Capcana viselor

[Marina.]

Buna dragii mei! Va multumesc foarte mult pentru comentarii. Ma bucur foarte mult ca va place.
Ei bine, intr-un sfarsit am reusit sa inving lenea si sa scriu capoitolul 6. Sper sa va placa. Lectura placuta!

Capitolul 6

Inchid instinctiv ochii, insa in loc sa faca ceea ce credeam eu, isi indreapta buzele spre urechea mea, rasuflarea sa fierbinte facandu-ma sa ma inmoi si mai tare.

-Ai ramas aceeasi, Sakura! Daca as vrea, as putea face orice din tine. Nu te-ai schimbat deloc. Te lasi asa de usor, esti asa o proasta! imi sopteste dupa care rade batjocoritor si iese din camera.

Cand aud usa inchizandu-se, ma prabusesc pe podea incepand sa plang cu lacrimi amare, insa incercand a nu fac niciun zgomot. Nu pot sa cred ca-mi zisese asta. Eu, ce vina am eu ca-l iubesc. Nici nu-si poate inchipui cat de mult tin eu la el. Poate niciodata, nimeni n-a tinunt si nu va tine la el cum o fac eu, insa, din pacate, el nu stie sa aprecieze aceste lucruri. Stiu si sunt constienta ca niciodata nu ma va iubi, insa eu nu-l voi putea uita niciodata, ba mai mult, pe zi ce trece, dragostea mea pentru el creste. Stiu ca atunci cand voi inceta sa-l iubesc va fi atunci cand voi muri, poate nici atunci. El stie asata si profita foarte bine de pe urma slabiciunii mele fata de el, iar eu, eu nu pot face nimic
.
As vrea sa pot face ceva, sa-i arat ca nu ma poate folosi asa cum vrea el -chiar daca, in mare parte, e adevarat. Si astazi imi rasuna in minte cuvintele tatei. Mereu imi spunea sa nu renunt niciodata deoarece asa voi avea doar de pierdut si voi suferi toata viata. Oh, nici nu ai idee cata dreptate ai avut, insa eu nu mi-am dat seama pana acum.

Cu aceste ganduri adorm pe pamantul rece cu speranta ca maine va fi o zi mai buna.

Urmatoarea zi ma trezesc inainte de rasaritul soarelui cu o durere de spate insuportabila. Ma imbrac rapid dupa care ies din camera plimbandu-ma pe holurile pesterii. Gata, am luat o hotarare, nu-l voi mai lasa pe Sasuke sa-si bata joc de mine. M-a ajuns, am si eu o limita. Nu voi deveni carpa lui, la fel ca roscata. O sa vezi, o savezi tu, Sasuke ca o sa regreti ca te-ai purtat asa cu mine. Pana la urma, am si eu orgoliu si nu ii permit sa-l mai calce in picioare. Daca nu m-am schmbat pana acum, o sa o faca de acum inainte. Nu voi mai lasa pe nimeni sa ma raneasca, nu voi mai lasa pe nimeni sa ajunga la inikma mea, cu exceptia lui Sasuke care a facut asta deja, insa o sa ma prefec ca imi e indiferent. Adica, daca el poarta o masca indestructibila prin care, oricat ai incerca nu vei putea vedea, pot sa fac si eu la fel, nu?!

Avand in vedere ca nu mancasem de aproape doua zile, mai exact de cand ajunsesem aici, intru in bucatarie si incep sa-mi pregatesc micul-dejun si, daca tot faceam asta pentru mine, m-am hotarat sa le prepar si celorlalti. Deobicei Karin pregatea mancarea - neasteptat, nu?- insa, chiar nu avem chef sa manac ceea ce facea ea. Nu va intrebati de ce nu am mancat pana acum? Ei bine, pentru ca roscata gateste oribil.

Dupa doua ore, mai exact, pe la ora sapte, totul era gata. Mai lipseau doar mesenii ce nu au intarziat sa apara. Primul ce a intret a fost Suigetsu, iar in spatele sau, fiind ceilalti. Cand baiatul a vazut mancarea, un zambet pana la urechi i-a aparut pe fata, iar ochii ii sclipeau.

S-a asezat la masa, urmat de ceilalti si a inceput sa manance.

-Sakura-chan, mancarea asta e incredibila! Cea mai buna pe care am mancat-o in viata mea! spune Suigetsu cu gura plina. Ei nu fac altceva decat sa-i zambesc multumindu-i din priviri. Toti mancau, ma rog, aproape toti. Singura care privea cu scarba ce avea in farfurie era Karin, evident.

-Eu nu mananc asa ceva. Daca a pus ceva in mancare sa ne otraveasca? spune privindu-ma cu ura.

Strang pumnii, fierband de nervi, insa la exterior aveam un zambet ironic pe chip. Ma apropii de ea si ii iau farfuria din fata dandu-i lui Suigetsu.

-Nu te obliga nimeni sa mananci, sa stii. Daca nu-ti convine, fa-ti. spun pe o voce indiferenta asezandu-ma si eu intr-un sfarsit la masa cu privirile roscatei atintite pe mine. Pot sa spun ca eram extrem de satisfacuta ca o enervasem. Se pare ca mi-am gasit un nou hobby.

Dupa masa, toti eram in sufragerie.

-De acum, in mod oficial, Sakura-chan va pregatii mancarea! spune Suigetsu intins pe o canapea mangaindu-si burta. Eu incep sa rad privindu-l bland. Ei bine, daca pana acum il consideram un ticalos, pot spune ca mi-am schimat radical parerea despre el. Seamana atat de mult cu Naruto si, pot sa spun ca e singurul, defapt, nu singurul, care ma fac sa devin binedispusa Doar el si Juugo se poarta bine cu mine si ma inveselesc.

Cand baiatul spune asta, nu pot sa nu observ pe fata roscatei invidia ce mi-o poarta si, ah, asta ma satisface extrem de mult.

Mai stam asa putin, dupa care Sasuke pleaca in camera sa, iar Karin dupa el, insa nu inainte de a-mi sopti ceva la ureche.

-Ha! O-i fi tu mai buna la gatit ca mine, insa ghici cine isi va petrece dimineata in bratele lui Sasuke! dupa care pleaca cu un zambet tamp pe fata.

Strang puternic din pumni si ma rezem de peretele din spatele meu. Ei bine, se pare ca mi-a inchis gura cu asta, sau... poate ca nu. Zambesc diabolic si dupa cateva minute ma indrept spre camera lui Sasuke. Ei bine, draga mea Karin, te voi face sa-ti inghiti cuvintele, iar tie, dragul meu Sasuke, iti voi arata ca nimeni nu ma calca in picioare. Nu si de data asta...