28-01-2011, 06:55 PM
Hey , iata ca am aterizat si eu in sfarsit cu capitolul trei , c-am tarziu , dar am avut probleme cu netu si ... deci sper sa va placa , sper ca nu e plictisitor :O3 , ca o sa fie pe placul vostru , am incercat sa aplic sfaturile voastre in legatura cu .. o sa vedeti voi . Sper ca nu va dezamagesc si ca este in regula , deci astept multe critici , multe sfaturi si tot ce mai vreti voi
P.S cu dedicatie Larisei (Moon princess)si Aripi de plumb .
Reflexia iubirii in gheata
Capitolul 3 Sentimentul oprit
Deodata suna telefonul!
Satsuki se ridica si se indreapta spre telefon . In acest timp cat sunetul telefonului imi dadea fiori incerc sa ma dezmeticesc din acea stare . Imi revin incet dar din nou plang , si plang , si plang , in genunchi,sufar cumplit si strig dupa ajutorul promis insa vantul adie spre abis.. . Ies din casa avand in maini patinele invechite , "ranite " de la antrenamentele dure si insuportabile , care erau chiar langa usa neagra de la intrare . Ma fac nevazuta . Alerg cu ochii inecati si picaturi reci de ploaie se revarsa din nori , facandu-i parca sa -mi sa planga de mila . Hainele mele se uda usor . Un hanorac negru , o bluzita verde deschis , o pereche de pantaloni gri , un fular cu sute de culori si o pereche de ghetute duc o lupta apriga . Acum atingerea vantului ma face sa tremur . Imi scutur capul facand ca pletele albastre sa zboare in toate directiile.Vad patinuarul in fata mea si imi aduc aminte ca Ryo mi-a interzis sa ma apropii de el . Dar nu imi mai pasa . Incerc sa fiu indiferenta . Insa nu stiu daca reusesc . Pasesc tematoare pe gheata . Ma simt atat de fragila fara el . Vad banca pe care statea acum cateva zile si mi se pare o mare minciuna . Oare visez ? Daca da vreau sa Ryo sa ma trezeasca si vreau acum ! Pasii mei pe gheata , par fara viata . De ce nu mai pot patina ? Ridic privirea catre cerul mahnit , mai am un singur gand , sa te astept si inca sper ca te intorci curand .Chiar stiu ca ma mint , imi dau seama de asta ! Sa se intoarca in curand ? De unde ? De ce ma chinui sa vad un adevar ce nu exista , un adevar in minciuni ? De ce ma afecteaza atat de mult ?Il cunosc doar de cateva zile , de ce imi pasa ? Nici macar nu il cunosc ! Daca era o persoana pe care as cunoaste-o cat de cat nu cred ca m-ar afecta atat de mult cum ma afecteaza vestea ca Ryo nu mai e . Si ma gandesc la sarmana Satsuki , am lasat-o singura acasa . Dar nu stiam ca aceasta acum e in culmea fericirii , nu stiam ca persoana care a sunat era chiar Ryo .A sunat ca sa ne anunte ca desi avionul avea sa decoleze in mai putin de 10 minute, el s-a ridicat de pe scaunul alb si confortabil , amintindu-si ca nu a cumparat nici un sufenir. Se napusteste asupra stwardesei care vroia sa inchida usa si coboara scarile pana intra din nou in aeroport . Jos la intrare vazuse la un magazin niste patine spendide . Straluceau pur si simplu ! S-a dus si a cumparat doua perechi una pentru mine si una pentru el.Nu mai pasise niciodata pe gheata , dar vroia sa invete .Sa il invat mai exact . Cand s-a intors a vazut ca avionul deja decolase . Asa ca a asteptat urmatorul zbor , dar ramase fara baterie la telefon si nu a putut anunta ca o sa intarzie trei patru ore ...
Dar iata ca timpul zboara facandu-mi rani adanci ,rani care ma dor , rani neobijnuite , nu este ca si cum as cadea si m-as lovi . Aceastea dor mai tare , o durere insuportabila , pe care nu am mai simtit - o pana acum . Stau jos pe gheata rece si sufar in tacere . Ma simt groaznic ! Ma simt fara viata , de parca o parte din mine lipseste , fara nici un motiv de a mai exista. Pentru ce traiesc , pana acum traiam doar pentru a patina , pentru gheata , pentru scena .! Dar acum de ce nu mai pot spune ca iubesc aceste lucruri mai mult decat orice in lume cu aceeasi hotarare cu care o spune - am candva ? Ma simt atat de pustie , atat de goala , atat de comuna! Unde e ,oare ma vede , oare plange si el ,oare e bine ? Tacerea e apasatoare . As da orice ca sa ii mai ating o data chipul bland , sa ii mai revad zambetul dulce , dar nu vreau sa il vad ca pana acum ,sa incerc sa il ating si sa dispara ! Nu vreau sa ma ghideze , nu vreau sa vad iluzii , vreau doar sa fie langa mine si nimic mai mult .
-RYOOOOO OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOooooooooOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO ! Strig spre tine , nu ma auzi , unde esti sau unde te-ai ascuns ? Dupa acest tipat indurerat simt din nou o invazie de sentimente . De ce nu pot inchide ochii si sa il uit ? E doar o persoana obijnuita , doar totodata o persoana atat de speciala . Imi este frica sa inchid ochii fiindca atunci cand ii inchid il vad pe el , dar nu e asa cum ar trebui sa fie . Il vad ranit , chinuindu-se in oceanul rece il vad , asa cum nu mi-am imaginat ca o sa il vad . Nu mai pot suporta ! Ii aud vocea fara glas inecandu-se , vocea lui rasuna in mintea mea "pana sa iti dai seama ca am fost plecat , voi fi din nou langa tine" asta mi-ai spus . Dar unde esti ? Mi-am dat demult seama ca nu o sa te mai intorci , de ce m-ai mintit Ryo , de ce ?De ce atata suferinta , de ce atata mister , de ce atatea intrebari fara raspuns , de ce nu esti aici ? Ma simt ca un fluture care a fost capturat si i s-au smuls aripile . Sunt captiva in propriul meu univers ! Simt din nou doua brate invaluindu-se in jurul meu . Tresar ! Caldura aceasta , imi trezeste atatea amintiri.Amintiri cu el , cateva clipe minunate prin care m-am simtit apreciata , dorita , protejata ,am simtit ca am un prieten , ca nu mai sunt singura ! Parfumul acesta atat de incomparabil ! Pielea aceasta atat de fina ! Corpul atat de cald ! Deodata ma intorc cu fata catre aceste brate , catre acest "el "din umbra . Uimita incep sa cred ca imi imaginez , ca el nu e real. In lacrimi izbutesc sa scot cateva cuvinte :
-Oa-re , oa-re tu stii cum doa-re ,doa-re cand te pri-vesc me-reu . Oa-re esti tu sau mi se pa-re , oriunde vad chipul tau ! Spunand acestea observ ca imi pierd vocea .Tremur si vreau sa ii ating chipul , dar din nou aceea teama ,daca imi inchipui totul , daca va disparea din nou ! Nu vreau sa se intample asta , nu voi putea suporta din nou aceasta durere ce imi strapunge sufletul , care ma lasa fara viata ! Simt ca traiesc , dar totusi sunt moarta ...
-Lumi , sunt eu . Ce se intampla cu tine , de ce plangi ? Lumi , te rog uitate la mine ! Imi pare rau ca am intarziat si ca te - am dezamagit . Nu te inteleg , de ce plangi ? Ouf Lumi ti-am promis ca nu o sa mai plangi niciodata , si uite sunt chiar eu de vina pentru asta . Il aud cerandu-si atatea scuze , si pentru ce ? De -ar stii el cat ma bucur ca a intarziat , cat ma bucur ca suferinta mea s-a sfarsit , cat ma bucur ca e bine si nu in centrul oceanului , cat mai bucur ca s-a intors la mine si ca nu mai sunt singura , cat ma bucur ca s -a tinut de promisiune cat ma bucur ca e in viata , ca ii pot revedea ochii acum plini si ei de lacrimi care se contopesc cu picaturile reci de ploaie , ca ii pot auzi glasul angelic , ca ii pot simtii bratele calduroase in care stiu ca pot avea incredere , ca ma vor prinde atunci cand voi fi gata sa cad , ca ma vor impinge atunci cand va trebui sa fac un pas ...
Zambesc ii ating in sfarsit chipul brazdat de rani neinsufletite , este chiar el , inima nu ma inseala , nu visez ! Din nou plang ,dar nu stiu de ce lacrimile aceastea nu ma dor , doar ma alina . Sunt lacrimi de fericire , ochii mei stralucesc atat de tare ! Este viu , tresar de bucurie ! Bratele sale se infasoara in jurul corpului meu . Simt ca ma atrage ceva , nu stiu ce se intampla dar o dorinta de nepatruns imi sopteste sa ii raspnd gestului . Acum stam amandoi imbratisati . Cerul pare ca planga din ce in ce mai mare , dar acum nimic nu este asa cum trebuie sa fie , nimic nu mai conteaza .Cand sunt cu el , nu exista eu si el ci doar noi ! Ma strange puternic la pieptul sau , dupa care se uita atent in ochii mei . Acum imi spune cu vocea scazuta ca sora sa i-a spus totul despre stire , despre faptul ca m-am prabusit din nou si ca m -am lovit .Dupa cateva secunde imi sopteste la ureche un dulce " Imi pare rau ! " . Din nou sunt confuza , din nou raman in umbra si simt cum o mare de sentimente se napusteste asupra mea si simt ca nu mai pot rezista , simt ca totul se stinge incet incet ... Buzele sale se apropie de ale mele din ce in ce mai mult , acum ii simt respiratia care imi da fiori , e atat de aproape ! Deodata simt impactul , buzele mele sunt lipite de ale lui . Sunt aici , dar totusi nu sunt ! Simt invaluirea unor sentimente care ma fac sa tremur in bratele lui puternice .De acest sentiment frumos ma temeam eu , dar totusi ce este mai exact ceea ce simt ? Sentimentul pe care nu am vrut niciodata sa il mai simt , sentimentul care mi -a distrus visele , sperantele , sentimentul care mie imi este oprit ! Am jurat ca nu voi mai simti asa ceva pentru nimeni niciodata .Cand au murit bunicii am promis ca nu voi mai fi slaba , ca nu voi cadea prada din nou sentimentelor , ca nu voi mai avea prieteni , ca nu voi fi dezamagita . Dar este atat de dulce , primul meu sarut in care simt ca ma pierd , vreau sa dureze o vesnicie ! O picatura pe obrazul meu se scurge , nu stiu daca este din cauza ploii sau doar o lacrima . O suavitate de nedescris imi sfasie buzele mici si catifelate , simt cum caldura lui ma infasoara intr - un abis . Nu exista cuvinte , doar noi doi intr -un cadru paralel .Desii suntem uzi amandoi pana la piele , tremuram intr -un vals demonic , pe chipurile noastre se zbat picaturi reci de ploaie , desi frigul ne face sa tresarim la fiecare "adiere" , nu vreau sa mergem acasa . Este mult prea perfect , ma tem de ce va urma dupa acest sarut , nu ma deranjeaza faptul ca a facut acest gest , dar mi se pare ca totul se misca prea repede .Inima imi spune sa nu ma tem , ca totul va fi bine , insa mintea imi spune sa fug , ca ceva nu este in regula , ca ma voi prapusii atunci cand o sa cred ca totul este in regula !
In fata imi apare un baietel atat de inocent care incearca sa salveze o copila dintr -un incendiu . De ce face asta , ar putea murii si el . Il aud cum ii spune " Nu vreau sa mai plangi , totul va fi bine o sa vezi .Te voi proteja mereu , sa nu uiti asta " dupa care intra in focul care acoperea incaprerea .
Ma trezesc din aceasta stare si nu stiu ce s-a intamplat . Cunosc acesti copii ,dar nu stiu de unde . Mi se pare ca uit ceva foarte important dar nu stiu ce . Gandurile imi sunt indepartate de Ryo care ma musca usor de buza de jos , parca stiind ca ceva nu e in regula cu mine . Ii spun ceea ce am vazut ,dar il vad intristandu- se .Ochii lui mari si albastrii imi ascund ceva si vreau sa aflu ce ! Din nou vocea lui ma ghideaza :
- Nici eu nu imi amintesc prea multe , dar am stiut de la inceptut ...
P.S cu dedicatie Larisei (Moon princess)si Aripi de plumb .
Reflexia iubirii in gheata
Capitolul 3 Sentimentul oprit
Deodata suna telefonul!
Satsuki se ridica si se indreapta spre telefon . In acest timp cat sunetul telefonului imi dadea fiori incerc sa ma dezmeticesc din acea stare . Imi revin incet dar din nou plang , si plang , si plang , in genunchi,sufar cumplit si strig dupa ajutorul promis insa vantul adie spre abis.. . Ies din casa avand in maini patinele invechite , "ranite " de la antrenamentele dure si insuportabile , care erau chiar langa usa neagra de la intrare . Ma fac nevazuta . Alerg cu ochii inecati si picaturi reci de ploaie se revarsa din nori , facandu-i parca sa -mi sa planga de mila . Hainele mele se uda usor . Un hanorac negru , o bluzita verde deschis , o pereche de pantaloni gri , un fular cu sute de culori si o pereche de ghetute duc o lupta apriga . Acum atingerea vantului ma face sa tremur . Imi scutur capul facand ca pletele albastre sa zboare in toate directiile.Vad patinuarul in fata mea si imi aduc aminte ca Ryo mi-a interzis sa ma apropii de el . Dar nu imi mai pasa . Incerc sa fiu indiferenta . Insa nu stiu daca reusesc . Pasesc tematoare pe gheata . Ma simt atat de fragila fara el . Vad banca pe care statea acum cateva zile si mi se pare o mare minciuna . Oare visez ? Daca da vreau sa Ryo sa ma trezeasca si vreau acum ! Pasii mei pe gheata , par fara viata . De ce nu mai pot patina ? Ridic privirea catre cerul mahnit , mai am un singur gand , sa te astept si inca sper ca te intorci curand .Chiar stiu ca ma mint , imi dau seama de asta ! Sa se intoarca in curand ? De unde ? De ce ma chinui sa vad un adevar ce nu exista , un adevar in minciuni ? De ce ma afecteaza atat de mult ?Il cunosc doar de cateva zile , de ce imi pasa ? Nici macar nu il cunosc ! Daca era o persoana pe care as cunoaste-o cat de cat nu cred ca m-ar afecta atat de mult cum ma afecteaza vestea ca Ryo nu mai e . Si ma gandesc la sarmana Satsuki , am lasat-o singura acasa . Dar nu stiam ca aceasta acum e in culmea fericirii , nu stiam ca persoana care a sunat era chiar Ryo .A sunat ca sa ne anunte ca desi avionul avea sa decoleze in mai putin de 10 minute, el s-a ridicat de pe scaunul alb si confortabil , amintindu-si ca nu a cumparat nici un sufenir. Se napusteste asupra stwardesei care vroia sa inchida usa si coboara scarile pana intra din nou in aeroport . Jos la intrare vazuse la un magazin niste patine spendide . Straluceau pur si simplu ! S-a dus si a cumparat doua perechi una pentru mine si una pentru el.Nu mai pasise niciodata pe gheata , dar vroia sa invete .Sa il invat mai exact . Cand s-a intors a vazut ca avionul deja decolase . Asa ca a asteptat urmatorul zbor , dar ramase fara baterie la telefon si nu a putut anunta ca o sa intarzie trei patru ore ...
Dar iata ca timpul zboara facandu-mi rani adanci ,rani care ma dor , rani neobijnuite , nu este ca si cum as cadea si m-as lovi . Aceastea dor mai tare , o durere insuportabila , pe care nu am mai simtit - o pana acum . Stau jos pe gheata rece si sufar in tacere . Ma simt groaznic ! Ma simt fara viata , de parca o parte din mine lipseste , fara nici un motiv de a mai exista. Pentru ce traiesc , pana acum traiam doar pentru a patina , pentru gheata , pentru scena .! Dar acum de ce nu mai pot spune ca iubesc aceste lucruri mai mult decat orice in lume cu aceeasi hotarare cu care o spune - am candva ? Ma simt atat de pustie , atat de goala , atat de comuna! Unde e ,oare ma vede , oare plange si el ,oare e bine ? Tacerea e apasatoare . As da orice ca sa ii mai ating o data chipul bland , sa ii mai revad zambetul dulce , dar nu vreau sa il vad ca pana acum ,sa incerc sa il ating si sa dispara ! Nu vreau sa ma ghideze , nu vreau sa vad iluzii , vreau doar sa fie langa mine si nimic mai mult .
-RYOOOOO OOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOooooooooOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOOO ! Strig spre tine , nu ma auzi , unde esti sau unde te-ai ascuns ? Dupa acest tipat indurerat simt din nou o invazie de sentimente . De ce nu pot inchide ochii si sa il uit ? E doar o persoana obijnuita , doar totodata o persoana atat de speciala . Imi este frica sa inchid ochii fiindca atunci cand ii inchid il vad pe el , dar nu e asa cum ar trebui sa fie . Il vad ranit , chinuindu-se in oceanul rece il vad , asa cum nu mi-am imaginat ca o sa il vad . Nu mai pot suporta ! Ii aud vocea fara glas inecandu-se , vocea lui rasuna in mintea mea "pana sa iti dai seama ca am fost plecat , voi fi din nou langa tine" asta mi-ai spus . Dar unde esti ? Mi-am dat demult seama ca nu o sa te mai intorci , de ce m-ai mintit Ryo , de ce ?De ce atata suferinta , de ce atata mister , de ce atatea intrebari fara raspuns , de ce nu esti aici ? Ma simt ca un fluture care a fost capturat si i s-au smuls aripile . Sunt captiva in propriul meu univers ! Simt din nou doua brate invaluindu-se in jurul meu . Tresar ! Caldura aceasta , imi trezeste atatea amintiri.Amintiri cu el , cateva clipe minunate prin care m-am simtit apreciata , dorita , protejata ,am simtit ca am un prieten , ca nu mai sunt singura ! Parfumul acesta atat de incomparabil ! Pielea aceasta atat de fina ! Corpul atat de cald ! Deodata ma intorc cu fata catre aceste brate , catre acest "el "din umbra . Uimita incep sa cred ca imi imaginez , ca el nu e real. In lacrimi izbutesc sa scot cateva cuvinte :
-Oa-re , oa-re tu stii cum doa-re ,doa-re cand te pri-vesc me-reu . Oa-re esti tu sau mi se pa-re , oriunde vad chipul tau ! Spunand acestea observ ca imi pierd vocea .Tremur si vreau sa ii ating chipul , dar din nou aceea teama ,daca imi inchipui totul , daca va disparea din nou ! Nu vreau sa se intample asta , nu voi putea suporta din nou aceasta durere ce imi strapunge sufletul , care ma lasa fara viata ! Simt ca traiesc , dar totusi sunt moarta ...
-Lumi , sunt eu . Ce se intampla cu tine , de ce plangi ? Lumi , te rog uitate la mine ! Imi pare rau ca am intarziat si ca te - am dezamagit . Nu te inteleg , de ce plangi ? Ouf Lumi ti-am promis ca nu o sa mai plangi niciodata , si uite sunt chiar eu de vina pentru asta . Il aud cerandu-si atatea scuze , si pentru ce ? De -ar stii el cat ma bucur ca a intarziat , cat ma bucur ca suferinta mea s-a sfarsit , cat ma bucur ca e bine si nu in centrul oceanului , cat mai bucur ca s-a intors la mine si ca nu mai sunt singura , cat ma bucur ca s -a tinut de promisiune cat ma bucur ca e in viata , ca ii pot revedea ochii acum plini si ei de lacrimi care se contopesc cu picaturile reci de ploaie , ca ii pot auzi glasul angelic , ca ii pot simtii bratele calduroase in care stiu ca pot avea incredere , ca ma vor prinde atunci cand voi fi gata sa cad , ca ma vor impinge atunci cand va trebui sa fac un pas ...
Zambesc ii ating in sfarsit chipul brazdat de rani neinsufletite , este chiar el , inima nu ma inseala , nu visez ! Din nou plang ,dar nu stiu de ce lacrimile aceastea nu ma dor , doar ma alina . Sunt lacrimi de fericire , ochii mei stralucesc atat de tare ! Este viu , tresar de bucurie ! Bratele sale se infasoara in jurul corpului meu . Simt ca ma atrage ceva , nu stiu ce se intampla dar o dorinta de nepatruns imi sopteste sa ii raspnd gestului . Acum stam amandoi imbratisati . Cerul pare ca planga din ce in ce mai mare , dar acum nimic nu este asa cum trebuie sa fie , nimic nu mai conteaza .Cand sunt cu el , nu exista eu si el ci doar noi ! Ma strange puternic la pieptul sau , dupa care se uita atent in ochii mei . Acum imi spune cu vocea scazuta ca sora sa i-a spus totul despre stire , despre faptul ca m-am prabusit din nou si ca m -am lovit .Dupa cateva secunde imi sopteste la ureche un dulce " Imi pare rau ! " . Din nou sunt confuza , din nou raman in umbra si simt cum o mare de sentimente se napusteste asupra mea si simt ca nu mai pot rezista , simt ca totul se stinge incet incet ... Buzele sale se apropie de ale mele din ce in ce mai mult , acum ii simt respiratia care imi da fiori , e atat de aproape ! Deodata simt impactul , buzele mele sunt lipite de ale lui . Sunt aici , dar totusi nu sunt ! Simt invaluirea unor sentimente care ma fac sa tremur in bratele lui puternice .De acest sentiment frumos ma temeam eu , dar totusi ce este mai exact ceea ce simt ? Sentimentul pe care nu am vrut niciodata sa il mai simt , sentimentul care mi -a distrus visele , sperantele , sentimentul care mie imi este oprit ! Am jurat ca nu voi mai simti asa ceva pentru nimeni niciodata .Cand au murit bunicii am promis ca nu voi mai fi slaba , ca nu voi cadea prada din nou sentimentelor , ca nu voi mai avea prieteni , ca nu voi fi dezamagita . Dar este atat de dulce , primul meu sarut in care simt ca ma pierd , vreau sa dureze o vesnicie ! O picatura pe obrazul meu se scurge , nu stiu daca este din cauza ploii sau doar o lacrima . O suavitate de nedescris imi sfasie buzele mici si catifelate , simt cum caldura lui ma infasoara intr - un abis . Nu exista cuvinte , doar noi doi intr -un cadru paralel .Desii suntem uzi amandoi pana la piele , tremuram intr -un vals demonic , pe chipurile noastre se zbat picaturi reci de ploaie , desi frigul ne face sa tresarim la fiecare "adiere" , nu vreau sa mergem acasa . Este mult prea perfect , ma tem de ce va urma dupa acest sarut , nu ma deranjeaza faptul ca a facut acest gest , dar mi se pare ca totul se misca prea repede .Inima imi spune sa nu ma tem , ca totul va fi bine , insa mintea imi spune sa fug , ca ceva nu este in regula , ca ma voi prapusii atunci cand o sa cred ca totul este in regula !
In fata imi apare un baietel atat de inocent care incearca sa salveze o copila dintr -un incendiu . De ce face asta , ar putea murii si el . Il aud cum ii spune " Nu vreau sa mai plangi , totul va fi bine o sa vezi .Te voi proteja mereu , sa nu uiti asta " dupa care intra in focul care acoperea incaprerea .
Ma trezesc din aceasta stare si nu stiu ce s-a intamplat . Cunosc acesti copii ,dar nu stiu de unde . Mi se pare ca uit ceva foarte important dar nu stiu ce . Gandurile imi sunt indepartate de Ryo care ma musca usor de buza de jos , parca stiind ca ceva nu e in regula cu mine . Ii spun ceea ce am vazut ,dar il vad intristandu- se .Ochii lui mari si albastrii imi ascund ceva si vreau sa aflu ce ! Din nou vocea lui ma ghideaza :
- Nici eu nu imi amintesc prea multe , dar am stiut de la inceptut ...