25-01-2011, 10:50 PM
Buna! Beculetul cu idei nu imi dadea pace aseara asa ca am decis sa il potolesc si sa deschid inca un fic. Este despre mafie, chestii din astea, cred ca ati prins voi ideea...
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora.
Cap 1 – Inapoi la el…
-Sefu’ va fi mandru de mine! ii spune o fata imbracata cu geaca de piele, pantaloni negri din stofa si pantofi negri de lac, punandu-i unui baiat un pistol la tampla.
Tragaciul a fost apasat, iar duhul tipului a fost dat in mainile Domnului. Daca va ganditi ca fata era o asasina, nu va inselati. Inca o privire catre acel trup fara viata iar apoi fata se confunda foarte usor cu intunericul. Telefonul incepu sa vibreze usurel in buzunarul ei, in timp ce se retragea catre aeroport. Deschise clapeta lui si vocea cunoscuta rasuna calm in difuzor.
-Ai ajuns la tinta?
-Da. Vin in patru ore. Ceva suplimentar de facut?
-Nu, esti libera de acum in doua saptamani. Te chem eu daca e ceva urgent.
Fata inchide clapeta de la telefon si isi continua drumul ascunzandu-si din ce in ce mai tare chipul sub cozorocul sapcii negre care o avea pe cap. Dar daca cineva ar fi reusit sa ii vada chipul, nu ar fi reusit cu usurinta sa descopere vreo urma de remuscare, doar ura care trecea incetul cu incetul.
De cand parintii meu au murit, doar asta fac. Chiar am ajuns in o stare atat de jalnica? Raspunsul sigur este da. Cand ma voi opri? Stiu sigur ca nu pot. Nu acum cel putin.. Se gandea acea fata care incerca din rasputeri sa isi opreasca din ochi sa curga o lacrima cristalina si fierbinte. Dar nimic nu o putea opri. Ambitia sa era aceeasi. Tot de neoprit a ramas, chiar si la douazeci si unu de ani.
Cine era? Sakura Haruno, criminala in serie. La prima vedere, fata pare a fi un inger cazut din rai, dar nu era asa. Aparentele inseala. Pe oricine, oriunde, oricand. Un chip angelic, inconjurat de suvite rozalii de par matasos, ochi verzi ca smaraldul, buze de culoarea trandafirului, toate ascundeau secretul unei vieti de asasin. Desi avea varsta de douazeci si unu de ani, aceasta arata ca o fata de saisprezece-saptesprezece ani si avea in sange deja intrata gena de ucigas. In ziua in care aceasta se simtea cel mai bine alaturi de prietenii ei, la majorat, a primit o veste groaznica: parintii sau fusesera ucisi. Atunci, Sakura intrase intr-o depresie foarte lunga iar la douazeci de ani intra in organizatia de criminali in serie din care facea parte acum. Omorase mii de oameni pana in prezent, isi riscase viata de prea multe ori, iar pe chipul ei se citea o seninatate rareori intalnita. Parca nu se intampla nimic cu ea. Dar adevarul cel intunecat si ascuns de ea oricui, era faptul ca ea in fiecare seara in care statea acasa lua o perna si plagea, gandindu-se la starea in care a ajuns. Mai bine murea ea in locul acelor oameni pe care i-a omorat, sau mai bine nurea ea in locul parintilor sai.
Fata ajunge la aeroport si urca in avionul care decola peste zece minute. Biletul a fost verificat iar Sakura se aseaza pe locul sau, alaturi de un baiat saten, cu ochii negri si doua dungi rosii pe obraji. Acesta intra in vorba cu ea, fata fiind foarte receptiva la ce spunea satenul si discutand si ea la randul ei cu el.
-Tu unde cobori?
-La Tokyo. Tu?
-Idem. Ma bucur ca vom petrece mai mult timp impreuna. imi spune acesta si afiseaza un zambet bland pe care i-l intorc.
As vrea sa fiu in locul lui. Nu mai vreau sa mint, vreau sa scap de aceste doua fete si sa imi fac o viata noua, dar imi este aproape imposibil. Tot va ramane undeva in amintiri trecutul meu, pe care nu pot sa il uit. Eram pe undeva prin Romania, tara pe care o urasc eu cel mai mult. Nu am idee de ce, dar pur si simplu o urasc.
Kiba roaga o stewardesa sa ne aduca doi hamburgeri si doua sucuri. Normal, carnea din acel hamburger nu prea avea gust. Pana si un caine ar fi putut sa prepare mai bine carnea aia.
-Nu ma asteptam sa fie asa naspa hamburgerii. Imi pare rau.
-Nu te scuza. O sa gasesti tu carne buna in Romania atunci cand Obama se va casatori cu Lady Gaga si vor adopta un baietel numit Alejandro.
Iar satenul izbucneste in ras. Eu eram destul de comoda si zambeam uitandu-ma la saten care isi mai amintea alte glume de-a le mele pe care le-am spus pana acum.
-Sakura, te-as intreba ceva dar…nu as vrea sa te superi.
-Spune, nu ma voi supara. si ii afisez un zambet dragastos.
-Ai cumva prieten?
-Da, de ce?
-…Ma gandeam ca as putea fi eu acela… spune satenul dezamagit.
-Kiba, nu te amagi, are balta peste!
-Da…dar nu toate fetele sunt ca tine. Mi-ar placea sa ne cunoastem mai bine…
Crede-ma, nu vrei asta! Isi spunea rozalia in gand.
-Poate mai incolo, iar fata ii afiseaza un zambet cald.
Kiba a inteles ca fata avea ceva de ascuns si nu stia ce anume. Dar in sinea lui ambitia nu ii dadea pace si il asigura ca intr-o buna zi va afla el ce.
*****
Timpul s-a scurs repede iar avionul deja aterizase in marea capitala japoneza, Tokyo. Ploaia deja a pus stapanire peste marele oras. Sakura a coborat din avion si si-a luat bagajele, practic, doar un rucsac, in timp ce Kiba ii strecura in buzunarul de la blugi un biletel cu numarul sau de telefon notat acolo. Cei doi se despart, iar satenul ii ia o suvita rozaliei sii ii sopteste dragastos: “Ne mai vedem.†.
Sakura iesi din aeroport lua primul taxi pe care il vazu. Ruga soferul sa o duca in parc.
-Nu e cam rea vremea ca sa mergi in parc?
-Am ceva personal de rezolvat.
-Ok, atunci nu ma bag.
Sakura nici nu baga in seama ca soferul era chiar fostul ei profesor de arte martiale. Nici macar nu a mai salutat dupa ce a coborat din masina, si doar a inaintat cu pasi mici si repezi catre parc.
Oare pe unde o fi? Eh, sigur o sa il gasesc eu. Gandea rozalia in sinea ei. Dar un baiat inalt, binefacut, cu parul brunet, lung prins intr-o coada la spate i-a atras atentia. El era. Pasii fetei erau din ce in ce mai rapizi, pana au ajuns la alergat. Acesta se intoarce nerabdator cu fata la ea cand ii aude pasii si urmeaza un impact brutal intre cei doi, dar plin de dragoste. O imbratisare ca aceasta vezi rareori, cei doi se strangeau din ce in ce mai tare in brate unul pe altul. Stansoarea slabeste dar acestia raman tot imbratisati.
-Mi-a fost atat de dor de tine, Sakura!
-Si mie de tine, Itachi. Te iubesc.
-Mon cerisier fleur! Je t'aime et je t'aimerai toujours!
Dupa care urma un sarut destul de apasat, dar plin de pasiune si dragoste.
-Hai acasa! iar brunetul o lua in brate pe Sakura asa cum mirii isi duc miresele.
Brunetul era Itachi, unul din membrii clanului Uchiha si unul din fondatorii lui. Ii parea rau ca Sakura nu facea parte din clan pentru a o putea invata mai multe secrete si tehnici de lupta. Sakurei i-a trebuit doar sa ii vada ochii abisali si stilul sau de “bad-boy†ca sa se indragosteasca imediat de el.
Imbratisati, cei doi au mers acasa sa se odihneasca. Pentru Sakura, era o zi foarte fericita, dar nici macar nu stia ce avea sa i se intample…
Va cer scuze dar nu l-am mai corectat, deoarece nu am mai avut timp. :-) Sper ca v-a placut si ca imi veti lasa cate un comm micut, acolo, sa ma pot perfeciona. Aveti si o poza cu imbratisarea celor doi:
http://images2.fanpop.com/image/photos/1...2-1017.jpg
si Kiba:
La Atasamente :-)
-Mon cerisier fleur! Je t'aime et je t'aimerai toujours! = Floarea mea de cireÅŸ! Te iubesc ÅŸi te voi iubi mereu!
Bye :bye:
Disclaimer: Nu detin nici un personaj din anime-ul/manga-ul Naruto si nu fac profit de pe urma acestora.
Cap 1 – Inapoi la el…
-Sefu’ va fi mandru de mine! ii spune o fata imbracata cu geaca de piele, pantaloni negri din stofa si pantofi negri de lac, punandu-i unui baiat un pistol la tampla.
Tragaciul a fost apasat, iar duhul tipului a fost dat in mainile Domnului. Daca va ganditi ca fata era o asasina, nu va inselati. Inca o privire catre acel trup fara viata iar apoi fata se confunda foarte usor cu intunericul. Telefonul incepu sa vibreze usurel in buzunarul ei, in timp ce se retragea catre aeroport. Deschise clapeta lui si vocea cunoscuta rasuna calm in difuzor.
-Ai ajuns la tinta?
-Da. Vin in patru ore. Ceva suplimentar de facut?
-Nu, esti libera de acum in doua saptamani. Te chem eu daca e ceva urgent.
Fata inchide clapeta de la telefon si isi continua drumul ascunzandu-si din ce in ce mai tare chipul sub cozorocul sapcii negre care o avea pe cap. Dar daca cineva ar fi reusit sa ii vada chipul, nu ar fi reusit cu usurinta sa descopere vreo urma de remuscare, doar ura care trecea incetul cu incetul.
De cand parintii meu au murit, doar asta fac. Chiar am ajuns in o stare atat de jalnica? Raspunsul sigur este da. Cand ma voi opri? Stiu sigur ca nu pot. Nu acum cel putin.. Se gandea acea fata care incerca din rasputeri sa isi opreasca din ochi sa curga o lacrima cristalina si fierbinte. Dar nimic nu o putea opri. Ambitia sa era aceeasi. Tot de neoprit a ramas, chiar si la douazeci si unu de ani.
Cine era? Sakura Haruno, criminala in serie. La prima vedere, fata pare a fi un inger cazut din rai, dar nu era asa. Aparentele inseala. Pe oricine, oriunde, oricand. Un chip angelic, inconjurat de suvite rozalii de par matasos, ochi verzi ca smaraldul, buze de culoarea trandafirului, toate ascundeau secretul unei vieti de asasin. Desi avea varsta de douazeci si unu de ani, aceasta arata ca o fata de saisprezece-saptesprezece ani si avea in sange deja intrata gena de ucigas. In ziua in care aceasta se simtea cel mai bine alaturi de prietenii ei, la majorat, a primit o veste groaznica: parintii sau fusesera ucisi. Atunci, Sakura intrase intr-o depresie foarte lunga iar la douazeci de ani intra in organizatia de criminali in serie din care facea parte acum. Omorase mii de oameni pana in prezent, isi riscase viata de prea multe ori, iar pe chipul ei se citea o seninatate rareori intalnita. Parca nu se intampla nimic cu ea. Dar adevarul cel intunecat si ascuns de ea oricui, era faptul ca ea in fiecare seara in care statea acasa lua o perna si plagea, gandindu-se la starea in care a ajuns. Mai bine murea ea in locul acelor oameni pe care i-a omorat, sau mai bine nurea ea in locul parintilor sai.
Fata ajunge la aeroport si urca in avionul care decola peste zece minute. Biletul a fost verificat iar Sakura se aseaza pe locul sau, alaturi de un baiat saten, cu ochii negri si doua dungi rosii pe obraji. Acesta intra in vorba cu ea, fata fiind foarte receptiva la ce spunea satenul si discutand si ea la randul ei cu el.
-Tu unde cobori?
-La Tokyo. Tu?
-Idem. Ma bucur ca vom petrece mai mult timp impreuna. imi spune acesta si afiseaza un zambet bland pe care i-l intorc.
As vrea sa fiu in locul lui. Nu mai vreau sa mint, vreau sa scap de aceste doua fete si sa imi fac o viata noua, dar imi este aproape imposibil. Tot va ramane undeva in amintiri trecutul meu, pe care nu pot sa il uit. Eram pe undeva prin Romania, tara pe care o urasc eu cel mai mult. Nu am idee de ce, dar pur si simplu o urasc.
Kiba roaga o stewardesa sa ne aduca doi hamburgeri si doua sucuri. Normal, carnea din acel hamburger nu prea avea gust. Pana si un caine ar fi putut sa prepare mai bine carnea aia.
-Nu ma asteptam sa fie asa naspa hamburgerii. Imi pare rau.
-Nu te scuza. O sa gasesti tu carne buna in Romania atunci cand Obama se va casatori cu Lady Gaga si vor adopta un baietel numit Alejandro.
Iar satenul izbucneste in ras. Eu eram destul de comoda si zambeam uitandu-ma la saten care isi mai amintea alte glume de-a le mele pe care le-am spus pana acum.
-Sakura, te-as intreba ceva dar…nu as vrea sa te superi.
-Spune, nu ma voi supara. si ii afisez un zambet dragastos.
-Ai cumva prieten?
-Da, de ce?
-…Ma gandeam ca as putea fi eu acela… spune satenul dezamagit.
-Kiba, nu te amagi, are balta peste!
-Da…dar nu toate fetele sunt ca tine. Mi-ar placea sa ne cunoastem mai bine…
Crede-ma, nu vrei asta! Isi spunea rozalia in gand.
-Poate mai incolo, iar fata ii afiseaza un zambet cald.
Kiba a inteles ca fata avea ceva de ascuns si nu stia ce anume. Dar in sinea lui ambitia nu ii dadea pace si il asigura ca intr-o buna zi va afla el ce.
*****
Timpul s-a scurs repede iar avionul deja aterizase in marea capitala japoneza, Tokyo. Ploaia deja a pus stapanire peste marele oras. Sakura a coborat din avion si si-a luat bagajele, practic, doar un rucsac, in timp ce Kiba ii strecura in buzunarul de la blugi un biletel cu numarul sau de telefon notat acolo. Cei doi se despart, iar satenul ii ia o suvita rozaliei sii ii sopteste dragastos: “Ne mai vedem.†.
Sakura iesi din aeroport lua primul taxi pe care il vazu. Ruga soferul sa o duca in parc.
-Nu e cam rea vremea ca sa mergi in parc?
-Am ceva personal de rezolvat.
-Ok, atunci nu ma bag.
Sakura nici nu baga in seama ca soferul era chiar fostul ei profesor de arte martiale. Nici macar nu a mai salutat dupa ce a coborat din masina, si doar a inaintat cu pasi mici si repezi catre parc.
Oare pe unde o fi? Eh, sigur o sa il gasesc eu. Gandea rozalia in sinea ei. Dar un baiat inalt, binefacut, cu parul brunet, lung prins intr-o coada la spate i-a atras atentia. El era. Pasii fetei erau din ce in ce mai rapizi, pana au ajuns la alergat. Acesta se intoarce nerabdator cu fata la ea cand ii aude pasii si urmeaza un impact brutal intre cei doi, dar plin de dragoste. O imbratisare ca aceasta vezi rareori, cei doi se strangeau din ce in ce mai tare in brate unul pe altul. Stansoarea slabeste dar acestia raman tot imbratisati.
-Mi-a fost atat de dor de tine, Sakura!
-Si mie de tine, Itachi. Te iubesc.
-Mon cerisier fleur! Je t'aime et je t'aimerai toujours!
Dupa care urma un sarut destul de apasat, dar plin de pasiune si dragoste.
-Hai acasa! iar brunetul o lua in brate pe Sakura asa cum mirii isi duc miresele.
Brunetul era Itachi, unul din membrii clanului Uchiha si unul din fondatorii lui. Ii parea rau ca Sakura nu facea parte din clan pentru a o putea invata mai multe secrete si tehnici de lupta. Sakurei i-a trebuit doar sa ii vada ochii abisali si stilul sau de “bad-boy†ca sa se indragosteasca imediat de el.
Imbratisati, cei doi au mers acasa sa se odihneasca. Pentru Sakura, era o zi foarte fericita, dar nici macar nu stia ce avea sa i se intample…
Va cer scuze dar nu l-am mai corectat, deoarece nu am mai avut timp. :-) Sper ca v-a placut si ca imi veti lasa cate un comm micut, acolo, sa ma pot perfeciona. Aveti si o poza cu imbratisarea celor doi:
http://images2.fanpop.com/image/photos/1...2-1017.jpg
si Kiba:
La Atasamente :-)
-Mon cerisier fleur! Je t'aime et je t'aimerai toujours! = Floarea mea de cireÅŸ! Te iubesc ÅŸi te voi iubi mereu!
Bye :bye:
![[Imagine: Lawliet.gif]](http://i286.photobucket.com/albums/ll114/Xanime_fanaticX010/Death%20Note/Lawliet.gif)
Cioco mania :pls: ^_^