14-02-2011, 09:32 PM
A venit timpul pentru capitolul patru.
Capitolul 4: Gelozie si… TENTATIVA DE VIOL?!?
Si s-a oprit… Ma intreb ce vrea sa-mi spuna. Sper ca nu e ceea ce cred eu ca este… M-am linistit si l-am intrebat:
- Sai ce vrei sa spui?
- Uite, deschid o expozitie de arta saptamana viitoare.Dar am nevoie de un asistent … stii tu…cineva care sa ma ajute sa aleg picturile, sa le transport pana la locul respectiv si sa le prezint criticilor. Cum nu am nici un prieten m-am gandit la tine. Deci, ce zici?
Oau… are incredere in mine. Ce dragut! Sai este chiar un tip de treaba; nu inteleg de ce nu are nici un prieten. Ei bine, asta se va schimba!
- Sigur ca te voi ajuta! Am putea fi prieteni... cu pasiuni diferite.
- Da, te-am auzit cantand. Impresionant!
M-am blocat. De unde stie? Fetele sunt singurele…
- Stii, suntem vecini. Stateam la balcon si te-am auzit. Ai putea infiinta o trupa.
- M-multumesc.
Atunci am fost intrerupti brusc de dragii nostrii colegi… Cred ca ne urmareau de ceva vreme. Cine stie ce isi inchipuie? Insa ceva nu e in regula cu Uchiha… Parea foarte nervos. Baiatul asta este asa de ciudat…
Ne-am apropiat de ei, iar fetele m-au anuntat entuziasmate despre un concurs de muzica care va avea loc luna viitoare. Eram atat de fericita! In sfarsit se iveste sansa de a arata tuturor de ce sunt in stare… Si nu o voi rata.
Insa gandurile mele au fost intrerupte de catre vocea rece a lui Uchiha:
- Tu chiar crezi ca vei castiga?
- Sunt convinsa, Uchiha! ii spun hotarata.
Ce vrea baiatul asta de la mine? De ce nu ma poate lasa pur si simplu in pace? De ce nu se poate muta in alta clasa? Scoala… sau chiar tara! Nu m-as supara deloc.
- Ei bine, nu-ti mai fa atatea sperante deoarece trofeul va fi al meu! Tu? Stii sa canti? ii spun incercand sa imi abtin rasul.
- Vei vedea tu la concurs!
- Bine!
Si astfel l-am luat pe Sai de mana si am fugit spre clasa.
Sasuke P.O.V
Ha! Chiar crede ca ma va invinge? Nici nu stie cu cine se pune! Totusi,de ce l-a luat pe Sai de mana? Nu pricep... ce are el si eu nu am? Stai, ce tot spun? Nu imi pasa. Fata asta ma scoate din minti! De ce nu ma poate lasa in pace?
- Hey! Pamantul catre Sasuke! imi urla Naruto disperat in ureche.
- Ce vrei?
- Tu chiar stii sa canti?
- Vei vedea la concurs! ii zambesc smecher si pornesc spre clasa.
Aici, ii vad pe Haruno si Sai razand si vorbind. Nu vreau sa ii deranjez, asa ca ma duc direct in ultima banca. Ce e cu sentimentul asta ciudat? Oare chiar sunt… Nu nu se poate! Revino-ti, Sasuke!
O saptamana mai tarziu
Nu pricep! In ultima vreme Haruno si Sai au petrecut mult timp impreuna. Stai, de ce mi-ar pasa?Trebuie sa ma concentrez pe cantec.
Cand am intrat in clasa Haruno impartea niste invitatii. Mi-a dat si mie una spunand:
- Sai isi deschide propria expozitie.
- Si de ce ma inviti?
- Este un eveniment important pentru Sai si m-a rugat sa invit pe toata lumea.
- Cui ii pasa? Nici nu voi fi acolo asa ca de ce nu faci pasi? ii spun rece.
A tacut, s-a intors furioasa si a iesit trantind usa. Vai, ce sa-ti spun! I-am frant inima mica si inocenta! Ce trist!
In urmatoarele minute a inceput sa imparta fluturasi prin toata clasa, dar toti au refuzat-o .S-a infuriat, s-a urcat pe banca mea si a inceput sa urle:
- Ce este cu voi? Sai nu are raie, sa stiti! Are talent! Daca nu va pasa,fie! Stati in casa si jucati-va pe net!
- Sakura… calmeaza-te! ii spune Ino putin ingrijorata.
- Nu, m-am saturat! De ce il judecati atat?
- Gata, ti-ajunge! Ii spun eu urcandu-ma pe banca si imbratisand-o de la spate. Calmeaza-te! Eu unul voi fi acolo! De ce nu? Poate Sai e chiar bun la desen?Sau poate nu… deci de ce sa nu aflam? le spun eu calm.
Calm? Da de unde?! Inima imi batea atat de tare incat credeam ca o sa lesin. De ce o imbratisez pe Haruno? Ce e cu mine? Ok,Sasuke, fii tare…
- Bine, vom fii acolo! spun acestia neinteresati.
- Bun! Iar tu, domnisoara Perfectiune, vii cu mine! imi revin si ii spun rece Sakurei.
- D-dar…
Sakura P.O.V
M-am inrosit toata. Nu mai puteam spune nimic. Acesta m-a luat in brate si m-a dus prin holul scolii. Ah… toata lumea se holba la noi. Am inchis ochii si mi-am sprijinit capul de pieptul sau. Inima lui batea atat de tare incat de-abea am putut auzi clopotelul scolii care ii anunta pe elevi ca se pot intoarce acasa.
- H-hey, u-unde ma duci?
- Stai calma, ca nu te mananc! imi spune acesta zambind.
- Da, dar pot merge si singura!
- Mda…
- T-trebuie sa plecam acasa si…
Astfel am ajuns in sala de arhitectura si am intrat. M-a pus jos si m-a lipit de perete. Era asa de aproape de mine incat ii simteam respiratia. Ochii lui misteriosi ma priveau patrunzator.Era cam rosu la fata, dar sunt sigura ca asa eram si eu. Inima imi batea atat de tare incat de-abea mai puteam respira… Ma intreb, ce e cu el? Intr-un final se apropie si mai tare de mine si imi spune:
- Acum, spune-mi ce se intampla intre tine si Sai!
- Ce tot spui?
- Nu ma lua pe mine cu de-astea! imi spune pe un ton rece. Nu sunt prost, sa stii!
- L-am ajutat toata saptamana cu expozitia sa! Suntem prieteni si nimic mai mult!
- De ce minti? De ce negi?
- De ce iti pasa? il intreb eu putin speriata.
Dintr-o data isi apropie buzele trandafirii de urechea mea si imi spune pe un ton... provocator:
- Normal ca imi pasa! Haide, stii ca inca ma placi!
- Nu este adevarat! sar ca arsa.
- Da? Atunci punem pariu ca vei fi de accord daca voi face… asta? imi spune acesta in timp ce isi apropie buzele de ale mele.
Astfel,m-a luat de talie si m-a cuprins intr-un sarut pasional. Nu pot sa cred… vroiam ca primul meu sarut sa fie cu o persoana speciala, nu cu el! Problema era ca nu ma puteam misca deoarece era prea puternic. Cand a vazut ca ma impotrivesc a zambit si mi-a spus:
- Vrei sa te joci? Bun…
M-a intins pe banca ce se afla in fata noastra si a inceput sa imi desfaca nasturii de la camasa in timp ce ma saruta. Mi-a aruncat-o intr-un colt al incaperii si a incercat sa imi dea jos si fusta…Nu! Nu! Nu! Nu vreau sa fac asta! Trebuie sa fac ceva! Acum! Si astfel, am reusit sa-mi eliberez bratul si sa ii dau un pumn zdravan, cu o forta incredibila pe care o capeti in momente ca acestea. M-am imbracat repede. El a cazut pe jos sangerand, iar eu i-am spus pe un ton rece:
- Nu imi pasa cine esti! Dupa ce voi iesi de aici ma voi duce direct la politie! Daca vrei sa imi distrugi viata atunci voi face si eu la fel cu a ta!
Astfel am pornit spre usa si am constatat ca… ERA INCUIATA!
Cam asta e tot! Sper ca v-a placut! Bye!
Capitolul 4: Gelozie si… TENTATIVA DE VIOL?!?
Si s-a oprit… Ma intreb ce vrea sa-mi spuna. Sper ca nu e ceea ce cred eu ca este… M-am linistit si l-am intrebat:
- Sai ce vrei sa spui?
- Uite, deschid o expozitie de arta saptamana viitoare.Dar am nevoie de un asistent … stii tu…cineva care sa ma ajute sa aleg picturile, sa le transport pana la locul respectiv si sa le prezint criticilor. Cum nu am nici un prieten m-am gandit la tine. Deci, ce zici?
Oau… are incredere in mine. Ce dragut! Sai este chiar un tip de treaba; nu inteleg de ce nu are nici un prieten. Ei bine, asta se va schimba!
- Sigur ca te voi ajuta! Am putea fi prieteni... cu pasiuni diferite.
- Da, te-am auzit cantand. Impresionant!
M-am blocat. De unde stie? Fetele sunt singurele…
- Stii, suntem vecini. Stateam la balcon si te-am auzit. Ai putea infiinta o trupa.
- M-multumesc.
Atunci am fost intrerupti brusc de dragii nostrii colegi… Cred ca ne urmareau de ceva vreme. Cine stie ce isi inchipuie? Insa ceva nu e in regula cu Uchiha… Parea foarte nervos. Baiatul asta este asa de ciudat…
Ne-am apropiat de ei, iar fetele m-au anuntat entuziasmate despre un concurs de muzica care va avea loc luna viitoare. Eram atat de fericita! In sfarsit se iveste sansa de a arata tuturor de ce sunt in stare… Si nu o voi rata.
Insa gandurile mele au fost intrerupte de catre vocea rece a lui Uchiha:
- Tu chiar crezi ca vei castiga?
- Sunt convinsa, Uchiha! ii spun hotarata.
Ce vrea baiatul asta de la mine? De ce nu ma poate lasa pur si simplu in pace? De ce nu se poate muta in alta clasa? Scoala… sau chiar tara! Nu m-as supara deloc.
- Ei bine, nu-ti mai fa atatea sperante deoarece trofeul va fi al meu! Tu? Stii sa canti? ii spun incercand sa imi abtin rasul.
- Vei vedea tu la concurs!
- Bine!
Si astfel l-am luat pe Sai de mana si am fugit spre clasa.
Sasuke P.O.V
Ha! Chiar crede ca ma va invinge? Nici nu stie cu cine se pune! Totusi,de ce l-a luat pe Sai de mana? Nu pricep... ce are el si eu nu am? Stai, ce tot spun? Nu imi pasa. Fata asta ma scoate din minti! De ce nu ma poate lasa in pace?
- Hey! Pamantul catre Sasuke! imi urla Naruto disperat in ureche.
- Ce vrei?
- Tu chiar stii sa canti?
- Vei vedea la concurs! ii zambesc smecher si pornesc spre clasa.
Aici, ii vad pe Haruno si Sai razand si vorbind. Nu vreau sa ii deranjez, asa ca ma duc direct in ultima banca. Ce e cu sentimentul asta ciudat? Oare chiar sunt… Nu nu se poate! Revino-ti, Sasuke!
O saptamana mai tarziu
Nu pricep! In ultima vreme Haruno si Sai au petrecut mult timp impreuna. Stai, de ce mi-ar pasa?Trebuie sa ma concentrez pe cantec.
Cand am intrat in clasa Haruno impartea niste invitatii. Mi-a dat si mie una spunand:
- Sai isi deschide propria expozitie.
- Si de ce ma inviti?
- Este un eveniment important pentru Sai si m-a rugat sa invit pe toata lumea.
- Cui ii pasa? Nici nu voi fi acolo asa ca de ce nu faci pasi? ii spun rece.
A tacut, s-a intors furioasa si a iesit trantind usa. Vai, ce sa-ti spun! I-am frant inima mica si inocenta! Ce trist!
In urmatoarele minute a inceput sa imparta fluturasi prin toata clasa, dar toti au refuzat-o .S-a infuriat, s-a urcat pe banca mea si a inceput sa urle:
- Ce este cu voi? Sai nu are raie, sa stiti! Are talent! Daca nu va pasa,fie! Stati in casa si jucati-va pe net!
- Sakura… calmeaza-te! ii spune Ino putin ingrijorata.
- Nu, m-am saturat! De ce il judecati atat?
- Gata, ti-ajunge! Ii spun eu urcandu-ma pe banca si imbratisand-o de la spate. Calmeaza-te! Eu unul voi fi acolo! De ce nu? Poate Sai e chiar bun la desen?Sau poate nu… deci de ce sa nu aflam? le spun eu calm.
Calm? Da de unde?! Inima imi batea atat de tare incat credeam ca o sa lesin. De ce o imbratisez pe Haruno? Ce e cu mine? Ok,Sasuke, fii tare…
- Bine, vom fii acolo! spun acestia neinteresati.
- Bun! Iar tu, domnisoara Perfectiune, vii cu mine! imi revin si ii spun rece Sakurei.
- D-dar…
Sakura P.O.V
M-am inrosit toata. Nu mai puteam spune nimic. Acesta m-a luat in brate si m-a dus prin holul scolii. Ah… toata lumea se holba la noi. Am inchis ochii si mi-am sprijinit capul de pieptul sau. Inima lui batea atat de tare incat de-abea am putut auzi clopotelul scolii care ii anunta pe elevi ca se pot intoarce acasa.
- H-hey, u-unde ma duci?
- Stai calma, ca nu te mananc! imi spune acesta zambind.
- Da, dar pot merge si singura!
- Mda…
- T-trebuie sa plecam acasa si…
Astfel am ajuns in sala de arhitectura si am intrat. M-a pus jos si m-a lipit de perete. Era asa de aproape de mine incat ii simteam respiratia. Ochii lui misteriosi ma priveau patrunzator.Era cam rosu la fata, dar sunt sigura ca asa eram si eu. Inima imi batea atat de tare incat de-abea mai puteam respira… Ma intreb, ce e cu el? Intr-un final se apropie si mai tare de mine si imi spune:
- Acum, spune-mi ce se intampla intre tine si Sai!
- Ce tot spui?
- Nu ma lua pe mine cu de-astea! imi spune pe un ton rece. Nu sunt prost, sa stii!
- L-am ajutat toata saptamana cu expozitia sa! Suntem prieteni si nimic mai mult!
- De ce minti? De ce negi?
- De ce iti pasa? il intreb eu putin speriata.
Dintr-o data isi apropie buzele trandafirii de urechea mea si imi spune pe un ton... provocator:
- Normal ca imi pasa! Haide, stii ca inca ma placi!
- Nu este adevarat! sar ca arsa.
- Da? Atunci punem pariu ca vei fi de accord daca voi face… asta? imi spune acesta in timp ce isi apropie buzele de ale mele.
Astfel,m-a luat de talie si m-a cuprins intr-un sarut pasional. Nu pot sa cred… vroiam ca primul meu sarut sa fie cu o persoana speciala, nu cu el! Problema era ca nu ma puteam misca deoarece era prea puternic. Cand a vazut ca ma impotrivesc a zambit si mi-a spus:
- Vrei sa te joci? Bun…
M-a intins pe banca ce se afla in fata noastra si a inceput sa imi desfaca nasturii de la camasa in timp ce ma saruta. Mi-a aruncat-o intr-un colt al incaperii si a incercat sa imi dea jos si fusta…Nu! Nu! Nu! Nu vreau sa fac asta! Trebuie sa fac ceva! Acum! Si astfel, am reusit sa-mi eliberez bratul si sa ii dau un pumn zdravan, cu o forta incredibila pe care o capeti in momente ca acestea. M-am imbracat repede. El a cazut pe jos sangerand, iar eu i-am spus pe un ton rece:
- Nu imi pasa cine esti! Dupa ce voi iesi de aici ma voi duce direct la politie! Daca vrei sa imi distrugi viata atunci voi face si eu la fel cu a ta!
Astfel am pornit spre usa si am constatat ca… ERA INCUIATA!
Cam asta e tot! Sper ca v-a placut! Bye!
Intr-o zi ne-am intalnit,
Ne-am placut si ne-am iubit,
Lumea parc-a nebunit,
Si intr-o zi ne-am despartit.
Ne-am placut si ne-am iubit,
Lumea parc-a nebunit,
Si intr-o zi ne-am despartit.