16-02-2011, 05:47 PM
Buna, imi cer scuze de intarziere, dar am fost bolnavioara, temele, "inchisoarea"(scoala) si multe altele mi-au ocupat o buna parte din timp. Imi este rusine pentru aceste scuze, dar ce sa imi faci...stiti cu totii cum este viata de eleva in clasa a VIII... Sper ca acest capitol sa fie macar un pic pe placul vostru, dar simt cumva ca va unii se asteptau la mult mai mult de la mine... Imi pare rau daca va dezamagesc...
Acest capitol este dedicat micutei mele Kayla. pe care sper ca nu am dezamagit-o..prea tare.
Acum sa nu mai lungesc vorba si... Lectura placuta!
Vom fi cu totii fericiti si vom uita trecutul acesta ingrozitor . Vom zambii si vom privii fara griji ziua de maine , ai incredere in mine ! Acum te rog da-mi mana si sa iesim !
Mana mea atinge usor mana lui care ma strange puternic . Acum ma tem de flacari , acum ma ard , si cred ca si pe el . Dar nu imi arata , totusi stiu ca il doare , desii aerul din incaprere pare fara glas si putere, incercam sa iesim din incapere, cand o parte din tavan incepe sa se prabuseasca . Copilul ma impinge in fata iar intre noi acum statea focul care incerca sa ne desparta . Lesin si cad lent , aud doar vocea lui disperata care striga dupa ajutor . Nimic nu este ceea ce pare a fi , nu pot sa inteleg nimic ! Amintirile acestea imi rasuna acum in minte , nu realizez ca sunt doar amintiri in incep sa tip , nu vreau sa mor, imi e teama, vreau sa fiu salvata! Inima ma doare,ranile s-aprid...
-Eu sunt aici ,dar tu nu ma vezi , te vei trezii zambind cand eu te voi face sa crezi, ca vei mai iubii si iti vei dorii sa poti visa , sa te prefaci ca nu esti tu , sa schimbi prezentul ti-ar fi greu, dar poti ignora si poti uita toata durerea. Sa poti gasii in ce sa crezi, sa poti pastra nu sa tot pierzi ,din orice gand ,prin orice vis poti cauta adevaruri ce trec de ratiunea ta. Intre zambet si lacrima , as vrea sa intelegi ce este bine si rau , ce este permis si semnul interzis. Ce sens are viata mea daca nu sunt langa tine, sa te pot veghea ? Vorbele acestea atat de dulci le rostea pe un ton suav , tinandu-ma de mana, baiatul cu parul ciocolatiu si cu ochii albastrii .Nu stiu mai exact ce se intampla, inca imi vad trecutul in fata ,dar vocea lui ce cauta aici? In mintea mea are loc un razboi, dar nu stiu intre cine sau ce . Din nou gandurile-mi sunt intrerupte de o voce necunoscuta , sau poate de mult uitata .O voce care imprima caldura si iubire in fiecare sunet rostit .
Cine este aceasta persoana, de ce ma linisteste glasul sau? Cuvintele soptite de ea par a fi muzica pentru urechile mele. Un sentiment placut si cunoscut, stiu ca am mai auzit-o dar unde? Nimic nu este clar, fermecata incerc sa imi dau seama cine vorbeste,dar in fata este doar o infindere sinistra, alba. Imi doresc sa imi pictez acest interior, sa il umplu de culoare, sa ii dau stralucire, sa il fac al meu si sa nu ma mai simt straina in propriul meu corp. Din nou vocea rasuna, dar acum e diferit, e tot mai profunda si mai plina de viata. Inchid ochii si incerc sa o ascult. Cine poate fi?
<< Draga mea fetita , te iubesc atat de mult , imi pare rau ca trebuie sa te parasesc atat de devreme ,dar sunt nevoita sa fac acest pas. Stiu ca asa va fi bine pentru amandoua, nu voi putea trai fericita stiind ca tu nu esti. Vom continua amandoua sa traim, voi trai in fiecare clipire, in fiecare suras al tau. Nu vreau sa te simti singura , sufletul meu va fi mereu in preajma ta, nu iti fie teama, te voi ghida ...
Lumiere , numele tau, micuta mea printesa cu parul intunecat, lumina ghetii ,lumina ce ma va calauzi ,nu te voi lasa singura , lumina pura ..tu esti visul meu, printesa ghetii. Copil cu inima sfaramata in zeci de mii de cioburi, zambeste si lasa nemurirea sa se aseze in lacasul tau, zambeste zilei ce va urma, iubeste privirea ce nu o poti vedea, asculta glasul ce nu il poti uita...>>
Ce se intampla , aceasta voce atat de necunoscuta dar totusi atat de inconfundabila , din nou un sentiment bizar ma stapaneste. In fata imi apare o femeie blanda si plapanda care ii sopteste cuvinte alese cu multa atentie, prea frumoasei fetite din bratele sale. O femeie atat de vesela , cu chipul senin si serafic poarta o discutie calduroasa cu asistenta ce ii priveste ochii blanzi si plini de durere. Aceasta femeie, acest copil, aceste vorbe, sunt un pic nedumerita! Daca nu cumva, o da, este mama! Ingerul blajin care acum priveste pentru ultima data aceasta lume este mama mea, persoana care mi-a dat viata si care s-a sacrificat de dragul meu!
Ma simt ciudat, o atingere calda imi invadeaza chipul incoltit de lacrimi reci si amare. Incet pleoapele mari mi se deschid, il vad pe el si zambesc instantaneu, sunt fericita sa il vad langa mine, o stare de satisfacție deplină imi inunda chipul. Atata timp cat vom fi impreuna nu voi fi din nou singura. In doi stiu ca as putea sa ating stelele ...dar acum sunt amenintata de o alta stare. O stare de melancolie a pus stapanire pe universul meu putin cate putin. Simt cum incet incet ma scufund, avand imprimat mirosul inmiresmat al florilor de cires care se contopesc cu parfumul sofisticat al baiatului. Oare ce se intampla cu mine, de ce Ryo apare in trecutul meu, ce s-a intamplat atunci ? Deodata ii aud din nou glasul, iar pe buzele sale se vad urmele cuvintelor ce ies afara.
-Eu, acum sase ani s-a intamplat tot ceea ce iti amintesti. Cand te-am adus din nou in fata copacului sacru ce impanzeste aceasta lume pustie si fara glas, ceva sau cineva mi-a soptit ca daca voi sta langa tine te voi impiedica, ca voi fi o povara pentru tine. Nu stiu daca era constiinta sau nu, dar aceste ganduri au durut si inca dor . Te-am lasat jos daruindu-ti primul meu "Te iubesc!", tu ai zambit , oboseala iti sfasia respiratia, iar vocea ta se afunda intr-un gol amarnic. Te-am sarutat fugitiv apoi au inceput sa se scurga lacrimi de pe fata ta.
M-am speriat si am hotarat ca ar trebui sa plec, crezand ca era mai bine pentru amandoi. Apoi nu te-am mai vazut, la scoala cand intrebam profesorii, imi spuneau mereu acelasi lucru, ca nu te pot gasii daca tu nu vrei, ca tu nu esti ca celelalte fete cu care stat. Am crezut ca a fost doar o joaca de copii, dar vezi tu Lumi, au trecut atatia ani , iar destinul ne-a readus impreuna. Cand ti-am zarit pletele albastre, corpul tau firav vrand sa dovedeasca contrariul si te-am vazut cazand mi-am dat seama imediat ca esti tu. Tu esti copila neindemanatica care face ca pana si cea mai banala zi sa fie speciala. Nu vreau sa te mai pierd si de data aceasta, nu voi mai fugi, voi fi mereu in urma ta si te voi proteja. Vreau sa fim din nou doi copii, Ryo si Lumiere. Sa ne jucam , sa te fac sa chicotesti la fiecare gest al meu, sa iti vad din nou zambetul dulce. Asa ca te rog, nu ma indeparta, daca sunt o povara voi accepta,dar nu ma lasa singur, vreau sa te ajut sa te regasesti!
Auzind toate acestea nu stiu cum sa reactionez. O povara, ma intreb care dintre noi, sa il las singur ,cum as putea , daca tot ceea ce imi doresc este sa stau mereu cu el si sa ii simt bratele infasurandu-se in jurul trupului meu ? De ce crede ca l-as indeparta, as fi in stare sa renunt la viata mea, sa imi spulber propriile-mi vise si sperante doar de dragul lui. Doar pentru al stii in siguranta. De ce doar eu ma lupt cu gandurile, de ce nu am curaj sa ii spun toate acesta, m-ar asculta, chiar m-ar ajuta ! Dar ce vreau sa ii spun, daca nici macar eu nu sunt sigura de ceea ce simt, cum sa ii explic tot ce vad si gandesc daca nu ma inteleg ? Ce as putea face sa schimb situatia aceasta? Il vad cum ma intinde pe zapada rece, se pune peste mine, nu stiu ce sa fac! M-am pierdut in privirea sa agera si plina de regrete ce se ineaca in dor. Ma strange puternic in brate, isi aseaza capul pe pieptul meu si se cufunda auzand bataile inimi mele care acum ar fi vrut sa parasesca corpul.
Ce se intampla, oare suntem doi copii indragostiti ce isi creaza singuri un vis? Oare totul va fi bine? De ce nu pot sa tac acum, ma lovesc parca de un zid ce desparte lumea reala de cea a visurilor. Cad prada unui demon numit "iubire", dar este adevarat? Oare visez, sau ma zbat intre dansul amintirilor vii care lasa rani profunde in sufletul mistuit de focul iubirii? Tremur, dar nu sunt sigura ca din cauza frigului care se contopeste cu caldura pe care o emana trupul meu efemer. Imi sopteste la ureche ca totul avea sa fie bine, ca nu are rost sa mai plang astfel imi voi face mai mult rau, trecutul e trecut, ca trebuie sa ma gandesc la viitorul ce ma asteapta alaturi de gheata, de viitoarea mea familie, cariera si multe altele. Ma simt incurajata de vorbele acestuia care par sa ma scoata din labirintul mintii. Il privesc atenta in ochii sai de un albastru ceresc timp de cateva secunde, apoi o dorinta ma mistuieste.
Pana sa imi dau seama buzele mele stau lipite de buzele lui moi. De ce am facut asta, suntem prieteni! Zambesc din nou, rusinata si ii soptesc ca este un fel de recompensa pentru incurajarea care ma readus la viata. Ma intreb, oare ce se intampla cu mine, de ce corpul meu reactioneaza impulsiv cand este el in preajma mea? Ma trezesc cu palma sa care imi mangaie crestetul capului cu delicatete. Ma simt ca un copil care sta sub aripa protectorului sau, dar care in suflet are un secret tainic. De ce simt eu asa ceva, este firesc, sau poate este bucuria de a stii adevarul? In minte acum ravasesc acele cuvinte primul meu "te iubesc!". Aveam doar zece ani pe atunci, stia el ce este iubirea, imposibil eu nici acum nu stiu! Dar atunci de ce inima imi bate tare, la fiecare miscare de-a lui?
Este un sentiment normal ce simt eu acum? De ce inima imi spune sa iert si sa o iau de la capat, alaturi de un nou rasarit, de o noua zi. Dar totusi o alta voce interioara nu imi da pace, aceasta imi spune sa fug de el, ca ceva nu merge bine, ca el este vinovat pentru viata mea amarata, sa nu il iert, ca va fi doar o povara ce nu ma va lasa sa imi ating telul. De ce? Pentru ca viata mea se invarte intr-un cerc cu un numar mare de confuzii, ratacite in seturi multe de iluzii.
Imi dau seama ca ceva s-a schimbat, dar nu stiu ce, eu, el sau amandoi? Vocea mea pare ca vrea sa lase sunetele balbaite sa isi faca aparitia. Deschid incet gura, ma sperii de prima litera rostita. Ce jenant,fata care se sperie de propria sa voce! Apoi curajul isi face aparitia si cuvintele par sa ia amploare.
-Stii, niciodata nu as fi crezut ca voi putea sfarsii iubind, sau cel putin aceste sentimente imi bantuie mintea si nu imi dau pace! Nu stiu mai exact cum se poate numi acest amalgam, cand ceva pare sa fie bine, dar te temi sa nu fie rau. Cand crezi ca este iubire dar apoi ai senzatia ca este vorba despre prietenie. Ce inseama cuvantul "a iubii" mai exact? A te indragostii inseamna a suferii pentru sufletul indragit, sa simti nevoia de al vedea in orice moment, de al stii aproape si in siguranta, ca nimeni si nimic nu te poate despartii de celalalt?
Ei bine daca asta inseamna mai exact a te indragosti, inseamna ca eu m-am indragostit... de tine? In interiorul meu se cuibareste incetul cu incetul un sentiment nou care imi da senzatia de fericire, insa este mult mai mult de atat. Cand te vad intreg corpul este cuprins de un extaz, ma tradeaza si nu ma asculta, drept urmare acel sarut impulsionat. Cand te sarut, iar respiratia ta ma face sa tresar la atingerea buzelor, simt ca ma umplu de glas si de culoare, iar fericirea mea imi umple sufletul pustiu. Nu vrea sa te pierd, imi place sa te stiu in preajma mea ! Toate acestea , inseamna ca ... m-am indragostit cu adevarat de tine?
Imi cer scuze inca o data daca v-am dezamagit, dar am ceva vreme de cand ma simt un pic c-am obosita, epuizata, am nevoie de o vacanta un pic mai lunga... Si inca o data imi cer scuze...
P.S. Va rog sa scuzati si greselile de tastare..etc... deoarece capitolul nu este corectat decat fugitiv (din nou imi este rusinica) Sper ca nu v-am dezamagit foarte tare...
Acest capitol este dedicat micutei mele Kayla. pe care sper ca nu am dezamagit-o..prea tare.
Acum sa nu mai lungesc vorba si... Lectura placuta!
Reflexia iubirii in gheata
Capitolul 5 Amalgamul Sentimentelor Uitate
Vom fi cu totii fericiti si vom uita trecutul acesta ingrozitor . Vom zambii si vom privii fara griji ziua de maine , ai incredere in mine ! Acum te rog da-mi mana si sa iesim !
Mana mea atinge usor mana lui care ma strange puternic . Acum ma tem de flacari , acum ma ard , si cred ca si pe el . Dar nu imi arata , totusi stiu ca il doare , desii aerul din incaprere pare fara glas si putere, incercam sa iesim din incapere, cand o parte din tavan incepe sa se prabuseasca . Copilul ma impinge in fata iar intre noi acum statea focul care incerca sa ne desparta . Lesin si cad lent , aud doar vocea lui disperata care striga dupa ajutor . Nimic nu este ceea ce pare a fi , nu pot sa inteleg nimic ! Amintirile acestea imi rasuna acum in minte , nu realizez ca sunt doar amintiri in incep sa tip , nu vreau sa mor, imi e teama, vreau sa fiu salvata! Inima ma doare,ranile s-aprid...
-Eu sunt aici ,dar tu nu ma vezi , te vei trezii zambind cand eu te voi face sa crezi, ca vei mai iubii si iti vei dorii sa poti visa , sa te prefaci ca nu esti tu , sa schimbi prezentul ti-ar fi greu, dar poti ignora si poti uita toata durerea. Sa poti gasii in ce sa crezi, sa poti pastra nu sa tot pierzi ,din orice gand ,prin orice vis poti cauta adevaruri ce trec de ratiunea ta. Intre zambet si lacrima , as vrea sa intelegi ce este bine si rau , ce este permis si semnul interzis. Ce sens are viata mea daca nu sunt langa tine, sa te pot veghea ? Vorbele acestea atat de dulci le rostea pe un ton suav , tinandu-ma de mana, baiatul cu parul ciocolatiu si cu ochii albastrii .Nu stiu mai exact ce se intampla, inca imi vad trecutul in fata ,dar vocea lui ce cauta aici? In mintea mea are loc un razboi, dar nu stiu intre cine sau ce . Din nou gandurile-mi sunt intrerupte de o voce necunoscuta , sau poate de mult uitata .O voce care imprima caldura si iubire in fiecare sunet rostit .
Cine este aceasta persoana, de ce ma linisteste glasul sau? Cuvintele soptite de ea par a fi muzica pentru urechile mele. Un sentiment placut si cunoscut, stiu ca am mai auzit-o dar unde? Nimic nu este clar, fermecata incerc sa imi dau seama cine vorbeste,dar in fata este doar o infindere sinistra, alba. Imi doresc sa imi pictez acest interior, sa il umplu de culoare, sa ii dau stralucire, sa il fac al meu si sa nu ma mai simt straina in propriul meu corp. Din nou vocea rasuna, dar acum e diferit, e tot mai profunda si mai plina de viata. Inchid ochii si incerc sa o ascult. Cine poate fi?
<< Draga mea fetita , te iubesc atat de mult , imi pare rau ca trebuie sa te parasesc atat de devreme ,dar sunt nevoita sa fac acest pas. Stiu ca asa va fi bine pentru amandoua, nu voi putea trai fericita stiind ca tu nu esti. Vom continua amandoua sa traim, voi trai in fiecare clipire, in fiecare suras al tau. Nu vreau sa te simti singura , sufletul meu va fi mereu in preajma ta, nu iti fie teama, te voi ghida ...
Lumiere , numele tau, micuta mea printesa cu parul intunecat, lumina ghetii ,lumina ce ma va calauzi ,nu te voi lasa singura , lumina pura ..tu esti visul meu, printesa ghetii. Copil cu inima sfaramata in zeci de mii de cioburi, zambeste si lasa nemurirea sa se aseze in lacasul tau, zambeste zilei ce va urma, iubeste privirea ce nu o poti vedea, asculta glasul ce nu il poti uita...>>
Ce se intampla , aceasta voce atat de necunoscuta dar totusi atat de inconfundabila , din nou un sentiment bizar ma stapaneste. In fata imi apare o femeie blanda si plapanda care ii sopteste cuvinte alese cu multa atentie, prea frumoasei fetite din bratele sale. O femeie atat de vesela , cu chipul senin si serafic poarta o discutie calduroasa cu asistenta ce ii priveste ochii blanzi si plini de durere. Aceasta femeie, acest copil, aceste vorbe, sunt un pic nedumerita! Daca nu cumva, o da, este mama! Ingerul blajin care acum priveste pentru ultima data aceasta lume este mama mea, persoana care mi-a dat viata si care s-a sacrificat de dragul meu!
Ma simt ciudat, o atingere calda imi invadeaza chipul incoltit de lacrimi reci si amare. Incet pleoapele mari mi se deschid, il vad pe el si zambesc instantaneu, sunt fericita sa il vad langa mine, o stare de satisfacție deplină imi inunda chipul. Atata timp cat vom fi impreuna nu voi fi din nou singura. In doi stiu ca as putea sa ating stelele ...dar acum sunt amenintata de o alta stare. O stare de melancolie a pus stapanire pe universul meu putin cate putin. Simt cum incet incet ma scufund, avand imprimat mirosul inmiresmat al florilor de cires care se contopesc cu parfumul sofisticat al baiatului. Oare ce se intampla cu mine, de ce Ryo apare in trecutul meu, ce s-a intamplat atunci ? Deodata ii aud din nou glasul, iar pe buzele sale se vad urmele cuvintelor ce ies afara.
-Eu, acum sase ani s-a intamplat tot ceea ce iti amintesti. Cand te-am adus din nou in fata copacului sacru ce impanzeste aceasta lume pustie si fara glas, ceva sau cineva mi-a soptit ca daca voi sta langa tine te voi impiedica, ca voi fi o povara pentru tine. Nu stiu daca era constiinta sau nu, dar aceste ganduri au durut si inca dor . Te-am lasat jos daruindu-ti primul meu "Te iubesc!", tu ai zambit , oboseala iti sfasia respiratia, iar vocea ta se afunda intr-un gol amarnic. Te-am sarutat fugitiv apoi au inceput sa se scurga lacrimi de pe fata ta.
M-am speriat si am hotarat ca ar trebui sa plec, crezand ca era mai bine pentru amandoi. Apoi nu te-am mai vazut, la scoala cand intrebam profesorii, imi spuneau mereu acelasi lucru, ca nu te pot gasii daca tu nu vrei, ca tu nu esti ca celelalte fete cu care stat. Am crezut ca a fost doar o joaca de copii, dar vezi tu Lumi, au trecut atatia ani , iar destinul ne-a readus impreuna. Cand ti-am zarit pletele albastre, corpul tau firav vrand sa dovedeasca contrariul si te-am vazut cazand mi-am dat seama imediat ca esti tu. Tu esti copila neindemanatica care face ca pana si cea mai banala zi sa fie speciala. Nu vreau sa te mai pierd si de data aceasta, nu voi mai fugi, voi fi mereu in urma ta si te voi proteja. Vreau sa fim din nou doi copii, Ryo si Lumiere. Sa ne jucam , sa te fac sa chicotesti la fiecare gest al meu, sa iti vad din nou zambetul dulce. Asa ca te rog, nu ma indeparta, daca sunt o povara voi accepta,dar nu ma lasa singur, vreau sa te ajut sa te regasesti!
Auzind toate acestea nu stiu cum sa reactionez. O povara, ma intreb care dintre noi, sa il las singur ,cum as putea , daca tot ceea ce imi doresc este sa stau mereu cu el si sa ii simt bratele infasurandu-se in jurul trupului meu ? De ce crede ca l-as indeparta, as fi in stare sa renunt la viata mea, sa imi spulber propriile-mi vise si sperante doar de dragul lui. Doar pentru al stii in siguranta. De ce doar eu ma lupt cu gandurile, de ce nu am curaj sa ii spun toate acesta, m-ar asculta, chiar m-ar ajuta ! Dar ce vreau sa ii spun, daca nici macar eu nu sunt sigura de ceea ce simt, cum sa ii explic tot ce vad si gandesc daca nu ma inteleg ? Ce as putea face sa schimb situatia aceasta? Il vad cum ma intinde pe zapada rece, se pune peste mine, nu stiu ce sa fac! M-am pierdut in privirea sa agera si plina de regrete ce se ineaca in dor. Ma strange puternic in brate, isi aseaza capul pe pieptul meu si se cufunda auzand bataile inimi mele care acum ar fi vrut sa parasesca corpul.
Ce se intampla, oare suntem doi copii indragostiti ce isi creaza singuri un vis? Oare totul va fi bine? De ce nu pot sa tac acum, ma lovesc parca de un zid ce desparte lumea reala de cea a visurilor. Cad prada unui demon numit "iubire", dar este adevarat? Oare visez, sau ma zbat intre dansul amintirilor vii care lasa rani profunde in sufletul mistuit de focul iubirii? Tremur, dar nu sunt sigura ca din cauza frigului care se contopeste cu caldura pe care o emana trupul meu efemer. Imi sopteste la ureche ca totul avea sa fie bine, ca nu are rost sa mai plang astfel imi voi face mai mult rau, trecutul e trecut, ca trebuie sa ma gandesc la viitorul ce ma asteapta alaturi de gheata, de viitoarea mea familie, cariera si multe altele. Ma simt incurajata de vorbele acestuia care par sa ma scoata din labirintul mintii. Il privesc atenta in ochii sai de un albastru ceresc timp de cateva secunde, apoi o dorinta ma mistuieste.
Pana sa imi dau seama buzele mele stau lipite de buzele lui moi. De ce am facut asta, suntem prieteni! Zambesc din nou, rusinata si ii soptesc ca este un fel de recompensa pentru incurajarea care ma readus la viata. Ma intreb, oare ce se intampla cu mine, de ce corpul meu reactioneaza impulsiv cand este el in preajma mea? Ma trezesc cu palma sa care imi mangaie crestetul capului cu delicatete. Ma simt ca un copil care sta sub aripa protectorului sau, dar care in suflet are un secret tainic. De ce simt eu asa ceva, este firesc, sau poate este bucuria de a stii adevarul? In minte acum ravasesc acele cuvinte primul meu "te iubesc!". Aveam doar zece ani pe atunci, stia el ce este iubirea, imposibil eu nici acum nu stiu! Dar atunci de ce inima imi bate tare, la fiecare miscare de-a lui?
Este un sentiment normal ce simt eu acum? De ce inima imi spune sa iert si sa o iau de la capat, alaturi de un nou rasarit, de o noua zi. Dar totusi o alta voce interioara nu imi da pace, aceasta imi spune sa fug de el, ca ceva nu merge bine, ca el este vinovat pentru viata mea amarata, sa nu il iert, ca va fi doar o povara ce nu ma va lasa sa imi ating telul. De ce? Pentru ca viata mea se invarte intr-un cerc cu un numar mare de confuzii, ratacite in seturi multe de iluzii.
Imi dau seama ca ceva s-a schimbat, dar nu stiu ce, eu, el sau amandoi? Vocea mea pare ca vrea sa lase sunetele balbaite sa isi faca aparitia. Deschid incet gura, ma sperii de prima litera rostita. Ce jenant,fata care se sperie de propria sa voce! Apoi curajul isi face aparitia si cuvintele par sa ia amploare.
-Stii, niciodata nu as fi crezut ca voi putea sfarsii iubind, sau cel putin aceste sentimente imi bantuie mintea si nu imi dau pace! Nu stiu mai exact cum se poate numi acest amalgam, cand ceva pare sa fie bine, dar te temi sa nu fie rau. Cand crezi ca este iubire dar apoi ai senzatia ca este vorba despre prietenie. Ce inseama cuvantul "a iubii" mai exact? A te indragostii inseamna a suferii pentru sufletul indragit, sa simti nevoia de al vedea in orice moment, de al stii aproape si in siguranta, ca nimeni si nimic nu te poate despartii de celalalt?
Ei bine daca asta inseamna mai exact a te indragosti, inseamna ca eu m-am indragostit... de tine? In interiorul meu se cuibareste incetul cu incetul un sentiment nou care imi da senzatia de fericire, insa este mult mai mult de atat. Cand te vad intreg corpul este cuprins de un extaz, ma tradeaza si nu ma asculta, drept urmare acel sarut impulsionat. Cand te sarut, iar respiratia ta ma face sa tresar la atingerea buzelor, simt ca ma umplu de glas si de culoare, iar fericirea mea imi umple sufletul pustiu. Nu vrea sa te pierd, imi place sa te stiu in preajma mea ! Toate acestea , inseamna ca ... m-am indragostit cu adevarat de tine?
Imi cer scuze inca o data daca v-am dezamagit, dar am ceva vreme de cand ma simt un pic c-am obosita, epuizata, am nevoie de o vacanta un pic mai lunga... Si inca o data imi cer scuze...
P.S. Va rog sa scuzati si greselile de tastare..etc... deoarece capitolul nu este corectat decat fugitiv (din nou imi este rusinica) Sper ca nu v-am dezamagit foarte tare...