Jurnalul vietii mele - [+18]

[Layla.]

Multumim pentru comentariile voastre ~MusicxD~, Zuza., Snowweh., â–«Biscuitsel :x â–«. Va mai asteptam !
Scuze ca nu am pus disclaimer, dar mama era sa faca o scena -.-"
so...enjoy >:D<
Cap. 3 O relatie ciudata

Kankuro’s pov:

Dimineata mult asteptata si-a facut aparitia. Roua cazuta are aspectul unor margaritare care astepta cu ardoare o raza binefacatoare de lumina pentru a se putea transforma in diamante stralucitoare. La rasarit se ivesc genele de aur ale unui soare tanar. Soarele palid se intrezareste printre norii alburii.
Deodata se auzi taraitul prelung al ceasului. Mi-am ridicat o mana de sub patura si am incercat sa il opresc. Dupa ce alarma enervanta a ceasului s-a oprit, m-am ridicat din patul moale si pufos. M-am dus la baie unde m-am spalat pe fata si pe dinti, si mi-am facut un dus bine meritat. Am revenit in camera mea de unde mi-am luat niste blugi albastri, un tricou larg, negru pe care scria ’’Live or Die’’ si m-am incaltat cu niste adidasi de la nike, negri.
Am cobor jos, la micul dejun, unde se afla mama si enervanta mea sora. Ca deobicei tata nu era acasa, era la firma presupun sau la vreo intalnire de afaceri.
Dau buna dimineata si ma asez lenes si fara pic de chef pe scaunul meu. Sora mea imi arunca o privire suparata. Daca privirea ei ar fi putut ucide, eram mort in secunda doi. Presupun ca nu i-a prea placut discutia din timpul mesei de aseara. Adevarul e ca atunci cand imi propun ceva, intotdeauna reusesc. Aseara am scapat foarte frumos cu minciuna despre carte...
Mama ne-a adus micul dejun, care consta in cereale cu lapte pentru mine si clatite cu sirop de artar pentru sora mea. Eu nu suportam clatitele. Am inceput sa infulec. Ma uitam cu coada ochiului la sora mea. Nu avea nici un chef sa manance, asta se vedea pe fata ei. Avea o fata suparata si mai aveau putin si din ochii ei incepeau sa cada mici cristale, dar se abtinea. Si-a cerut scuze si a plecat in camera ei, pe motiv ca nu ii era deloc foame. Ma intreb ce a patit, se vede ca este foarte suparata, iar eu nu stiu ce se intampla...
Nu cred ca a suparat-o atat gluma de aseara...Ar trebui sa ma duc dupa ea. Cu toata ca ne certam mereu , cateodata ne intelegem chiar bine. Avem o relatie destul de complicata daca stau sa ma gandesc. Acum ne batem...acum suntem ca fratii. Pana la urma ma duc. Nu cred ca i-ar strica acum un umar pe care sa planga, chair daca e umarul unui copil de zece ani.Macar acest copil tine la ea si o iubeste.
Plec si eu de la masa, spunanu-i mamei ca am uitat televizorul aprins. Urca scarile si cand sa deschid usa de la camera surorii mele ii aud vocea, printre zecile de suspine:
-De ce s-a intamplat asta? Dumnezeu chiar ma uraste. Nu e corecta viata.
Am ramas de-a dreptul socat la ce a spus. Cum se poate asa ceva ? Oare ce s-a intamplat de vorbeste asa? Mai mult ca sigur s-a intamplat ceva rau si trebuie sa aflu asta cu orice pret. Am deschis usor usa, fara vreun zgomot si m-am apropiat usor de ea. Cand am ajuns in dreptul ei, i-am pus mana pe umar. Aceasta s-a intors brusc. Probabil nu se astepta sa ma vada acolo.
-Ce cauti tu aici? a spus in timp ce se stergea la ochi, nedorind ca eu sa vad ca plange
-Am venit sa te intreb ceva si te rog sa imi raspunzi sincer. Ce s-a intamplat? Si nu incerca sa negi, fiindca am vazut ca plangi si am auzit ce ai spus mai devreme, am spus cu o voce ferma
-Si de ce crezi ca ti-as povesti tocmai tie? Veziti de treaba ta, e doar problema mea.
-Sincer, nu sunt de acord. O data ce esti sora mea , si , intrucat am auzit ce ai spus, imi esti datoare cu niste explicatii. Asta atata timp cat vrei. In ce stare esti acum...ti-ar trebui cineva sa te asculte. Si promit ca nu voi spune nimanui. V-a ramane secretul nostru. ii spun eu facanu-i cu ochiul si mangainu-i parul castaniu. Si nu-mi place sa te vad asa . adaug plin de sinceritate.
-----------------
Te asteptam sysu' cu next >:D<