Flacara Iubirii nu se stinge atat de usor

[MooN.]

Asa deci am adus nextu. Destul de tarziu, din pacate! Lectura placuta

Cap. 5 Amintiri moarte, dar readuse la viata

Sunt atat de idioata. Alerg ca o proasta desi stiu ca nu este nimeni in spatele meu. M-am uitat o data, de doua ori chiar si a o suta oara, dar nu este nimeni. Stiu ca nu avea sa ma urmareasca. Vroia doar sa sufar dupa el sau sa imi distruga putina fericire pe care o mai am. Va fi atat de greu sa il fac sa ma lase in pace, desi stiu ca pana nu ma va distruge complet nu ma va lasa sa-mi traiesc viata linistita. Il urasc atat de mult. L-am iubit ca o proasta, eram in stare sa fac orice numai ca sa se uite la mine ca la o amica. Cel mai ravnit baiat din scoala, huh? Ce vise aveam si eu pe atunci. Nu vorbisem cu el niciodata, dar eram indragostita dupa ideea de a fi indragostita. Ochii lui de un albastru pur m-au cucerit doar dintr-o singura privire. Mi-ar fi placut sa imi spuna doar un simplu „buna” si imi era deajuns. Cand a vorbit cu mine pentru prima data am crezut ca visez. Eram atat de tanara. Nu stiam ce inseamna a uri pe cineva, dar el a avut grija sa ma invete. Mi-a promis ca vom fi impreuna pentru todeauna, ca ma va iubi neancetat. Cate promisiuni aruncate in vant. Stiam ca asa va fi, dar m-am mintit singura spunandu-mi ca el este alesul. S-a intamplat in ultima zi de clasa a VI-a.
~Flashback~
Trebuia sa ne intalnim in parc. Am stat sa il astept cred ca doua ore. Tocmai ce ma pregateam sa plec, dar spre fericirea mea apare de dupa colt cu... inca trei tipi? Ok, nu are rost sa imi fac girj, nu? Poate doar l-au insotit, nu trebuie sa ma gandesc la astfel de chesti care nu ar trebui sa existe in mintea mea. Ce prostuta pot sa fiu. Ma ridic, vrand sa ii sar in brate, dar ma impinge chiar inainte sa fac contact cu pieptul sau. Am cazut pe jos, dar lui nu i-a pasat. A plecat cu tipi aia catre bruneta de pe banca alaturata. Normal ca a mers la ea imediat ce a vazut-o. Este mult mai dezvoltata decat mine, este frumoasa si are tot ce si-ar putea dori in baiat. Mi-a frant inima, prima mea iubire mi-a frant inima. Am incercat sa fiu puternica, dar nu am avut cum sa imi opresc lacrimile din a se varsa pe obrajii mei atunci palizi. Am luat-o la fuga spre casa fara a ma uita inapoi. Dar un an mai tarziu dorinta de a iubi si a fi iubita m-a facut sa ma indragostesc din nou. Un baiat cu un an mai mare, a fost Lucas. Dar nu m-am apropiat de el nici macar cat sa ma observe. Teama de a mi se frange inima din nou a fost mult prea mare. Ma uitam la el de la distanta, fiind atenta sa nu ma observe ca il privesc. Dar soarta m-a facut sa merg la el, sa vorbim si asa sa ne apropiem. Singura care stia era Alice.
~End Flashback~
Credeam ca aceste amintiri au fost uitate sau cel putin incuiate in cel mai intunecat colt al inimii mele, dar acum ca s-a intors ... . Viata asta nu este corecta deloc. De ce trebuie sa fie atat de dura cu mine? Sigur poate am eu saisprezece ani, dar sunt totusi un copil. Un copil care a fost nevoit sa simta ce inseamna sa nu ai pe nimeni langa tine atunci cand iti este mai greu, care a fost nevoit sa renunte la fericirea pe care a avut-o doar din cauza unor idioti. Ce am facut sa merit asta? Sigur, ma interb din nou de parca ar fi cineva care imi v-a raspunde. Printre cuvintele astea absurd de stupide ajung in curtea scolii. Toti se uita la mine ca la felu saispe. Ce scoala de inteligenti. Ploua cu galeata, iar lor le arde de barfe. Alerg pana in fata clasei. Stau un minut sa imi trag sufletul dupa care intru plina de mine ca intodeauna. Desigur sunt uda pana la piele, dar nu imi pasa. De ce mi-ar pasa cum arat cand afara ploua cu galeata, iar eu am venit pe jos in fuga si fara umbrela. Ce situatie, ma face sa rad in sinea mea. Imi arunc ghiozdanul pe banca si ma indrept spre cuier. Se pare ca sunt singura? Doamne ce ora este, ce zi e? Stiu cu siguranta ca este marti si ora este ... aaa sapte jumate? O doamne nu pot sa cred. Ce fac eu la ora asta aici? Sunt batuta-n cap sau ce naiba? Ma asez in banca, iar prima persoana care imi vine in minte este el. Parul lui brunet precum smoala cat imi doream sa imi mai trec inca o data mana prin el, iar ochii lui de un albastru pur m-au intebunit total. Cat de dor mi-a putut fi de zambetul sau atat de perfect. Inca nu am inteles de ce l-am iubit atat de mult. De ce inca ma mint? Normal ca stiu, pentru ca era cel mai ravnit baiat din toata scoala si orice fata ar fi vrut sa fie prietena lui. Am vrut ca eu sa fiu aceea. Cred ca totusi inca mai tin la el. Nu, este imposibil nu mai vreau sa il vad in viata mea. M-a facut sa ma inchid in mine. Si totusi inca imi este dor de el. Am sa il joc pe degete. Il voi face sa creada ca sunt nebuna dupa el, iar cand sunt 100% convinsa ca ma crede ii voi da lovitura de gratie. Si prin lovitura de gratie inteleg ca il voi face sa se indragosteasca nebuneste de mine, iar apoi sa il fac sa sufere asa cum m-a facut si el pe mine. Cui ii pasa ca daca te joci cu focul te arzi? La cat sunt de suparata nu mi-ar pasa nici daca ar ruda cu mine. Ii clar ca se v-a indragosti de nebuneste. Adica, uita-te la mine sunt superba. Cum sa nu se indragosteasca de o asemenea persoana. Dar cum si-a dat seama ca sunt eu? Sunt vopsita si inca bruneta ... aaaa da mai am inca niste suvite rozali si probabil de aceea. O doamne cat imi place sa glumesc, normal ca si-a dat seama cine sunt dupa formele absolut perfecte pe care le am. Cat de frumos visam, dar tipu cu care stau in banca m-a trezit. Este imbracat intr-o pereche de blugi mai stramti, niste adidasi negri cu o dunga alba si o bluza cu maneca lunga care ii pune in evidenta corpul bine lucrat. Se pare ca suntem doar noi doi aici, iar el se uita insistent la mine. Oarecum seamana un pic cu Christopher, cu exceptia parului. Deja devine un pic jenanta aceasta situatie. Ne uitam unul la altul ca si cum abia ne-am cunoscut. Nici atunci nu ne-am privit asa. Incet, incet ma pierd in ochii lui superbi. Se apropie de mine, cu miscari lente imi cuprinde fata in mainile lui. Inima imi bate foarte tare mai sa-mi sara din piept, cand buzele lui au facut contact cu ale mele. Stam asa cam zece secunde dupa care el rupe acest sarut. Nu ii chiar sarut, il pot numi mai mult un pupic. Nu inteleg de ce a facut asta, parca nu eram decat colegi de banca. Nu vreau sa inteleaga altceva din asta. Am deschis gura sa spun ceva, dar se pare ca el mi-a luat-o inainte.
- Sakura, imi pare rau daca te-am luat prin surprindere, dar ma inebunesti...
O doamne, acum am devenit un magnet de baieti? Perfect este chiar perfect! Cum sa il fac sa nu inteleaga altceva decat ca suntem colegi sau amici, nimic mai mult. Nu imin doresc o relatie, si chiar daca mi-as dori nu cu el. Inainte sau mai bine spus ieri, nici nu prea a vorbit cu mine. Tot ce face este sa doarma la fiecare ora, dar ce naiba s-a intamplat cu el? Il am pe brunet si pe blondu ala de Chris nu mai imi trebuie alt baiat pe cap.
- ... din clipa in care te-am vazut prima data m-am indragostit de tine.
A incercat sa ma sarute din nou, dar l-am respins. Cred ca i-am ranit sentimentele, dar nu am timp de fani nebuni. Nu simt nimic pentru el, dar presupun ca m-as putea distra putin. Sau poate sunt indragostita de trei tipi nebuni. Trebuie sa ii spun in fata ce am de spus dupa care sa ma evapor. Dap, exact asta trebuie sa fac, doar daca nu v-a incerca sa ma opreasca. As putea fi o nesimtita, dar nu vreau. As putea fi o mincinoasa, dar nu vreau. Dar in schimb pot fi smechera. Ii voi face pe toti trei sa imi manance din palma.
- Asculta, Naruto ... trec printr-o perioada destul de dificila ar fi mai usor pentru amandoi daca am fi doar amici sau poate chiar prieteni, momentam. A lasat capul in jos. I l-am ridicat cu grija. Dar poate alta data, pana atunci poate iti gasesti o alta fata!
Dupa ce am terminat de vorbit, mi-a zambit din nou si m-a luat in brate. Oricat de dura si smechera as incerca sa fiu partea mea sensibila stie cand sa iasa la suprafata si deaceea imi v-a putea distruge orice gand de fata smechera/dura. Ce plan am avut si eu, dar ca o tipa slaba mi l-am distrus singura. Daca nu as risca, i-as spune cu ce fata s-ar intelege cel mai bine. El este puternic, iar ea sensibila. Au nevoie unul de altul, chiar daca inca nu stiu chestia asta. Mi-a dat drumul, iar eu i-am zambit din toata inima. Este deja fara zace, dar sunt doar eu si Naruto in clasa. Oare ce s-a intamplat cu restul? Asa cum ma asteptam desteptu’ de Naruto doarme din nou. Oare copilu asta nu se satura de atata somn? Pe unde isi pierde noptile? Prin cluburi? Sunt curioasa daca va trece anu. In secunda urmatoare se suna de intrare. Profi nostri sunt foarte punctuali la ora opt fix intra pe usa, dar se para ca nu si de data asta.
- Daca idiotii astia nu vin pana la si doua minute eu ma car de aici. Ce rost are sa stam daca nu vine nimeni?
Si am inceput sa tin un discurs, dar vorbeam cu peretii. Naruto dormea, in clasa nu este nimeni. Cand realizez si eu ca Naruto nu ma ascult incep sa strig la el ca sa se trezeasca odata. Ce fain de el, orice zgomot ar fi prin jur nu il trezeste, in spre deosebire de mine care am un somn foarte usor. Incet incet se face si doua minute. Ma indrept spre cuier sa imi iau geaca, iar cand ma intorc Naruto abia se trezise.
- Mai ai aveai mult de dormit? Eu ma car, nu vine nimeni de ce sa stam? Vi cu mine sau ramai?
Nici nu am terminat bine de vorbit ca el se s-a si impachetat. Mult mai repede de cat as fi crezut vreodata. Stau si ma holbez un pic la el, si imi vin in cap imagini din trecut. Dintr-o data ma simt ametita, mai mult ca niciodata. Oboseala ma cuprinde brusc, dar nu pricep de ce? Nu m-am culcat tarziu si nici nu am fost prin cluburi. Ce n....
- Sakura, Sakura! A tipat cand eu m-am prabusit pe jos lund-o la vale pe scari.
Tot ce pot sa vad este alb. Cred ca am din noua cea senzatie. L-am auzit pe Naruto cum mi-a strigat numele, dar era deja prea tarziu. Corpul meu nu mai avea cum sa reactioneze. Ma simt neputincioasa. Oare sunt moarta deja? Asa ma simt cand sunt moarta sau este doar o gluma tampita care imi este jucata de catre mintea mea bolnava? Imi amintesc ca am mai avut aceasta senzatie si mai demult, dar nu imi amintesc unde. O, Doamne sunt probabil moarta, iar eu de desteapta ma apuc sa imi pun intrebari, cat de nabuna ar trebui sa fiu? Pe o scara de la unu la zece cred ca am opt. In continuu tipa cineva, iar pe mine ma doare groaznic urechea, zau asa nu si-a gasit alt loc unde sa se apunce de tipat? Mai sunt o groaza de locuri cum ar fi in baie. Du-te in baie draga, si tipa pana nu mai poti, si nu veni aici sa ma bati pe mine la cap. Nu se opreste. Imi fac curaj is imi deschid ochii, in secunda urmatoare:
- Vrei sa taci o data din gura, vrei sa te auda profa aia batuta-n cap? Du-te in baie si urla acolo daca tot ai chef!
Upsssss. Se pare ca cea care tipa este chiar profa mea, iar eu eram lesinata langa catedra cu toata clasa adunata in jurul meu si Naruto care ma tinea de mana. Am incurcat-o rau de tot, cine stie ce a mai crezut si baba aia. Si cum nu ii foarte normala v-a urma sa zica: „ Haruno du-te in biroul directorului! „ , iar cand voi iesi din clasa se v-a apuca de barfit cu colegii. Ce profa pe cinste, asa cum am zis m-a trimis la director. Stau pe unul din scaunele negre de piele si astept sa ma cheme pe mine deoarece se pare ca mai este cineva inaintea mea. Usa mare din lemn de stejar vopsita neagra se deschide incet din ea iesind brunetul impedicat. Fata lui pare atat de palida, nu este ceva normal. Cand a observat ca ma holbam la pielea lui mi-a aruncat o privire care m-a facut sa inghet pe loc. O aud pe doamna directoare cum ma cheama inauntru, ma ridic de pe scaun si trec pe langa idiotul ala fara pic de rusine. Ma asez pe scaun fara sa fiu invitata si incepe interogatoriul. Prima intrebare: ce ai facut?
- Nici eu nu prea stiu. M-am trezit cu o profa ticnita care imi striga in ureche, si i-am zis cateva. Nu mare lucru doar sa se duca sa strige in baie daca chiar are chef de asa ceva. Cine stie ce o fi inteles.
Directoarea a ramas gura casca. Presupun ca sunt singura eleva de aici care vorbeste asa si nu se astepta cum eu sunt unica si singura fica a sotiilor Haruno. Inca era cu gura deschisa si nu m-am putut abtine.
- Inchide-ti gura ca altfel o sa intre muste! Spunand asta ma ridic de pe scaun si ma indrept spre clanta. O ating si ii spun minunatei directoare. Multumesc ca mi-ati ascultat problema sunte-ti un psihlog minunat, la revedere!
Si am iesit mandra ca deobicei. De unde am eu atat de mult curaj, nu stiu. Dar imi place la nebunie. Scoala asta este mult prea monotona, doar clasa mea parca este ceva mai colourful. Poate mai este una sau doua prin scoala, dar nimic mai mult. Zici ca suntem la inchisoare, o inchisoare condusa de o fraiera la care ii intra muste-n gura. Holul este pustiu avand in vedera ca sunt ore. Nu am chef de profa aia si reprosurile ei asa ca ma duc afara. Daca tot m-a trimis la directoare si am terminat de ce sa nu profit un pic? Cand vreau sa ies afara din cladirea imi aduc aminte ca ploua. Tocmai astazi si-a gasit. Urasc scoala asta. Nu era mai bine nici la cealalta, dar macar nu prea ploua. Dar in schimb o pot invarti pe degete si imi plac sentimentul asta. Este nevoie doar sa ridic un deget si directoarea „psihologa” face tot ce am eu chef. Ma voi asigura ca mama si tata nu vor afla de chestia asta. Si asa pleaca in seara asta in Australia si stau acolo doua luni pentru nu stiu ce afacere. Nu ca ma deranjeaza, adica pot sa imi fac de cap doua luni, iar ei sa nu stie. Nu ii voi minti, dar nici nu le voi spune chir tot doar ce este cel mai important. Ma plimb absenta pe holurile lungi si goale ale scolii, cand simt doua brate. Unul ma prinde de talie, iar celalalt imi astupa gura pentru a se asigura ca nu voi tipa. De parca as atat de cretina incat sa tip si sa nu mai aflu cine vrea sa ma rapeasca! Ma trage in baia fetelor, ce idiot putea foarte bine sa ma treaga in cea a baietilor. Ii clar ca e incepator. Ma lipeste de zid, iar din putina lumina care intra pe fereastra ii pot vedea chipul. Nu pot sa cred ca tocmai el face o asemenea gresala.

Sper ca v-a placut. Astept cat mai multe critici