16-01-2011, 07:21 PM
Buna dragilor! Scuzati-mi exagerata intarziere, insa chiar n-am avut timp sa scriu mai deloc saptamana asta. Pai.. acest capitol nu e cine stie ce, cel putin mie nu mi se pare, insa sper ca voua sa va placa, macar putin. Sii... nu m-am putut abtine si am lasat din nou un rand liber intre paragrafe:)) Gomene` :-S
Lectura placuta!
Capitol, necorectat... >.>
Lectura placuta!
Capitolul 5
Ziua a trecut foarte repede, la fel si urmatoarea, iar in aceste doua zile nu cred ca am dormit mai mult de trei ore. Am stat aproape tot timpul ingrijind ranile acelor ninja. Bine macar ca aici au tot ce trebuie ceea ce m-a ajutat sa nu imi consum atat de multa chackra si,chiar si asa, Sasuke a pus un fel de jutsu pe mine incat sa nu ma indepartez mai mult de o suta de metri de pestera fara el sau Suigetsu. Mda, asta m-a cam secat de puteri. A fost cam dureros, dar macar pot iesi, nu mi-a placut niciodata sa stau inchisa undeva.
Dupa ce imi fac un dus ce ma mai revigoreaza, ma imbrac in obisnuitele-mi haine si incep sa ma plimb pe holurile intunecate ale pesterii. Tresar atunci cand aud o usa deschizandu-se si ma ascund intr-un colt. Dintr-o camera, daca nu ma insel, cea a lui Sasuke, iese Karin ce se incheia la camasa si inauntru il vad pe Sasuke intins pe pat pe jumatate dezbracat. In acel moment simt cum genunchii mi se inmoaie asa ca ma sprijin de peretele rece din spatele meu. Nu pot sa cred una ca asta. Adica, Sasuke nu pare genul asta de om, insa, daca stau mai bine sa ma gandesc, e si el barbat, nu?!
La aceste ganduri incep sa tremur si mai tare in timp ce las lacrimile sa-mi brazdeze fata. Strang puternic din pumni si plec de acolo fara a fi observata de roscata sau de oricine altcineva. Dupa cateva minute in care am fugit prin holurile intortocheate ale pesterii, am reusit sa ajung afara unde, vremea nu era asa de buna. Ploua cu galeata, iar soarele ce reusea sa ma faca mereu sa ma simt mai bine, era ascuns sub o plapuma cenusie. Incep sa merg incet ignorand picaturile reci ce se izbeau violent de pielea mea. Nu imi pasa ca as putea raci, nu prea imi mai pasa e nimic. Oricum, pot sa ma vindec oricand, doar sunt medic ninja.
Partea buna din toate astea e ca nimeni nu observa ca plang. Nu vreau ca ei sa creada - Sasuke, in special - ca sunt slaba, la fel de slaba ca acum cativa ani, chiar daca acesta este adevarul. Inchid ochii si imi las capul pe spate lasand picaturile reci de apa sa se loveasca de chipul meu. Cat adoram sa fac asta, mai ales cand eram suparata. Mai merg putin dupa care ma asez la trunchiul unui copac strangandu-mi picioarele la pipt si punandu-mi capul pe ele. Si eu care credeam ca asta va fi o zi buna.
Dintr-o data, gandul imi zboara la prietenii mei din Konoha. La Hinata, Naruto, chiar si Neji. Oftez si inchid ochii. As vrea sa ma intorc in sat, insa as vrea sa si raman cu Sasuke. Oricum, prima varianta nici nu se pune in discutie deoarece stiu ca de aici nu voi putea scapa. Cu toate ca la inceput nu mai vroiam sa plec, ci sa-l ajut pe Sasuke, acum nu mai gandesc la fel. As pleca de aicic fara sa ma mai uit inapoi, insa nu singura, ci cu Sasuke si nu, nu ne-am duce in Konoha pentru ca stiu ca nu-l vor primi inapoi, ci vom pleca in alt sat, oriunde, doar sa ma stiu aproape de el. Da, probabil altcineva daca ar fi in locul meu l-ar uri dupa scena ce a vazut-o mai devreme, insa eu il iubesc, il iubesc mult prea mult si as putea sa-i iert orice.
Peste cateva ore bune - in care am stat si m-am gandit la... defapt nici eu nu stiu la ce m-am gandit. Poate la nimic, poate la tot, poate ca am fost in agonie. Oricum, asta nu mai conteaza- ma ridic de pe pamantul umed si intru in pestera mergand la fel de silentios pe cum iesisem. Chiar nu am chef sa vad pe nimeni in momentul de fata. Avand in vedere ora, probabil ca toti dorm, ceea ce ma bucura. Stiu ca nimeni nu m-a cautat deoarece ce-i pe care ii am in grija aproape si-au revenit, iar jutsul ce l-au pus pe mine, nu-mi dadea voie sa fug. Oftez, si in scurt timp ajung in fata camerei mele. Deschid usa, dand de un intuneric dens deoarece, fiind o pestera nu exista curent electric. Merg pe bajbaite si aprind lumanarea de pe masa din mijlocul incaperii. Aceasta nu face prea multa lumina, insa mai bine asa. Imi iau din dulap cateva haine - ce spre nervozitatea mea, erau ale lui Karin, insa la ordinul lui Sasuke mi le-a dat mie- si intru in baie facandu-mi un dus. Acum daca stau mai bine sa ma gandesc, e ciudat ca nu au curent electric, dar in schimb au dus si toate cele. Dau din umeri si ma imbrac in camasa de noapte, neagra, destul de scurta pentru gusturile mele, insa, nu ma mir avand in vedere fostul sau detinator, iar peste imi iau un capod din matase si intru din nou in camera.
Cu cat ma apropiam mai mult de pat, cu atat inima imi batea din ce in ce mai tare, nu stiu din ce cauza. Cand sa ma intind pe pat, simt cum respiratia mi se taie si genunchi mi se inmoaie, insa nu fac nicio miscare, doar privesc podeaua neindraznind sa spun ceva.
-Unde ai fost pana la ora asta? Ma intreaba Sasuke privindu-ma indiferent si ridicandu-se din pat. Ma intreb ce face acum in camera mea?! De ce ii pasa asa de tare de ceea ce fac eu? Doar el avea nevoie de mine pentru a-i vindeca subordonatii, in restul timpului puteam face ce vroiam.
Inghit in sec si-mi ridic privirea intalnindu-i ochii abisali. Ma blocasem total, nu stiam ce anume sa mai spun. Pana la urma am tras aer in piept folosindu-mi tot curajul de care dispuneam in acest moment pentru a vorbii.
-Am fost... m-am plimbat! spun pe o voce joasa evitandu-i privirea. Raspuns tampit, stiu, insa ce altceva as fi putut spune. Asta era adevarul si oricum abea am rostit si aceste cuvinte. Poate altcineva ar fi indignat daca ar fi intrebat asta, recunosc faptul ca si eu sunt, insa in fata lui nu pot spune niciun cuvant.
Brunetul nu mai spune nimic si se apropie lent de mine, iar eu ma dau in spate pana ajung lipita de peretele rece al camerei. Ii apropie incet fata de a mea, iar eu raman blocata, avea de gand sa...?
Ziua a trecut foarte repede, la fel si urmatoarea, iar in aceste doua zile nu cred ca am dormit mai mult de trei ore. Am stat aproape tot timpul ingrijind ranile acelor ninja. Bine macar ca aici au tot ce trebuie ceea ce m-a ajutat sa nu imi consum atat de multa chackra si,chiar si asa, Sasuke a pus un fel de jutsu pe mine incat sa nu ma indepartez mai mult de o suta de metri de pestera fara el sau Suigetsu. Mda, asta m-a cam secat de puteri. A fost cam dureros, dar macar pot iesi, nu mi-a placut niciodata sa stau inchisa undeva.
Dupa ce imi fac un dus ce ma mai revigoreaza, ma imbrac in obisnuitele-mi haine si incep sa ma plimb pe holurile intunecate ale pesterii. Tresar atunci cand aud o usa deschizandu-se si ma ascund intr-un colt. Dintr-o camera, daca nu ma insel, cea a lui Sasuke, iese Karin ce se incheia la camasa si inauntru il vad pe Sasuke intins pe pat pe jumatate dezbracat. In acel moment simt cum genunchii mi se inmoaie asa ca ma sprijin de peretele rece din spatele meu. Nu pot sa cred una ca asta. Adica, Sasuke nu pare genul asta de om, insa, daca stau mai bine sa ma gandesc, e si el barbat, nu?!
La aceste ganduri incep sa tremur si mai tare in timp ce las lacrimile sa-mi brazdeze fata. Strang puternic din pumni si plec de acolo fara a fi observata de roscata sau de oricine altcineva. Dupa cateva minute in care am fugit prin holurile intortocheate ale pesterii, am reusit sa ajung afara unde, vremea nu era asa de buna. Ploua cu galeata, iar soarele ce reusea sa ma faca mereu sa ma simt mai bine, era ascuns sub o plapuma cenusie. Incep sa merg incet ignorand picaturile reci ce se izbeau violent de pielea mea. Nu imi pasa ca as putea raci, nu prea imi mai pasa e nimic. Oricum, pot sa ma vindec oricand, doar sunt medic ninja.
Partea buna din toate astea e ca nimeni nu observa ca plang. Nu vreau ca ei sa creada - Sasuke, in special - ca sunt slaba, la fel de slaba ca acum cativa ani, chiar daca acesta este adevarul. Inchid ochii si imi las capul pe spate lasand picaturile reci de apa sa se loveasca de chipul meu. Cat adoram sa fac asta, mai ales cand eram suparata. Mai merg putin dupa care ma asez la trunchiul unui copac strangandu-mi picioarele la pipt si punandu-mi capul pe ele. Si eu care credeam ca asta va fi o zi buna.
Dintr-o data, gandul imi zboara la prietenii mei din Konoha. La Hinata, Naruto, chiar si Neji. Oftez si inchid ochii. As vrea sa ma intorc in sat, insa as vrea sa si raman cu Sasuke. Oricum, prima varianta nici nu se pune in discutie deoarece stiu ca de aici nu voi putea scapa. Cu toate ca la inceput nu mai vroiam sa plec, ci sa-l ajut pe Sasuke, acum nu mai gandesc la fel. As pleca de aicic fara sa ma mai uit inapoi, insa nu singura, ci cu Sasuke si nu, nu ne-am duce in Konoha pentru ca stiu ca nu-l vor primi inapoi, ci vom pleca in alt sat, oriunde, doar sa ma stiu aproape de el. Da, probabil altcineva daca ar fi in locul meu l-ar uri dupa scena ce a vazut-o mai devreme, insa eu il iubesc, il iubesc mult prea mult si as putea sa-i iert orice.
Peste cateva ore bune - in care am stat si m-am gandit la... defapt nici eu nu stiu la ce m-am gandit. Poate la nimic, poate la tot, poate ca am fost in agonie. Oricum, asta nu mai conteaza- ma ridic de pe pamantul umed si intru in pestera mergand la fel de silentios pe cum iesisem. Chiar nu am chef sa vad pe nimeni in momentul de fata. Avand in vedere ora, probabil ca toti dorm, ceea ce ma bucura. Stiu ca nimeni nu m-a cautat deoarece ce-i pe care ii am in grija aproape si-au revenit, iar jutsul ce l-au pus pe mine, nu-mi dadea voie sa fug. Oftez, si in scurt timp ajung in fata camerei mele. Deschid usa, dand de un intuneric dens deoarece, fiind o pestera nu exista curent electric. Merg pe bajbaite si aprind lumanarea de pe masa din mijlocul incaperii. Aceasta nu face prea multa lumina, insa mai bine asa. Imi iau din dulap cateva haine - ce spre nervozitatea mea, erau ale lui Karin, insa la ordinul lui Sasuke mi le-a dat mie- si intru in baie facandu-mi un dus. Acum daca stau mai bine sa ma gandesc, e ciudat ca nu au curent electric, dar in schimb au dus si toate cele. Dau din umeri si ma imbrac in camasa de noapte, neagra, destul de scurta pentru gusturile mele, insa, nu ma mir avand in vedere fostul sau detinator, iar peste imi iau un capod din matase si intru din nou in camera.
Cu cat ma apropiam mai mult de pat, cu atat inima imi batea din ce in ce mai tare, nu stiu din ce cauza. Cand sa ma intind pe pat, simt cum respiratia mi se taie si genunchi mi se inmoaie, insa nu fac nicio miscare, doar privesc podeaua neindraznind sa spun ceva.
-Unde ai fost pana la ora asta? Ma intreaba Sasuke privindu-ma indiferent si ridicandu-se din pat. Ma intreb ce face acum in camera mea?! De ce ii pasa asa de tare de ceea ce fac eu? Doar el avea nevoie de mine pentru a-i vindeca subordonatii, in restul timpului puteam face ce vroiam.
Inghit in sec si-mi ridic privirea intalnindu-i ochii abisali. Ma blocasem total, nu stiam ce anume sa mai spun. Pana la urma am tras aer in piept folosindu-mi tot curajul de care dispuneam in acest moment pentru a vorbii.
-Am fost... m-am plimbat! spun pe o voce joasa evitandu-i privirea. Raspuns tampit, stiu, insa ce altceva as fi putut spune. Asta era adevarul si oricum abea am rostit si aceste cuvinte. Poate altcineva ar fi indignat daca ar fi intrebat asta, recunosc faptul ca si eu sunt, insa in fata lui nu pot spune niciun cuvant.
Brunetul nu mai spune nimic si se apropie lent de mine, iar eu ma dau in spate pana ajung lipita de peretele rece al camerei. Ii apropie incet fata de a mea, iar eu raman blocata, avea de gand sa...?
Capitol, necorectat... >.>
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
