You and me forever [+18]

[Nywa]

Cadou de ziua mea ^.^

Dupa lungi asteptari iata nextul

Moartea cea rece...

Au trecut sapte ani, de cand Itachi parasi aceasta lume, din cauza fratelui sau idiot. Din cauza lui Sasuke, inima mea s-a spart in mii si mii de bucatele, si tot atatea lacrimi au cazut, din ochii lui Yune, cand a aflat. Fiul sau, care s-a nascut la patru luni de la primirea vestei, l-am botezat Itachi, chiar daca nu era bine, dar nu imi pasa. Baiatul chiar ii semana la tot, cu exceptia ca parul sau negru, batea spre albastru-inchis la lumina. Am reusit cu greu sa fac rost de corpul iubitului meu si sa il ingrop pe dealul de langa sat, unde se vedea oceanul. Veneam la el in fiecare zi, vorbind singura, povestindu-i cum Yune a devenit jonin si maestra in Sharingan-ul ei, iar Itachi cel mic, si-a activat Sharingan-ul, care e identic cu cel al surori lui.
- Amandoi iti duc dorul, am soptit, eu, in timp ce spateam pe o piatra de langa mormant si imi stergeam lacrimile.
- Mami, aici esti, ma trezi din starea mea de tristete adanca, vocea fiului meu, in varsta de sapte ani.
Ii fac semn sa vina spre mine, iar acesta striga peste umar, ca m-a gasit. De nicaieri se materializa brunetica mea, care acum era o tanara domnisoara, frumoasa si letala. Parul negru, il avea lung pana la fund, lasat liber, dar prin el se vedeau cateva bilute - speciale de par - colorate, iar pe frunte se afla bandana tatalui ei, care a primit-o cadou de ziua ei, acum sapte ani in urma. Acum purta un maiou din plasa si peste o bluza neagra ce ii acoperea sani si atat, lasand buricul la vedere si umeri. Manicile erau un pic mai lungi decat mana ei si large. Mai avea pe ea o pereche de pantalonas scurti si pana aproape de pantalonasi, niste ciorapi negri si in picioare niste sandale, cu putin toc, dar rezistente. In spate avea o teaca cu katana dubla si doua Fuuma Shuriken. Itachi alerga la mine si incepu sa ma certe, ca de ce nu am lasat un bilet unde plec si chesti din astea. El avea parul lins si il purta scurt, dar prin par se vedeau mici impletituri, facute de sora lui, care erau mai lungi putin, decat restul suvitelor din capul sau. Ochii negri, ma priveau suparati si tristi, ca nu i-am spus unde am plecat. Purta un tricou negru cu o veste portocalie peste si o pereche de pantaloni trei-sferti albastri. Baietelul meu, era inca la Academie, dar stia jutsuri destul de puternice, invatate de la sora lui mai mare. Il iau de mana si imi pun cealalta mana dupa umeri fetei mele si le spun sa mergem spre casa.
- Da, mami Konan, mergeti spre casa, aud o voce cunoscuta mie, ce ma facu sa imi inghete sangele in vene.
Yune isi scoase repede un Fuuma Shuriken si se puse in pozitie de aparare in fata mea si a lui Itachi. In fata noastra, iesi din pamant, nimeni altul decat planta aia idioata de Zetsu. Imi bag mana in gentuta din spate a fiicei mele si scot de acolo un kunai, care il ascund in maneca bluzei, care o purta. Vad cu planta aia porni in atac spre noi, iar Yune ii porni in intampinare si cand armele lor se intalnira, scoasera scantei. Brunetelul meu mic, vru sa alerge sa isi ajute sora, dar l-am oprit si am fugit la tanara. O imping intr-o parte si parez kunaiul verziturei aleia cu arma mea si la ciocnira, sarisera scantei.
- Yune, i-al pe Itachi si fugi! Strig la fata, care se pregatea sa il atace pe planta.
- Dar mami...
- Nici un dar! E criminal din clasa S si un jonin tanar ca tine nu va putea sa ii tina piept! I-al pe fratetu si anuntati-l pe unchiul vostru! Ahh! Tip, cand Zetsu ma taie de-a lungul obrazului drept, superficial.
Fata ma asculta, il lua in spate pe fratele ei si fugira de acolo. Cand i-am simtit indepartandu-se de mine, am vrut sa ii carpesc un pumn plantei, dar imi pinse mana in petalele alea idioate pe cap. Deodata simt cum ceva ma musca de mana dreapta si incepea sa ma tot muste. Mi-am bagat piciorul in pieptul sau si mi-am tras mana afara, indepartandu-ma de el. Cand imi privesc mana, raman uimita, sa vad ca mai aveam un ciot la mana dreapta, semn ca degetele mi-au fost mancate de canibalul ala. Vreau sa il atac, dar simt cum cineva ma injunghe cu o sabie, prin mijlocul pieptului. Ma prabusesc la pamant si il vad pe Sasuke, cum pasi peste mine, indreptandu-se spre planta aia idioata.
Acesta sopti ceva lui Zetsu, care deveni brusc, foarte fericit si incepu sa vina spre mine, dar deodata scafarlia lui lua foc. Zambesc stins. Se pare ca Yune s-a intors inapoi, dar nu singura.
- Mai fa un pas planta idioata si te fac tocana de legume! Tuna Sanosuke, care se posta in fata mea, alaturi de fiica mea, in timp, ce niste brate puternice, m-au ridicat de iarba.
Imi atintesc privirea spre cel care ma ridicase si il vad pe Sasori, care ma cara spre piatra funerala a iubitului meu. De ce? Dar nu... am murit? Ma ridic din bratele sale si cand ma uit mai bine, imi vad corpul meu batran si vai de capul sau, fara viata, cum era dus de papusar la mormantul lui Itachi si lasa acolo, langa fiul meu, care incepu sa ma strige si sa traga de mine. Pic in genunchi si incepu sa plang, de ciuda, ca m-am lasat ucisa, cand simt o mana calda, cum se aseza pe umarul meu. Imi ridic capul si il vad pe Itachi al meu, zambindu-mi si apoi arata spre fiica mea. Aceasta cu Sanosuke il tocau pe Zetsu centimetru cu centimetru, ferindu-se in acelasi timp de el, fiindca l-am pus la prajit cu Ametaratsu. Se parea ca Sasuke s-a carat de mult de acolo, de frica poate, dar eram convinsa ca Yune, il va urmari pana la capatul pamantului, pentru a se razbuna.
- Sa mergem scumpo, imi sopti barbatul meu si ma saruta pe buze, iar eu am inchis ochii, urmandu-l pe acesta in neant....