14-01-2011, 06:09 PM
Scuzati intarierea.. dar na' m- am gandit sa mai astepati oleaca... sper sa va placa...
Capitolul 15
Stau pe balcon si privesc ingandurat cerul plumburiu. Nu- mi venea sa cred cat de idiot am fost, spunandu- I Sakurei ca relatia noastra era imposibila. Poate in ochii celorlalti era, insa in ochii mei era cea mai posibila relatie… desi interzisa, era posibila, nu? Si ce daca mai incalcam si eu cateva reguli, umbland cu o minora? Nu orice fel de minora, o minora pe care o iubeam nespus. Dragostea asta ma distrugea pe interior, ma framanta numai gandindu- ma. Cat de multi mi doream sa fiu cu ea, sa o privesc, sa o mangai, sa o sarut sis a- I fiu mereu alaturi.
Satul de atata amorteala, imi iau o geaca si ies afara. O iau la pas, plimbandu- ma fara rost. Nu bagam nimic in seama, doar ma uitam inainte si priveam un punct fix.
Am tinut- o in aceasta plimbare, pana cand bolta cereasca isi schimba rochia plumburie, intr- una neagra ca smoala. Exageram, insa pentru mine totul era negru in jur. Nicio pereche de pasi nu se mai auzea pe asfaltul inghetat; nici o respiratie de om nu- si mai facea simtita prezenta in aerul rece.
Intepenesc cateva secunde. Imaginea ce mi se infatisa inaintea ochilor m- a socat. Maini- le- I plapande, acum zgariate, invinetite si pline de sange incercau sa ajute picioarele ranite sa- si mentina corpul care I se parea atat de greu, chiar spijinindu- se de un zid. Fata odata alba, acum era plina de lovituri, iar din buza inferioara un firicel rosu de sange se scurgea linistit. Ochii ii erau inchisi. Puteam vedea lacrimile sarate cum isi croiesc drumul pe fata ranita, creandu- I si mai multa durere. Isi deschide ochii. Numai ei au ramas aceiasi. Aceeasi culoare, aceeasi stralucire, numai ca de data asta in loc de fericire, ochii ei exprimau o suferinta neinchipuita. Ma trezesc din transa si ma apropii repede de ea.
- Sakura, ce ti s- a intamplat?o intreb dorind s- o iau in brate, insa aceasta a inceput sa tipe, sis a se apare, punandu- si mainile deasupra capului, ghemuindu- se la pamant.
- Nu… stai departe! Nu te apropia de mine!!
Nebagand- o in seama ma pun in genunchi langa ea, aceasta facandu- se din ce in ce mai mica.
- Sakura… , doar atat am putut sa spun, apoi fata lesina.
Ii spun geaca mea peste umeri, pentru ca abia daca mai era acoperita cu ceva, si o iau in brate ca pe o mireasa, incepand sa fug cu ea spre casa mea.
Abia atunci cand o asez pe patul din camera mea imi dau seama ca ar fi trebuit sa o duc la spital. Cat de idiot puteam fi. Ma duc in baie si dau drumul apei sa curga, apoi ma indrept spre rozalie uitandu- ma cateva clipe la ea. Imi indrept mainile catre hainele rupte ale rozaliei, dandui- le jos. A ramas doar in lenjeria alba, sau cel putin care era alba ca acum era prafuita si putin rupta. Am ezitat putin inainte sa o dezbrac de tot, desi o mai vazusem o data goala, reptific, de doua ori. Imi trag doua palme peste fata si imi tot repet ca scopul, care era unul bun, scuza mijloacele. Intr- un sfarsit ii indepartez si lenjeria, rosind usor. O iau in brate , duvandu- ma in baie cu ea, asezand- o in vana. Chiar si asa murdara si ranita cum era, mi se parea tot la fel de frumoasa.
Iau un prosop alb, si imi ridic manecile bluzei, nedorind sa ma ud. Cufund prosopul in apa si incep sa o curat pe rozalie de sange.
Am inceput sa ma enervez gandindu- ma la idiotul care i- ar fi putut face asta. Ma calmez, udandu- I usor parul rozaliu, putin ciufulit.
Intr- un sfarsit, reusesc sa o spal si constat ca se prezenta foarte bine. Desi mai era putin vanata pe maini si picioare, culoarea din obraji ii reaparuse si chiar avusesem impresia c zambea. O iau rapid din apa, ducand- o din nou in camera, asezand- o pe pat. Incep sa- I sterg pielea fina, cat de incet puteam. In acest process al stergerii nu am putut sa nu- mi mai arunc un ochi la formele fetei. Ii bandajez ranile, iar apoi nestiind cu ce sa o imbrac, o imbrac pana la urma cu un halat de- al meu de baie de culoare albastra. Era destul de tarziu iar eu eram foarte oboist, asa ca ma asez numai decat langa fata, luand- o in brate si adormind.
Razele palide ale soarelui au inceput sa- mi intepe ochii, insa eu nu fac nicio miscare. Simt cum ceva imi gadila pieptul, ca mai apoi sa- mi urce tot mai sus , atingandu- si parul moale de obrazul meu. “ Sakura.. “ , imi spun in gand, apoi aud un chicotit copilaresc. Imi deschis ochii si vad cea mai frumoasa imagine pe care as fi putut s- o vad vreodata. Ea, desupra mea, cu ochii mari si intrebatori, cu buzele zambindu- mi, iar parul cazand ca o cortina pe pieptul meu. Privind mai jos, ii observ decolteul.
- Sakura… nici nu stii cat ma bucur ca ti- ai revenit.
Aceasta tace si nu- mi spune nimic, doar chicoteste din nou, apoi imi spune pe un ton dulce de copil:
- Cine esti?
Amutesc. Simt cum sufletul mi s- a imprastiat peste tot. Imi venea sa- mi pun mainile in cap si sa mor in acel moment. Si apoi, din nou:
- Cine esti?
Hehe... veti vedea ce shimbari drastice vor aparea * muahaha*
Capitolul 15
Stau pe balcon si privesc ingandurat cerul plumburiu. Nu- mi venea sa cred cat de idiot am fost, spunandu- I Sakurei ca relatia noastra era imposibila. Poate in ochii celorlalti era, insa in ochii mei era cea mai posibila relatie… desi interzisa, era posibila, nu? Si ce daca mai incalcam si eu cateva reguli, umbland cu o minora? Nu orice fel de minora, o minora pe care o iubeam nespus. Dragostea asta ma distrugea pe interior, ma framanta numai gandindu- ma. Cat de multi mi doream sa fiu cu ea, sa o privesc, sa o mangai, sa o sarut sis a- I fiu mereu alaturi.
Satul de atata amorteala, imi iau o geaca si ies afara. O iau la pas, plimbandu- ma fara rost. Nu bagam nimic in seama, doar ma uitam inainte si priveam un punct fix.
Am tinut- o in aceasta plimbare, pana cand bolta cereasca isi schimba rochia plumburie, intr- una neagra ca smoala. Exageram, insa pentru mine totul era negru in jur. Nicio pereche de pasi nu se mai auzea pe asfaltul inghetat; nici o respiratie de om nu- si mai facea simtita prezenta in aerul rece.
Intepenesc cateva secunde. Imaginea ce mi se infatisa inaintea ochilor m- a socat. Maini- le- I plapande, acum zgariate, invinetite si pline de sange incercau sa ajute picioarele ranite sa- si mentina corpul care I se parea atat de greu, chiar spijinindu- se de un zid. Fata odata alba, acum era plina de lovituri, iar din buza inferioara un firicel rosu de sange se scurgea linistit. Ochii ii erau inchisi. Puteam vedea lacrimile sarate cum isi croiesc drumul pe fata ranita, creandu- I si mai multa durere. Isi deschide ochii. Numai ei au ramas aceiasi. Aceeasi culoare, aceeasi stralucire, numai ca de data asta in loc de fericire, ochii ei exprimau o suferinta neinchipuita. Ma trezesc din transa si ma apropii repede de ea.
- Sakura, ce ti s- a intamplat?o intreb dorind s- o iau in brate, insa aceasta a inceput sa tipe, sis a se apare, punandu- si mainile deasupra capului, ghemuindu- se la pamant.
- Nu… stai departe! Nu te apropia de mine!!
Nebagand- o in seama ma pun in genunchi langa ea, aceasta facandu- se din ce in ce mai mica.
- Sakura… , doar atat am putut sa spun, apoi fata lesina.
Ii spun geaca mea peste umeri, pentru ca abia daca mai era acoperita cu ceva, si o iau in brate ca pe o mireasa, incepand sa fug cu ea spre casa mea.
Abia atunci cand o asez pe patul din camera mea imi dau seama ca ar fi trebuit sa o duc la spital. Cat de idiot puteam fi. Ma duc in baie si dau drumul apei sa curga, apoi ma indrept spre rozalie uitandu- ma cateva clipe la ea. Imi indrept mainile catre hainele rupte ale rozaliei, dandui- le jos. A ramas doar in lenjeria alba, sau cel putin care era alba ca acum era prafuita si putin rupta. Am ezitat putin inainte sa o dezbrac de tot, desi o mai vazusem o data goala, reptific, de doua ori. Imi trag doua palme peste fata si imi tot repet ca scopul, care era unul bun, scuza mijloacele. Intr- un sfarsit ii indepartez si lenjeria, rosind usor. O iau in brate , duvandu- ma in baie cu ea, asezand- o in vana. Chiar si asa murdara si ranita cum era, mi se parea tot la fel de frumoasa.
Iau un prosop alb, si imi ridic manecile bluzei, nedorind sa ma ud. Cufund prosopul in apa si incep sa o curat pe rozalie de sange.
Am inceput sa ma enervez gandindu- ma la idiotul care i- ar fi putut face asta. Ma calmez, udandu- I usor parul rozaliu, putin ciufulit.
Intr- un sfarsit, reusesc sa o spal si constat ca se prezenta foarte bine. Desi mai era putin vanata pe maini si picioare, culoarea din obraji ii reaparuse si chiar avusesem impresia c zambea. O iau rapid din apa, ducand- o din nou in camera, asezand- o pe pat. Incep sa- I sterg pielea fina, cat de incet puteam. In acest process al stergerii nu am putut sa nu- mi mai arunc un ochi la formele fetei. Ii bandajez ranile, iar apoi nestiind cu ce sa o imbrac, o imbrac pana la urma cu un halat de- al meu de baie de culoare albastra. Era destul de tarziu iar eu eram foarte oboist, asa ca ma asez numai decat langa fata, luand- o in brate si adormind.
Razele palide ale soarelui au inceput sa- mi intepe ochii, insa eu nu fac nicio miscare. Simt cum ceva imi gadila pieptul, ca mai apoi sa- mi urce tot mai sus , atingandu- si parul moale de obrazul meu. “ Sakura.. “ , imi spun in gand, apoi aud un chicotit copilaresc. Imi deschis ochii si vad cea mai frumoasa imagine pe care as fi putut s- o vad vreodata. Ea, desupra mea, cu ochii mari si intrebatori, cu buzele zambindu- mi, iar parul cazand ca o cortina pe pieptul meu. Privind mai jos, ii observ decolteul.
- Sakura… nici nu stii cat ma bucur ca ti- ai revenit.
Aceasta tace si nu- mi spune nimic, doar chicoteste din nou, apoi imi spune pe un ton dulce de copil:
- Cine esti?
Amutesc. Simt cum sufletul mi s- a imprastiat peste tot. Imi venea sa- mi pun mainile in cap si sa mor in acel moment. Si apoi, din nou:
- Cine esti?
Hehe... veti vedea ce shimbari drastice vor aparea * muahaha*
Mi-e foameee!!!