In secunda urmatoare ii multumeam lui Dumnezeu ca am putut sa ma misc atat de rapid, glontul fusese deja lansat.
De data aceasta vad prea tarziu cum glezna mea devine tinta. Nu reusesc sa vad cand, si cum, dar o durere cumplita isi face simtita prezenta, eu incep ca dau afara aerul de durere incepand sa ma inec, iar sangele nu se sfieste sa apara. Nu imi pasa de ce se va intampla. Ies la suprafata apei si incep sa respir ca un om normal. Cu gafaieli, dar pot. Incep sa racnesc de durere, nu mai pot. Cred ca glontul mi-a nimerit tendonul dupa care a ajuns in osul calcaiului. Doare groaznic. De sub apa iese si Sasuke care ma priveste ingrijorat si gaseste rapid o solutie. Isi smulge tricoul de pe el reusind sa il faca bucati destul de rapid. Apoi dispare si simt cum piciorul meu este atins cu blandete si strans foarte puternic, dupa care zona dureroasa incepe sa amorteasca. Focul de arme se linisteste iar noi mergem in graba la mal. Eu raman si imi studiez rana, sigur voi avea o infectie nasoala…
-Asteapta aici. dupa care brunetul dispare intr-un nor de fum.
Clar, in sangele meu a intrat prea multa apa de mare sarata si mi-a ajuns la creier, afectandu-l grav. Cum naiba sa dispara asa? Acum a mai si aparut, tot asa dintr-un nor de fum. Tinea in brate vreo cinci prosoape si un telefon mobil. Imi lasa mie patru dintre prosoape, ia unul cu care isi sterge capul dupa care suna rapid la Neji. Ii spune sa vine de urgenta pe plaja. Deja eram cu gura in pamant de uimire.
-Ce ai…cum? Ce era chestia aia de mai devreme? am spus eu naucita de tot ce mi se intampla prea rapid.
-Este ceva elementar de la scoala de ninja la care vom merge. M-am antrenat pe ascuns cu un tip din anii mai mari.
Iau un prosop si imi sterg fin fata, dupa care imi infasor parul in el.
-Cred ca ar fi mai bine sa te dezbraci si sa lasi unul din prosoapele astea pe tine. Vei raci.
Oftez resemnata si imi dau bluza si pantalonii jos in tip ce brunetul se intorcea cu spatele. Tipul asta doar nu e nebun, doar nu vrea sa raman in pielea goala. Nu suntem pe plaja la nudisti. Brunetul ia si el un prosop si isi sterge corpul dupa care sincera sa fiu, balesc intr-una in sinea mea. Astept sa vina Neji sa pot sa plec odata de aici. Din spatele brunetului se simte o briza puternica, iar apoi nisipul incepe sa zboare in straturi fine si mici. Acesta se pune in fata mea luandu-ma in brate, protejandu-mi fata de nisip pentru a nu-mi intra in ochi. Trag cu ochiul si din spatele lui vad un elicopter medical din care coboara Neji si imi da o pereche de blugi si un tricou pe care se pare ca ii uitasem la spital. Sasuke ma ia in brate si vine cu mine pana la spital, unde doctorii ma baga direct in operatie pentru a-mi scoate glontul din picior.
~ Va urma! ~
Sper ca v-a placut, astept critici si pareri ^_^.
![[Imagine: Lawliet.gif]](http://i286.photobucket.com/albums/ll114/Xanime_fanaticX010/Death%20Note/Lawliet.gif)
Cioco mania :pls: ^_^