Varsta minima: 18
Gen: yaoi, drama, romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: o parte din actiune se petrece intr-o biserica, mafie, posibil limbaj vulgar
Tipul de comentariu solicitat: avansat
Acest prim capitol si urmatorul vor fi un fel de introducere.
Enjoy!
Ch. 1
Stropii de ploaie cadeau din cer lovind asfaltul si pe oricine le statea in cale, cu violenta. Lunile de noiembrie puteau fi incredibil de reci. Tsukasa alerga cat de repede putea, desi simtea ca nu mai poate sa faca asta pentru mult timp. Avea nevoie de un loc unde sa se adaposteasca macar pentru cateva ore. Respira greu si intretaiat. Se opri pentru a lua o gura de aer si privi in spate. Doi dintre ei erau in urma lui. Stia ca nimeni nu l-ar fi ajutat acum, nu dupa cate a facut. Mai degraba l-ar fi dat pe mana lor cu bucurie si fara sa astepte vreo recompensa indiferent cat de saraci erau.
Dupa cateva clipe incepu sa alerge din nou. Puterile il lasau cu fiecare secunda care trecea, trebuia sa se adaposteasca. Intra intr-un restaurant pe care il vazuse alergand, fara sa ii pese de reactiile oamenilor sau daca il va recunoaste cineva.
Ajunse in bucataria restaurantului si se opri cateva clipe pentru a-si roti privirea prin incapere cautand iesirea. Zari o usa si fara sa stea prea mult pe ganduri intra. Era camera frigorifica, dar nu ii pasa. Mai bine murea inghetat decat sa il prinda ei.
Nu stia cat ramasese in acea camera, dar se trezi pe o alee cu o durere puternica de cap. Nu mai era nici macar in preajma restaurantului ci intr-un parc. Se uita la ceasul de la mana care indica ora paisprezece. Reusi sa se ridice cu greu de jos si merse clatinandu-se spre iesire. Observa ca este undeva la periferia orasului. Oricine l-ar fi adus acolo ii facuse un mare bine.
Hainele ii erau rupte, avea zgarieturi, iar parul brunet ii era ravasit. Inca ii era frig si nu stia incotro sa mearga. Cu siguranta ei il vor cauta prin toata lumea, dar cate sanse sunt sa il caute chiar in Tokyo? Si-ar imagina cineva ca el nu paraseste orasul? Era un risc mare, dar unul pe care trebuie sa si-l asume. A fost tradat si astfel a ajuns in aceasta situatie, acum nu mai putea sa aiba incredere in nimeni decat in el insusi.
Zari o biserica catolica si se indrepta spre ea traversand strada. Usa era deschisa. Se mira putin pentru ca el abia intra intr-un templu, dar intr-o biserica. Pasi inauntru si studie peretii, vitraliile care i se pareau frumoase si statuile. Se incrunta cand vazu altarul. Nu intelegea care este scopul fiecarui obiect de acolo si ramasese in mijlocul incaperii fara sa miste.
Simti sangele cum ii curge in jos pe bratul drept, dar nu se misca. Era incordat, totul ii parea straniu si neobisnuit. Tresari cand auzi pasi in dreapta lui si se intoarse brusc intr-acolo. Un barbat cu trasaturi europene, par carunt si care purta o reverenda neagra cu guler alb se apropie de el. Desigur, Tsukasa aflase mult mai tarziu ca numele acelei imbracaminti este 'reverenda'.
Barbatul zambea bland continuand sa se apropie de el. Lui Tsukasa i se ridicase deja parul de spaima. Poate ca nu fusese o idee atat de buna sa intre acolo. Sub acea imbracaminte putea sa fie ascunsa o sabie, un pumnal sau un pistol.
- Cu ce te pot ajuta? intreba barbatul amabil.
Il deruta pe Tsukasa care sovai inainte sa spuna ceva.
- Stii... cine sunt?
- Nu asta conteaza. Noua nu ne pasa cine esti in viata pamanteasca.
Ce? Ce spusese? Tsukasa nu ii intelegea atitudinea, nu intelgea ce vrea sa spuna si, totusi, lua asta ca pe ceva bun.
- Am nevoie de ajutor. Sunt... ranit si trebuie sa ma ascund un timp.
Barbatul nu mai spunse nimic si ii facu semn sa il urmeze. Il duse intr-o alta cladire in care ajunsera prin spatele bisericii. Traversara o curte mare unde erau plantati mai multi copaci si flori. Cateva inca mai erau inflorite si arata dragut. Intr-una dintre camere cineva ii ingriji ranile, un baiat tanar, japonez, de vreo nouasprezece ani.
Baiatul ii spusese ca barbatul cu care vorbise inainte e un fel de conducator al bisericii si se numeste Federico. Sau cel putin asta intelese Tsukasa. I se parea ciudat ca nimenui nu ii cere explicatii, dar Aido, cum ii spusese ca se numeste tanarul, i-a spus ca lor nu le pasa de aceste lucruri pamantesti, la fel cu ii zisese si Federico cand l-a intrebat daca stie cine este.
In saptamanaile care au urmat pana la sfarsitul lunii noiembrie, Tsukasa a citit multe dintre cartile pe care i le-au dat cei de acolo intelegand astfel mai multe despre atitudinea si convingerile lor. Adoptase si el o parte din ele, dar nu era pe deplin convins. Nu statu prea mult pe acolo si in ultimele zile din noiembrie isi facu bagajul si pleca. Lua cu el o imbracaminte ca a lui Federico si cateva carti pe care i le-a dat Aido. Imbracamintea a fost luata fara ca ei sa stie, dar Tsukasa nu isi facea griji pentru asta. Hotarase sa ramana in Tokyo, dar intr-o alta biserica, drept preot catolic. Nu ii fu prea greu sa faca asta si constata ca ei sunt foarte naivi.
Se refugie la o biserica din cealalta parte a orasului Tokyo unde isi gasi un loc dragut si cald. Mai avea ceva pana sa se acomodeze cu noua lui casa, deoarece nu ii suradea trezitul devreme.
Incerca sa gaseasca cea mai buna solutie sa se intoarca la vechea lui viata, sa intoarca roata, dar de fiecare data isi aducea aminte ca nu mai are pe nimeni de incredere. Yakuza este intotdeauna imprevizibila si este uimitor cat de multe pot face oamenii ca sa ia puterea in propriile lor maini. I se inscenasera tot felul de lucruri, acte de tradare asupra faminilei si a fost chiar acuzat ca planuia sa isi ucida tatal. Stia ca tatal lui nu ar crede asta, dar nici macar el nu putea sa combata dovezile care se aduceau. Nu putea sa zica altceva decat ca totul este o minciuna. Ar fi avut nevoie de timp, dar asta nu mai era posibil.
Stia ca va reusi pana la urma sa revina pe locul care i se cuvine, dar pana atunci trebuia sa gaseasca persoane in care sa poata sa aiba incredere si asta nu era deloc usor.
Gen: yaoi, drama, romance
Limba: romana
Observatii cu privire la continut: o parte din actiune se petrece intr-o biserica, mafie, posibil limbaj vulgar
Tipul de comentariu solicitat: avansat
Acest prim capitol si urmatorul vor fi un fel de introducere.
Enjoy!
Ch. 1
Stropii de ploaie cadeau din cer lovind asfaltul si pe oricine le statea in cale, cu violenta. Lunile de noiembrie puteau fi incredibil de reci. Tsukasa alerga cat de repede putea, desi simtea ca nu mai poate sa faca asta pentru mult timp. Avea nevoie de un loc unde sa se adaposteasca macar pentru cateva ore. Respira greu si intretaiat. Se opri pentru a lua o gura de aer si privi in spate. Doi dintre ei erau in urma lui. Stia ca nimeni nu l-ar fi ajutat acum, nu dupa cate a facut. Mai degraba l-ar fi dat pe mana lor cu bucurie si fara sa astepte vreo recompensa indiferent cat de saraci erau.
Dupa cateva clipe incepu sa alerge din nou. Puterile il lasau cu fiecare secunda care trecea, trebuia sa se adaposteasca. Intra intr-un restaurant pe care il vazuse alergand, fara sa ii pese de reactiile oamenilor sau daca il va recunoaste cineva.
Ajunse in bucataria restaurantului si se opri cateva clipe pentru a-si roti privirea prin incapere cautand iesirea. Zari o usa si fara sa stea prea mult pe ganduri intra. Era camera frigorifica, dar nu ii pasa. Mai bine murea inghetat decat sa il prinda ei.
Nu stia cat ramasese in acea camera, dar se trezi pe o alee cu o durere puternica de cap. Nu mai era nici macar in preajma restaurantului ci intr-un parc. Se uita la ceasul de la mana care indica ora paisprezece. Reusi sa se ridice cu greu de jos si merse clatinandu-se spre iesire. Observa ca este undeva la periferia orasului. Oricine l-ar fi adus acolo ii facuse un mare bine.
Hainele ii erau rupte, avea zgarieturi, iar parul brunet ii era ravasit. Inca ii era frig si nu stia incotro sa mearga. Cu siguranta ei il vor cauta prin toata lumea, dar cate sanse sunt sa il caute chiar in Tokyo? Si-ar imagina cineva ca el nu paraseste orasul? Era un risc mare, dar unul pe care trebuie sa si-l asume. A fost tradat si astfel a ajuns in aceasta situatie, acum nu mai putea sa aiba incredere in nimeni decat in el insusi.
Zari o biserica catolica si se indrepta spre ea traversand strada. Usa era deschisa. Se mira putin pentru ca el abia intra intr-un templu, dar intr-o biserica. Pasi inauntru si studie peretii, vitraliile care i se pareau frumoase si statuile. Se incrunta cand vazu altarul. Nu intelegea care este scopul fiecarui obiect de acolo si ramasese in mijlocul incaperii fara sa miste.
Simti sangele cum ii curge in jos pe bratul drept, dar nu se misca. Era incordat, totul ii parea straniu si neobisnuit. Tresari cand auzi pasi in dreapta lui si se intoarse brusc intr-acolo. Un barbat cu trasaturi europene, par carunt si care purta o reverenda neagra cu guler alb se apropie de el. Desigur, Tsukasa aflase mult mai tarziu ca numele acelei imbracaminti este 'reverenda'.
Barbatul zambea bland continuand sa se apropie de el. Lui Tsukasa i se ridicase deja parul de spaima. Poate ca nu fusese o idee atat de buna sa intre acolo. Sub acea imbracaminte putea sa fie ascunsa o sabie, un pumnal sau un pistol.
- Cu ce te pot ajuta? intreba barbatul amabil.
Il deruta pe Tsukasa care sovai inainte sa spuna ceva.
- Stii... cine sunt?
- Nu asta conteaza. Noua nu ne pasa cine esti in viata pamanteasca.
Ce? Ce spusese? Tsukasa nu ii intelegea atitudinea, nu intelgea ce vrea sa spuna si, totusi, lua asta ca pe ceva bun.
- Am nevoie de ajutor. Sunt... ranit si trebuie sa ma ascund un timp.
Barbatul nu mai spunse nimic si ii facu semn sa il urmeze. Il duse intr-o alta cladire in care ajunsera prin spatele bisericii. Traversara o curte mare unde erau plantati mai multi copaci si flori. Cateva inca mai erau inflorite si arata dragut. Intr-una dintre camere cineva ii ingriji ranile, un baiat tanar, japonez, de vreo nouasprezece ani.
Baiatul ii spusese ca barbatul cu care vorbise inainte e un fel de conducator al bisericii si se numeste Federico. Sau cel putin asta intelese Tsukasa. I se parea ciudat ca nimenui nu ii cere explicatii, dar Aido, cum ii spusese ca se numeste tanarul, i-a spus ca lor nu le pasa de aceste lucruri pamantesti, la fel cu ii zisese si Federico cand l-a intrebat daca stie cine este.
In saptamanaile care au urmat pana la sfarsitul lunii noiembrie, Tsukasa a citit multe dintre cartile pe care i le-au dat cei de acolo intelegand astfel mai multe despre atitudinea si convingerile lor. Adoptase si el o parte din ele, dar nu era pe deplin convins. Nu statu prea mult pe acolo si in ultimele zile din noiembrie isi facu bagajul si pleca. Lua cu el o imbracaminte ca a lui Federico si cateva carti pe care i le-a dat Aido. Imbracamintea a fost luata fara ca ei sa stie, dar Tsukasa nu isi facea griji pentru asta. Hotarase sa ramana in Tokyo, dar intr-o alta biserica, drept preot catolic. Nu ii fu prea greu sa faca asta si constata ca ei sunt foarte naivi.
Se refugie la o biserica din cealalta parte a orasului Tokyo unde isi gasi un loc dragut si cald. Mai avea ceva pana sa se acomodeze cu noua lui casa, deoarece nu ii suradea trezitul devreme.
Incerca sa gaseasca cea mai buna solutie sa se intoarca la vechea lui viata, sa intoarca roata, dar de fiecare data isi aducea aminte ca nu mai are pe nimeni de incredere. Yakuza este intotdeauna imprevizibila si este uimitor cat de multe pot face oamenii ca sa ia puterea in propriile lor maini. I se inscenasera tot felul de lucruri, acte de tradare asupra faminilei si a fost chiar acuzat ca planuia sa isi ucida tatal. Stia ca tatal lui nu ar crede asta, dar nici macar el nu putea sa combata dovezile care se aduceau. Nu putea sa zica altceva decat ca totul este o minciuna. Ar fi avut nevoie de timp, dar asta nu mai era posibil.
Stia ca va reusi pana la urma sa revina pe locul care i se cuvine, dar pana atunci trebuia sa gaseasca persoane in care sa poata sa aiba incredere si asta nu era deloc usor.
![[Imagine: LCGbvGa.png]](http://i.imgur.com/LCGbvGa.png)