Ura, cantecul si visul nostru

[Harona]

Capitolul 6:Visele se adeveresc, dar un nou personaj intra in actiune.

Sakura P.O.V

In acel moment nu mai intelegeam nimic. Ce l-a apucat? Nu i-am facut nimic. Ma durea.
- Ce te-a apucat? am urlat fara sa ma pot controla.
- Eu, imi pare…
- Taci! Nu-ti pare rau! Esti un arogant! Un nesimtit! Nu te mai apropia de mine! am urlat uitandu-ma direct in ochii lui.
M-am saturat. Nu pot sa cred ca eram pe cale sa-i spun ce simt. E un badaran! Cum am putut crede ca s-a schimbat? Trebuie sa ma lupt cu asta.
Gandurile mele erau atat de ambigue, incat nu mai intelegeam nimic. Nimic. M-am dus intr-un loc retras si am inceput sa ascult muzica. Ritmul lin si relaxant se potrivea de minune cu atmosfera calda de toamna. Frunzele multicolore zburdau voioase prin aer, soarele stralucea peste tinut, iar pasarile se pregateau de zborul lung pe care il vor avea de facut curand. Era ca si cand totul era vesel, numai eu stateam trista si ganditoare la umbra unui copac japonez care intamplator imi poarta numele. Este un pom de cires inflorit, unde stau intotdeauna si ma pot gandi cu usurinta la orice problema. Acest loc ma face sa ma simt libera. Fericita. Pot zburda, ma pot relaxa si cel mai important:pot canta. Este minunat. Din pacate nu aveam chitara la mine. In timp ce imi cautam telefonul in ghiozdan, am dat de un biletel mototolit. Am inceput sa-l citesc si sa cant:

Daca stii ce vrei,
Poate intr-o zi, vei descoperii:
Ca…Doar eu,stiu acum sa m-arunc mai tare
Daoar eu, cad in cap chiar de stiu ca doare
Doar eu ma distrez printre oameni care gresesc, gresesc
Si nu se opresc…

Sasuke P.O.V

Am pornit dupa ea. Sunt un fraier, un idiot, un cretin in toata regula! Cum am putut rani o fiinta atat de fragila si sa-mi bat joc de ea… de doua ori? Nu o merit.
Astfel am ajuns purtat de ganduri pe o pajiste. Sakura statea la umbra unui cires; arata ca un inger… unul frumos si trist.A scos o notita din ghiozdan si a inceput sa cante:

Daca stii ce vrei,
Poate intr-o zi, vei descoperii:
Ca…Doar eu,stiu acum sa m-arunc mai tare
Doar eu, cad in cap chiar de stiu ca doare
Doar eu ma distrez printre oameni care gresesc, gresesc
Si nu se opresc…

Am incremenit. Era exact ca in acel vis. Atmostfera, ciresul,cantecul… Cum se poate? Am ramas asa cateva minute, apoi am hotarat ca ar fi mai bine sa plec.
Cand am ajuns acasa am intrat fulger in camera mea, nici nu m-am obosit sa incui usa de la intrare. Eram atat de tulburat incat nici nu puteam gandi! De ce? De ce eu? De ce? Cum se poate ca acel vis sa devina realitate? Cum? Parca as trai intr-o telenovela.
M-am pus in pat si am adormit cu gandul la Sakura.
A doua zi dimineata am ajuns la scoala si am fost asaltat de fane. Nu ma simteam prea bine deci le-am spus sa plece. Am ajuns in clasa… Singura care statea acolo era Sakura. M-am apropiat si i-am spus ca imi pare rau, ca sunt un idiot si un cretin.
Si-a intors privirea spre mine si mi-a spus calma ca, dupa ce i-am facut, dupa ce am ranit-o, nu mai are incredere in mine. Cu fiecare cuvant al ei, simt ca sunt injunghiat de o mie de cutite simultan. I-am zis, mai degraba am implorat-o sa mai ierte si i-am intins un colier de argint in forma de stea,inauntrul caruia scria:,,Im so sorry my little rose!” . Ma uitam la ea sperand ca ma va ierta. Privea medalionul confuza. Nu o condamn.
- Crezi ca un medallion va rezolva totul? incepe sa ma priveasca rece.
- Nu, dar…
- Uite ce e:nu am nevoie de bijuterii de la tine! imi raspunde taios. Intelege ca nu sunt genul ala de fata. Am inteles perfect mesajul, dragul meu. Deci,hai s-o luam asa:tu ma urasti, eu te urasc! Totul e perfect. Acum lasa-ma in pace!
Astfel, a plecat. De ce ma simteam atat de vinovat? Ha, deja am inceput sa fac rime. Nu mai pot face nimic. Se putea intampla ceva mai rau de atat? Dupa divortul de acum 2 luni a parintilor mei adoptivi, pierderea Sakurei? Ce mai urmeaza?
Gandurile mele au fost intrerupte brusc de soneria telefonului. “Ati primit un mesaj”...Hmm…poate e Itachi!
“ Sasuke,imi pare rau ca trebuie sa-ti spun asta, dar Itachi a...a murit intr-un accident de motocicleta! Doctorii au facut tot ce au putut dar din pacate nu l-au putut salva…sunt distrus si cred ca asa vei fii si tu cand vei citi acest mesaj…eu mi-am pierdut cel mai bun prieten…tu ti-ai pierdut fratele. Condoleante! Gaara”.
In acel moment am simtit ca ma sufoc. Distrus? Distrus? Nu potexprima in cuvinte felul in care ma simteam !De ce? De ce tocmai acum? Mi-am luat ghiozdanul si am fugit cat ma tineau picioarele. Cand am ajuns in curtea scolii am doborat-o fara sa vreau pe Sakura la pamant! Of….Am privit-o cu regret pentru ultima oara si am iesit din curtea scolii, indreptandu-ma spre Pod…

Sakura P.O.V

Bineinteles ca nu se putea ca Sasuke sa nu ma enerveze! Dar oare de ce se grabeste atat de tare?Hmm…
Sigur va face ceva necugetat si stupid…dar cred ca ar fi mai bines a il urmaresc! Astfel am inceput sa fug dupa el pastrand totusi distanta pentru a nu ma recunoaste. Dupa 20 de minute de alergat Sasuke a ajuns la “Hashi no shi”(in traducere “Podul Mortii”)…acest pod este renumit pentru sangele varsat de stramosii nostrii in bataliile din anul 1756…putini au fost cei care au supravietuit…acest pod era imens, iar la vreo 100 de metri mai jos se afla “Burakkuribā”(“Raul Negru”) cunoscut pentru faptul ca in el s-a inecat o armata formata din 11.418.700 de soldati ai imparatului…Acest pod este legendar…dar istoria sa este cat se poate de sumbra.
Absorbita de gandurile mele nici nu am observant faptul ca razele cristaline ale soarelui au fost acoperite de nori cenusii. Ceata s-a lasat peste acel pod al groazei.
Dintr-o data il zaresc pe Sasuke urcandu-se pe una din balustradele podului…mi-am dat seama imediat ce intentii are. Poate ma insel…poate nu vad bine din cauza cetii…Intre timp a urcat pe cea de-a doua balustrada…inca una si s-a dus…NU! Nu puteam lasa asta sa se intample! Mi-era frica sa urlu ca nu cumva sa nu cada in apa…si sa fie vina mea! Dar ce puteam face? Se afla la 50 de metri distanta…asta e! Ce-o fi o fi!
Astfel am inceput sa fug si am ajuns la fix! L-am prins de mana si dupa cateva minute de fortari interminabile am reusit sa-l ridic inapoi pe pod…era foarte tulburat…am decis sa plecam de-acolo.
Totusi, eram din ce in ce mai ingrijorata pentru Sasuke…ce se intamplase cu el? Dupa 20 de minute de mers am ajuns la el acasa…am urcat sus si l-am pus in pat…desi avea ochii deschisi se vedea clar tulburarea din privirea sa…