20-01-2011, 11:06 AM
In 10 zile ... nimic!!!!! Nici nu comentariu , ceva :O :(( ... Chiar asa de rau scriu ... ??
:( Waaaaah !!! [ scz pt dublu-post ] :-ss
Capitolul 10 : Si ... iar nu inteleg !
- Multumesc , Hina , raman datoare , dar trebuie sa ma duc si eu acasa.
- Esti sigura ca te simti destul de bine pentru a ajunge pana acasa ? Ai mei sunt plecati , poti ramane cat vrei la mine !
- De asta esti tu cea mai buna prietena a mea si nu Ino. Ea m-ar fi dat afara dupa 10 minute , pentru ca-i venea iubitelu' , dar Hinata , sunt bine. Nu am vreo boala sau ceva asemanator. Doar eram beata , calm down , colega. Ma stii si tu , nu ?
- Din pacate , da , te stiu ! Insa , ce cautai acolo ?
- Ehhh , am vrut sa ajung acasa pe jos. Ce nebuna's si eu.
Incep sa rad fals , incercand sa nu ma dau de gol in fata prietenei mele. As fi vrut sa-i explic totul , stiind sigur ca ea m-ar fi putut ajuta si sfatui asa cum a facut de fiecare data cand a avut ocazia , dar simteam ca ar fi mai bine si corect sa tin totul pentru mine. In plus , nici nu as sti cum sa-i explic sau ce , mai exact. Si eu eram oricum destul de confuza in acest moment , dar nu faceam nici cel mai mic efort pentru a incerca sa imi limpezesc macar putin gandurile. Le lasam in dezordinea lor , stiind ca daca vreau sa dau de ele , le voi gasi mereu in capul meu. Revenind la realitate , eu si Hinata nu am mai avut parte de nici un schimb de replici , plecarea mea fiind cel mai probabil singurul motiv. Acum bateam la pas aleeile micului oras , care alta data mi se pareau foarte scurte , insa foarte lungi acum. Parca nu se mai terminau , imi pareau infinite si imi displacea aceasta senzatie pe care o suportam. Nici nu stiu de ce. Daca ajung acasa am toate sansele sa ma intalnesc cu Sasuke , ceea ce ... as minti cu desavarsire daca as spune ca nu vreau sa se intample. Fara sa ma mai gandesc macar putin la aceasta idee care mi-a trecut asa brusc prin cap si la cat e ea de ciudata , o iau la goana pe strazi pana ajung in fata casei. Desi pana acum alergam cat de cat vioaie , pot sa spun , cu referire la starea mea de spirit , acum incremenesc pur si simplu la vederea proprieii mele locuinte. Sau mai bine spus la faptul ca Sasuke era in ea. Cand am spus " As minti cu desavarsire daca as spune ca nu vreau sa se intample asta " , era mai mult o sugestie , sau doar ceva banal ce speram , dar nu credeam ca se va intampla pe bune. Acum inteleg si eu rostul zicalei " Ai grija ce-ti doresti " , desi eu practic nu mi-am dorit nimic , ci era doar o sugestie ! Cineva acolo sus chiar aude tot ce zic eu ... Ohhh , si uite asa trag aer in piept , imi fac curaj si dau buzna in casa. Primul lucru pe care-l zaresc este chiar EL. Mai exact ochii lui. Din nou , din nou intalnesc acel abis intunecat in care m-am pierdut de atatea ori , dar niciodata atat de mult ca acum. Eu ar trebui sa-l urasc pe tipul asta , nu sa ma indragostesc de el. Nici nu incerc sa-mi neg sentimentele sau sa mi le controlez macar. Las totul in voia sortii , in voia oricui ... mai exact in voia lui. M-a adus unde a vrut , fara ca eu sa incerc sa ripostez macar. Nu stiu de cand am ajuns eu sa accept atat de usor adevarul si sa ma las in voia destinului , lucru in care nici macar nu cred. Incerc sa inaintez , spre camera mea , dar vocea lui Sasuke nu imi da voie.
- Hei , Sakura ... Ma bucur ca ai ajuns. Mi-am facut griji ...
- Nu trebuia , dar multumesc , dragut din partea ta.
- Uhm , da , ceva de genul ... Asculta nu ma voi preface ca nu s-a intamplat nimic , si chiar imi pare rau , daca vrei iti pot explica totul si ...
- Sasuke , nu e nevoie. Stiu ce s-a intamplat. Am mers la un bar impreuna si eu m-am imbatat , dupa care Hina m-a salvat de pe strazi. Atata lucru , nu e cine stie ce , doar ...
- Strazi ??! Doamne , imi pare rau , uite ...
- Sasuke , doar las-o asa ! Ok ? Nu ma intereseaza ca ai vrut sa-ti bati joc de mine , sau ... Uhm , renunta la explicatii inutile care nu ar face decat sa invarta cutitul in rana.
- Nu e asta ... Doar mai acorda-mi o sansa. Stiu ca ce s-a intamplat te-a facut confuza in ceea ce ma priveste , si pentru mine e la fel , dar crede-ma ... Nu m-am gandit nici o secunda sa-ti fac rau.
Eram o proasta , o idioata , o fraiera si tot ce se mai poate , dar ... il credeam. Nu vedeam nimic logic in ceea ce tocmai se intamplase zilele acestea , dar nici nu imi mai pasa. De cand a venit el peste intimitatea mea , nimic nu mai era logic , daca priveai din exterior , insa pentru mine totul parea cat se poate de clar. Eu il iubesc , dar l-am ranit , apoi el m-a ranit , acum isi cere scuze si ... eu il iert. De ce nu as face-o , in plus ? Ce as avea de pierdut. Eventual , acum nu mai pot decat sa castig. Il privesc pe brunet , nestiind ce as mai putea spune sau face. Din fericire el mi-a luat-o inainte , apropiindu-se de mine , incet , dar sigur. In aceste momente ma simteam foarte nesigura pe mine. Voiam sa-l ating , sa-l imbratisez , si multe alte lucruri care-mi treceau prin cap , dar ... ma simteam nepregatita psihic pentru asta. Pur si simplu , credeam ca daca l-as fi atins , as fi lesinat apoi. El imi observa teama si stia ca o simteam pentru el. Probabil ca si-a dat seama ca asta se intampla doar din cauza faptului ca m-a respins atunci , si daca asta credea , avea dreptate. Trebuia sa-mi recastige increderea. Stai , de ce am spus " recastige " , cand el nu a avut-o niciodata ?? Sau poate ... poate a avut-o mereu , din momentul in care ne-am cunoscut. Ohh , sunt atat de ametita si confuza. Imi erau de ajuns atatea emotii cat pentru o viata intreaga. Vazand ca nu mai pot suporta stresul , mi-a facut loc sa trec si sa ma odihnesc in camera mea , lucru pe care l-am si facut.
:( Waaaaah !!! [ scz pt dublu-post ] :-ss
Capitolul 10 : Si ... iar nu inteleg !
- Multumesc , Hina , raman datoare , dar trebuie sa ma duc si eu acasa.
- Esti sigura ca te simti destul de bine pentru a ajunge pana acasa ? Ai mei sunt plecati , poti ramane cat vrei la mine !
- De asta esti tu cea mai buna prietena a mea si nu Ino. Ea m-ar fi dat afara dupa 10 minute , pentru ca-i venea iubitelu' , dar Hinata , sunt bine. Nu am vreo boala sau ceva asemanator. Doar eram beata , calm down , colega. Ma stii si tu , nu ?
- Din pacate , da , te stiu ! Insa , ce cautai acolo ?
- Ehhh , am vrut sa ajung acasa pe jos. Ce nebuna's si eu.
Incep sa rad fals , incercand sa nu ma dau de gol in fata prietenei mele. As fi vrut sa-i explic totul , stiind sigur ca ea m-ar fi putut ajuta si sfatui asa cum a facut de fiecare data cand a avut ocazia , dar simteam ca ar fi mai bine si corect sa tin totul pentru mine. In plus , nici nu as sti cum sa-i explic sau ce , mai exact. Si eu eram oricum destul de confuza in acest moment , dar nu faceam nici cel mai mic efort pentru a incerca sa imi limpezesc macar putin gandurile. Le lasam in dezordinea lor , stiind ca daca vreau sa dau de ele , le voi gasi mereu in capul meu. Revenind la realitate , eu si Hinata nu am mai avut parte de nici un schimb de replici , plecarea mea fiind cel mai probabil singurul motiv. Acum bateam la pas aleeile micului oras , care alta data mi se pareau foarte scurte , insa foarte lungi acum. Parca nu se mai terminau , imi pareau infinite si imi displacea aceasta senzatie pe care o suportam. Nici nu stiu de ce. Daca ajung acasa am toate sansele sa ma intalnesc cu Sasuke , ceea ce ... as minti cu desavarsire daca as spune ca nu vreau sa se intample. Fara sa ma mai gandesc macar putin la aceasta idee care mi-a trecut asa brusc prin cap si la cat e ea de ciudata , o iau la goana pe strazi pana ajung in fata casei. Desi pana acum alergam cat de cat vioaie , pot sa spun , cu referire la starea mea de spirit , acum incremenesc pur si simplu la vederea proprieii mele locuinte. Sau mai bine spus la faptul ca Sasuke era in ea. Cand am spus " As minti cu desavarsire daca as spune ca nu vreau sa se intample asta " , era mai mult o sugestie , sau doar ceva banal ce speram , dar nu credeam ca se va intampla pe bune. Acum inteleg si eu rostul zicalei " Ai grija ce-ti doresti " , desi eu practic nu mi-am dorit nimic , ci era doar o sugestie ! Cineva acolo sus chiar aude tot ce zic eu ... Ohhh , si uite asa trag aer in piept , imi fac curaj si dau buzna in casa. Primul lucru pe care-l zaresc este chiar EL. Mai exact ochii lui. Din nou , din nou intalnesc acel abis intunecat in care m-am pierdut de atatea ori , dar niciodata atat de mult ca acum. Eu ar trebui sa-l urasc pe tipul asta , nu sa ma indragostesc de el. Nici nu incerc sa-mi neg sentimentele sau sa mi le controlez macar. Las totul in voia sortii , in voia oricui ... mai exact in voia lui. M-a adus unde a vrut , fara ca eu sa incerc sa ripostez macar. Nu stiu de cand am ajuns eu sa accept atat de usor adevarul si sa ma las in voia destinului , lucru in care nici macar nu cred. Incerc sa inaintez , spre camera mea , dar vocea lui Sasuke nu imi da voie.
- Hei , Sakura ... Ma bucur ca ai ajuns. Mi-am facut griji ...
- Nu trebuia , dar multumesc , dragut din partea ta.
- Uhm , da , ceva de genul ... Asculta nu ma voi preface ca nu s-a intamplat nimic , si chiar imi pare rau , daca vrei iti pot explica totul si ...
- Sasuke , nu e nevoie. Stiu ce s-a intamplat. Am mers la un bar impreuna si eu m-am imbatat , dupa care Hina m-a salvat de pe strazi. Atata lucru , nu e cine stie ce , doar ...
- Strazi ??! Doamne , imi pare rau , uite ...
- Sasuke , doar las-o asa ! Ok ? Nu ma intereseaza ca ai vrut sa-ti bati joc de mine , sau ... Uhm , renunta la explicatii inutile care nu ar face decat sa invarta cutitul in rana.
- Nu e asta ... Doar mai acorda-mi o sansa. Stiu ca ce s-a intamplat te-a facut confuza in ceea ce ma priveste , si pentru mine e la fel , dar crede-ma ... Nu m-am gandit nici o secunda sa-ti fac rau.
Eram o proasta , o idioata , o fraiera si tot ce se mai poate , dar ... il credeam. Nu vedeam nimic logic in ceea ce tocmai se intamplase zilele acestea , dar nici nu imi mai pasa. De cand a venit el peste intimitatea mea , nimic nu mai era logic , daca priveai din exterior , insa pentru mine totul parea cat se poate de clar. Eu il iubesc , dar l-am ranit , apoi el m-a ranit , acum isi cere scuze si ... eu il iert. De ce nu as face-o , in plus ? Ce as avea de pierdut. Eventual , acum nu mai pot decat sa castig. Il privesc pe brunet , nestiind ce as mai putea spune sau face. Din fericire el mi-a luat-o inainte , apropiindu-se de mine , incet , dar sigur. In aceste momente ma simteam foarte nesigura pe mine. Voiam sa-l ating , sa-l imbratisez , si multe alte lucruri care-mi treceau prin cap , dar ... ma simteam nepregatita psihic pentru asta. Pur si simplu , credeam ca daca l-as fi atins , as fi lesinat apoi. El imi observa teama si stia ca o simteam pentru el. Probabil ca si-a dat seama ca asta se intampla doar din cauza faptului ca m-a respins atunci , si daca asta credea , avea dreptate. Trebuia sa-mi recastige increderea. Stai , de ce am spus " recastige " , cand el nu a avut-o niciodata ?? Sau poate ... poate a avut-o mereu , din momentul in care ne-am cunoscut. Ohh , sunt atat de ametita si confuza. Imi erau de ajuns atatea emotii cat pentru o viata intreaga. Vazand ca nu mai pot suporta stresul , mi-a facut loc sa trec si sa ma odihnesc in camera mea , lucru pe care l-am si facut.
Când eram mai mică , ai mei s-au mutat de vreo zece ori. Doar că eu am reuşit să-i găsesc de fiecare dată.
![[Imagine: 1-4542430-3498-t.jpg]](http://fsb.zedge.net/content/3/4/9/8/1-4542430-3498-t.jpg)