13-02-2011, 02:22 PM
Nici eu nu stiu ce caut pe aici :)). Stiu ca inca nu am terminat celalalt fic ("The Girl Who Knew Too Much"), defapt abea l-am inceput...Dar voi scrie si la acela, dar mai rar :D
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora.
Chapter 1
Afara deja se intunecase. Bezna cuprinsese in intregime oraselul in care traiam. Zeci de felinare luminau strazile inguste ale Konohei. Se auzeau numai claxoane de masini care parca iti zgariau creierul. Desi era tarziu, dintr-o casa destul de modesta care se afla la marginea micului orasel urban, ieseau diverse luminite multicolore si o muzica de tipul rock care te facea sa-i fredonezi in continuu refrenul. Casa era acvamarin cu acoperisul de un alb imaculat, bine...asta doar pana veneau pasarile si considerau casuta ca un fel de w.c.. Eu ma aflam intr-una din camerele de la etaj. Culoarea peretilor acesteia doar eu si mama o cunoasteam, deoarece toata suprafata peretilor era acoperita de postere cu tot felul de formatii rock. In unele coltisoare ale camerei se puteau vedea mici litere care impreuna formau versuri incantatoare. Acele rime bine plasate erau scrise de mine. Stateam la birou si priveam micul ecran al calculatorului care parca ma hipnotizase. Eram imbracata in niste boxeri de fete albastrii cu floricele albe si un tricou negru. Parul meu de un rosu ca para focului era prins intr-o coada care imi cadea usor pe spate. Ochii de aceasi culoare imi sclipeau chiar si in intuneric. Aveam o tunsoare destul de ciudata, o parte din breton imi cadea peste ochelarii de culoarea carbunelui. Pe masa aveam zeci de foi pe care unii le-ar putea numii "partituri". Alte sute din acestea erau facute ghem, unele fiind aruncate in gunoi, unele pe langa acesta.
Eram scufundata in ganduri, se presupunea ca maine le aduc colegilor mei noua piesa care urma sa o cantam la concursul "chounin". Era singura sansa a trupei noastre de a deveni faimoasa. Daca reuseam sa luam locul intai, castigam un turneu prin Europa. Eu una n-am mai fost in acel continent. Auzisem despre el tot felul de lucruri. Insa pentru a ajunge sa mergem in turneu, trupa noastra, "The Hebi", trebuia sa cante cea mai noua si originala melodie care puteau. Cum am mai spus, se presupunea ca eu scriam versurile care trebuiau sa uimeasca multimea. Din cate stiam eu, melodiile siripoase aveau un impact mai mare asupra spectatorilor, dar pur si simplu nu ma simteam in stare sa scriu despre asa ceva, dat fiindca nu eram indragostita momentan de nimeni. Zeci de versuri imi treceau prin cap in acel moment, dar toate legate de distractie. Sirul de ganduri imi fu intrerupt de intrarea brusca a mamei. Pe chipul ei se putea vedea usor ca am trezit-o dintr-un vis placut, si nu era prea incantata de asta.
-M-ai inebunit cu formatia ta, trebuie sa mai si dormi, asa ca stinge calculatorul, opreste muzica aia infernala si baga-te in pat, spuse ea incercand sa para calma, desi se putea vedea usor ca nu e.
- Mama, mai lasa-ma, pariez ca tu faceai la fel cand aveai trupa ta si trebuia sa scrii melodii peste melodii, eu aici ma stresez sa fac rost de proprii mei bani pentru a nu-ti mai cere tie in fiecare zi, iar tu ma trimiti la culcare? spun eu pe un ton convingator, desi stiam prea bine ca mama nu s-ar fi lasat pacalita de niste argumente ca acestea.
Fara sa mai spuna nimic, mama inchide incet usa pentru a nu-l trezi pe tata. Chiar daca nu vroiam, tot cadeam prada somnului. Incet, incet, intram intr-o lume in care pluteau ursuleti iar eu eram pe scena impreuna cu Sasuke si Suigetsu, chitaristii si Jugo, bateristul. Eram absolut formidabili, publicul aplauda si striga "bis-bis". Toti erau in extaz.
Razele de soare isi facura si ele aparitia printre jaluzelele verzi. Ma uit la ceas si vad ca intarziasem si deja trebuia sa plec la scoala. Sar ca apucata din pat ma duc la baie, ma aranjez si ma schimb de pijamale, imbracandu-ma in uniforma scolii. Aceasta era formata dintr-o fusta neagra nu foarte scurta, o camasa si pe deasupra, un fel de sacou rosu, pe care eu nu-l purtam niciodata. Ma incalt cu adidasii mei rosii, imi iau un sandwitch si plec spre scoala. In fata casei mele, ma asteptau cei trei buni prieteni ai mei, care erau in acelasi timp si membrii ai aceleasi formatii.
-Hey, Karin, cum mai e cu melodia noastra? ma intreba Suigetsu entuziasmat.
-Pai...e aproape gata...adica...mai am putin, il mint eu, stiind prea bine ca noaptea trecuta nu compusesem decat doua versuri.
-Vezi ca pana duminica trebuie sa fie gata, ca sa incepem repetitile, imi spune Sasuke ironic, dadandu-si seama ca abea incepusem melodia.
"Oh doamne, mai sunt doua zile!" imi spun eu in gand. Intr-un final, ajungem la scoala, ne facem intrarea noastra ca de obicei. Suigetsu se certa cu Jugo, dar "morcoveata" nici nu-l baga in seama.
Sasuke se uita in gol, in timp ce toate fetele il ignorau, datorita faptului ca nu era prea popular. O fata cu parul albastru pana la umeri, decorat cu o floare facuta in stil origami, venea cu pasi repezi si cu un zambet pana la urechi spre mine. Konan, prietena mea de o viata, imi spune entuziasmata:
-Am senzatia ca Pein ma place.
Pein era cel mai popular baiat din scoala! Konan il placea inca din a noua, deja trecusera doi ani de cand il cunoscuse. Tipul avea o gramada de pierce-uri. El si cu Jugo erau singurii tipi corara li se zicea "morcoveata" datorita culorii lor ciudate de par. In fine...vestea cum ca Pein ar putea s-o placa pe Konan nu m-a surprins, pentru ca de mult mi se parea ca o priveste altfel pe prietena mea.
Dar nu ma puteam gandi decat la concursul care va avea loc peste doua saptamani. Cred ca noi patru eram cei mai buni prieteni din generala. Ne spuneam totul, ieseam in fiecare zi afara sau la repetitii.
Eram la o masa din cantina cu Sas'ke, Suigetsu si Jugo. Cand vad ca vine o fata cu parul roz si imbracat strident. Era insotita de doua fete si un baiat. Am impresia ca pe fete le cheama Sakura Haruno, Ino si TenTen. Noi le-am poreclit "Shit" din cauza initialelor. Iar pe baiat nu-l cunosteam, dar dupa felul cum le tinea de talie pe Ino si TenTen, puteam sa pun mana in foc ca era un profitor. In timp ce incercam sa-mi amintesc numele baiatului, Sakura ma intrerupe cu glasul ei strident:
-Abea astept sa vad cum va faceti de ras in fata milioanelor de oameni de la concurs. Dar sas'ke, scumpule, tu poti sa vi cu noi spre succes, spune rozalia cu un aer superior.
Suigetsu imi astupa gura stiind ca va urma o replica nasoala. Dar chiar si asa am reusit sa spun: "A, voi sunteti o trupa...eu credeam ca incercati sa speriati ciorile...". Nervoasa, Sakura pleaca si spune:
-Fetelor, Sasori, plecam din cocina asta.
Aha! Stiam eu ca il stiu de undeva, era coleg cu mine la cursul de chimie. Dupa ce s-au terminat orele,colegii mei de trupa m-au invitat in oras la un suc, dar i-am refuzat spunandu-le ca trebuie sa termin de compus melodia care ne va conduce spre succes. Ca sa nu ma simt nasol, au spus ca nici ei nu merg fara mine. Si astfel am ajuns acasa razand cu lacrimi de glumele pe care le faceam in drum. Cum am deschis usa de la dormitor, m-am aruncat in pat luand un pix si o hartie, parca dintr-o data am gasit insipratia pe sub pat...
Scuze daca am avut greseli, dar nu am avut timp sa-l corectez, ca ma bate mama la cap... :))) Astept critici ca sa ma perfectionez :D
[attachment=1697][attachment=1698][attachment=1699]
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora.
Chapter 1
Afara deja se intunecase. Bezna cuprinsese in intregime oraselul in care traiam. Zeci de felinare luminau strazile inguste ale Konohei. Se auzeau numai claxoane de masini care parca iti zgariau creierul. Desi era tarziu, dintr-o casa destul de modesta care se afla la marginea micului orasel urban, ieseau diverse luminite multicolore si o muzica de tipul rock care te facea sa-i fredonezi in continuu refrenul. Casa era acvamarin cu acoperisul de un alb imaculat, bine...asta doar pana veneau pasarile si considerau casuta ca un fel de w.c.. Eu ma aflam intr-una din camerele de la etaj. Culoarea peretilor acesteia doar eu si mama o cunoasteam, deoarece toata suprafata peretilor era acoperita de postere cu tot felul de formatii rock. In unele coltisoare ale camerei se puteau vedea mici litere care impreuna formau versuri incantatoare. Acele rime bine plasate erau scrise de mine. Stateam la birou si priveam micul ecran al calculatorului care parca ma hipnotizase. Eram imbracata in niste boxeri de fete albastrii cu floricele albe si un tricou negru. Parul meu de un rosu ca para focului era prins intr-o coada care imi cadea usor pe spate. Ochii de aceasi culoare imi sclipeau chiar si in intuneric. Aveam o tunsoare destul de ciudata, o parte din breton imi cadea peste ochelarii de culoarea carbunelui. Pe masa aveam zeci de foi pe care unii le-ar putea numii "partituri". Alte sute din acestea erau facute ghem, unele fiind aruncate in gunoi, unele pe langa acesta.
Eram scufundata in ganduri, se presupunea ca maine le aduc colegilor mei noua piesa care urma sa o cantam la concursul "chounin". Era singura sansa a trupei noastre de a deveni faimoasa. Daca reuseam sa luam locul intai, castigam un turneu prin Europa. Eu una n-am mai fost in acel continent. Auzisem despre el tot felul de lucruri. Insa pentru a ajunge sa mergem in turneu, trupa noastra, "The Hebi", trebuia sa cante cea mai noua si originala melodie care puteau. Cum am mai spus, se presupunea ca eu scriam versurile care trebuiau sa uimeasca multimea. Din cate stiam eu, melodiile siripoase aveau un impact mai mare asupra spectatorilor, dar pur si simplu nu ma simteam in stare sa scriu despre asa ceva, dat fiindca nu eram indragostita momentan de nimeni. Zeci de versuri imi treceau prin cap in acel moment, dar toate legate de distractie. Sirul de ganduri imi fu intrerupt de intrarea brusca a mamei. Pe chipul ei se putea vedea usor ca am trezit-o dintr-un vis placut, si nu era prea incantata de asta.
-M-ai inebunit cu formatia ta, trebuie sa mai si dormi, asa ca stinge calculatorul, opreste muzica aia infernala si baga-te in pat, spuse ea incercand sa para calma, desi se putea vedea usor ca nu e.
- Mama, mai lasa-ma, pariez ca tu faceai la fel cand aveai trupa ta si trebuia sa scrii melodii peste melodii, eu aici ma stresez sa fac rost de proprii mei bani pentru a nu-ti mai cere tie in fiecare zi, iar tu ma trimiti la culcare? spun eu pe un ton convingator, desi stiam prea bine ca mama nu s-ar fi lasat pacalita de niste argumente ca acestea.
Fara sa mai spuna nimic, mama inchide incet usa pentru a nu-l trezi pe tata. Chiar daca nu vroiam, tot cadeam prada somnului. Incet, incet, intram intr-o lume in care pluteau ursuleti iar eu eram pe scena impreuna cu Sasuke si Suigetsu, chitaristii si Jugo, bateristul. Eram absolut formidabili, publicul aplauda si striga "bis-bis". Toti erau in extaz.
Razele de soare isi facura si ele aparitia printre jaluzelele verzi. Ma uit la ceas si vad ca intarziasem si deja trebuia sa plec la scoala. Sar ca apucata din pat ma duc la baie, ma aranjez si ma schimb de pijamale, imbracandu-ma in uniforma scolii. Aceasta era formata dintr-o fusta neagra nu foarte scurta, o camasa si pe deasupra, un fel de sacou rosu, pe care eu nu-l purtam niciodata. Ma incalt cu adidasii mei rosii, imi iau un sandwitch si plec spre scoala. In fata casei mele, ma asteptau cei trei buni prieteni ai mei, care erau in acelasi timp si membrii ai aceleasi formatii.
-Hey, Karin, cum mai e cu melodia noastra? ma intreba Suigetsu entuziasmat.
-Pai...e aproape gata...adica...mai am putin, il mint eu, stiind prea bine ca noaptea trecuta nu compusesem decat doua versuri.
-Vezi ca pana duminica trebuie sa fie gata, ca sa incepem repetitile, imi spune Sasuke ironic, dadandu-si seama ca abea incepusem melodia.
"Oh doamne, mai sunt doua zile!" imi spun eu in gand. Intr-un final, ajungem la scoala, ne facem intrarea noastra ca de obicei. Suigetsu se certa cu Jugo, dar "morcoveata" nici nu-l baga in seama.
Sasuke se uita in gol, in timp ce toate fetele il ignorau, datorita faptului ca nu era prea popular. O fata cu parul albastru pana la umeri, decorat cu o floare facuta in stil origami, venea cu pasi repezi si cu un zambet pana la urechi spre mine. Konan, prietena mea de o viata, imi spune entuziasmata:
-Am senzatia ca Pein ma place.
Pein era cel mai popular baiat din scoala! Konan il placea inca din a noua, deja trecusera doi ani de cand il cunoscuse. Tipul avea o gramada de pierce-uri. El si cu Jugo erau singurii tipi corara li se zicea "morcoveata" datorita culorii lor ciudate de par. In fine...vestea cum ca Pein ar putea s-o placa pe Konan nu m-a surprins, pentru ca de mult mi se parea ca o priveste altfel pe prietena mea.
Dar nu ma puteam gandi decat la concursul care va avea loc peste doua saptamani. Cred ca noi patru eram cei mai buni prieteni din generala. Ne spuneam totul, ieseam in fiecare zi afara sau la repetitii.
Eram la o masa din cantina cu Sas'ke, Suigetsu si Jugo. Cand vad ca vine o fata cu parul roz si imbracat strident. Era insotita de doua fete si un baiat. Am impresia ca pe fete le cheama Sakura Haruno, Ino si TenTen. Noi le-am poreclit "Shit" din cauza initialelor. Iar pe baiat nu-l cunosteam, dar dupa felul cum le tinea de talie pe Ino si TenTen, puteam sa pun mana in foc ca era un profitor. In timp ce incercam sa-mi amintesc numele baiatului, Sakura ma intrerupe cu glasul ei strident:
-Abea astept sa vad cum va faceti de ras in fata milioanelor de oameni de la concurs. Dar sas'ke, scumpule, tu poti sa vi cu noi spre succes, spune rozalia cu un aer superior.
Suigetsu imi astupa gura stiind ca va urma o replica nasoala. Dar chiar si asa am reusit sa spun: "A, voi sunteti o trupa...eu credeam ca incercati sa speriati ciorile...". Nervoasa, Sakura pleaca si spune:
-Fetelor, Sasori, plecam din cocina asta.
Aha! Stiam eu ca il stiu de undeva, era coleg cu mine la cursul de chimie. Dupa ce s-au terminat orele,colegii mei de trupa m-au invitat in oras la un suc, dar i-am refuzat spunandu-le ca trebuie sa termin de compus melodia care ne va conduce spre succes. Ca sa nu ma simt nasol, au spus ca nici ei nu merg fara mine. Si astfel am ajuns acasa razand cu lacrimi de glumele pe care le faceam in drum. Cum am deschis usa de la dormitor, m-am aruncat in pat luand un pix si o hartie, parca dintr-o data am gasit insipratia pe sub pat...
Scuze daca am avut greseli, dar nu am avut timp sa-l corectez, ca ma bate mama la cap... :))) Astept critici ca sa ma perfectionez :D
[attachment=1697][attachment=1698][attachment=1699]
Unele lucruri sunt irealizabile pana cand vine cineva care nu stie asta si le realizeaza (Albert Einstein)
![[Imagine: hitsugaya.png]](http://i538.photobucket.com/albums/ff350/Ram369/hitsugaya.png)
by Toxâ„¢
Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"
by Toxâ„¢
Genialul si superhaoticul meu fic: "No rock, No Life"