09-01-2011, 05:03 PM
Tnx pe comentarii , dragelor ... si ma bucur enorm ca "v-am omorat " cu bucatzica aia de capitol >:) [ ar trebui sa fac asta mai des :P ... :-? ] ... iata cap. intreg ..... sper sa va placa ... si app de chestia cu sentimentele , am mai spus ca nu vreau sa ma axez prea mult pe ele pt. ca personalitatea si caracterul personajelor se va schimba brusc [ cu asta vreau sa arat nesigurantza sh felul amuzant al lor de asi exprima sentimentele unul fata de celalalt ;) .... ] ...sper ca akm va-ti prins de ideea mea :P . Si chestia cu " hahaha " .. sunt de acord cu voi .. am citit akm capitolele sh nu da prea bn ...opsssy :(( ... eu scriu capitolele sh nici nu verific apoi .. le dau un post , apoi gata :D .... [ cn a citit sh Povestea incepe acum ! stie la ce ma refer ]. :P
Capitolul 8 : Vis alcoolic
- De ce eu ? Nuuu !! Nu ....
Lacrimile imi curg neincetat pe lenjeria alba in care imi scufundam chipul. Urletele mele de durere se auzeau pretutindeni. Da, ma durea ... Dar nu fizicul , ci sufletul. Sufeream , dupa el. Il voiam atat de mult , si nu stiam cum sa-l am. Cum sa-l cuceresc. Sau ... poate ca nu e nevoie de asta. Din moment ce nu am cum sa-l cuceresc , poate ca deja am facut-o. Poate ... Dar daca nu e asa. Atunci ce ma voi face ? Nu stiu , nu am habar de nimic acum. Nici nu gandesc eu ... Alcoolul imi controleaza fiecare neuron. Gandesc aceste lucruri involuntar. Dar , despre cine ? Pe cine doresc eu mai mult decat insasi viata ? Si de ce imi dau seama tocmai acum ? Ahhh , mai bine incerc sa-mi revin , altfel imi va exploda capul si voi innebuni. Imi ridic chipul din perna pufoasa si privesc in jur. Il vad pe el ... Scot un mic scancet de copil la ananghie , pentru ai atrage atentia , apoi il las sa ma patrunda cu privirea pana in cele mai adancuri coltisoare ale sufletului meu. Vreau sa imi vada fiecare gest , sa simta fiecare sentiment si sa-mi auda fiecare gand. Imi aplec capul din nou inspre perna si privesc pierduta albul pur al cearsafului. Sasuke se apropie de mine , si imi ridica barbia cu varful degetelor. Stiam ca va face asta , sau cel putin speram. Acum imi pot indeplini una din cele mai aprinse dorinte ale mele. Il privesc in ochii si inot in abisul lor , de unde stiu ca nu mai pot iesi. Poate ar trebui sa ma tem , dar nu vreau asta. Sunt prea ocupata acum , pentru a vedea partea negativa a lucrurilor , care stiu ca exista mereu , undeva , ascunsa. Imi intind gatul spre fata lui , si vreau doar sa-i ating buzele. Nu doream un sarut din partea lor , ci doar sa le simt catifeaua si parfumul care pluteste peste tot in jurul brunetului meu. Dar acesta nu ma lasa. In agonia aceea de moment m-am pierdut mai ceva ca in ochii lui. Ma respinse. De ce ? Cum poate fi cineva atat de crud si nemilos ? Am fost o proasta. Si-a folosit farmecul si ma atras in capcana lui. Ma facut sa-l doresc atat de mult , doar pentru a ma respinge acum. Stia ca pana acum nu as fi simtit nimic daca m-ar fi abandonat asa , de aceea mi-a imbatat trupul si sufletul cu alcool. Pentru a-mi elibera cele mai ascunse sentimente si ganduri de care eu nici nu eram constiente. Era un maniac. Ma ranea emotional , mai mult decat as fi putut eu vreodata sa ranesc pe cineva doar cu vorba. Probabil de aici a si pornit totul. Stia ca sunt buna de gura , si il raneam incontinuu , fara vreo limita , asa ca a intors roata. Dar nu e pe buna dreptate. M-a ranit de 1000 de ori mai crancen si mai dureros. Nu mai pot suporta asta. Trebuie sa scap cumva , sa evadez. Arunc aceea lenjerie de pat ce ma acoperit in tot acest timp , si incep sa fug. Ies din aceea camera , care se pare ca era ceea a unui hotel , apoi alerg pe holuri pana la lift. Aveam noroc , nu mai era nimeni in el. Ma runc in el fara ezitre si apas " parter ". Eram la etajul 10 , si drumul pana jos dura 1 minut. Imi las trupul sa alunece pe aceea suprafata neteda , si ma ghemuiesc intr-un colt al cabinei. Voiam mai mult ca oricand sa plang , dar totusi ma abtineam. Nu merita ! Mereu mi-am spus : " Sa nu plangi singura de mila ta , daca stii ca nimeni nu te poate vedea ". M-as consuma singura aiurea , fara sa stie cineva ce durere port in suflet , iar acum nu era momentul sa ma consum. Imi trebuia energia ramasa pentru a ajunge acasa. Nici nu se deschid bine usile ca deja o iau iar la goana prin aceea sala imensa. Caut cu privirea o iesire , si in scurt timp dau de ea. Ies din cladire si observ cu teama ca era noapte. Vantul imi lasa urme inghetate pe corp , adanci. Ajungeau pana la sange , oprindu-l parca sa circule. Imi simteam corpul din ce in ce mai greu. Acum mi-am dat seama ca eram imbracata doar intr-un halat de casa , pana la genunchi , dezgolindu-mi piciorele , care acum erau albe si slabite. Nu-mi mai puteau duce greutatea. Gasesc o cotitura , si imi ingan corpul spre a ma deplasa intr-un colt al zonei mai ferit de vantul nemilos cu persoana mea. Ma asez pe asfaltul rece , langa niste ziare ude si alte afise publicitare uzate , si imi las capul pe zidul din beton al unu bloc. Imi trag picioarele spre piept si stau ghemuita in aceasta pozitie , cu speranta de a ma incalzi. Desi era vara , noaptea era destu de frig , spre deosebire de acele zile calduroase , in care soarele topea orice suferinta inghetata in adancul sufletului meu , lasandu-ma sa ma bucur de timpul meu liber. Acum insa , nici lacrimile nu-mi tin companie. Sunt , doar eu ... cu mine !
- Sakura !
Capitolul 8 : Vis alcoolic
- De ce eu ? Nuuu !! Nu ....
Lacrimile imi curg neincetat pe lenjeria alba in care imi scufundam chipul. Urletele mele de durere se auzeau pretutindeni. Da, ma durea ... Dar nu fizicul , ci sufletul. Sufeream , dupa el. Il voiam atat de mult , si nu stiam cum sa-l am. Cum sa-l cuceresc. Sau ... poate ca nu e nevoie de asta. Din moment ce nu am cum sa-l cuceresc , poate ca deja am facut-o. Poate ... Dar daca nu e asa. Atunci ce ma voi face ? Nu stiu , nu am habar de nimic acum. Nici nu gandesc eu ... Alcoolul imi controleaza fiecare neuron. Gandesc aceste lucruri involuntar. Dar , despre cine ? Pe cine doresc eu mai mult decat insasi viata ? Si de ce imi dau seama tocmai acum ? Ahhh , mai bine incerc sa-mi revin , altfel imi va exploda capul si voi innebuni. Imi ridic chipul din perna pufoasa si privesc in jur. Il vad pe el ... Scot un mic scancet de copil la ananghie , pentru ai atrage atentia , apoi il las sa ma patrunda cu privirea pana in cele mai adancuri coltisoare ale sufletului meu. Vreau sa imi vada fiecare gest , sa simta fiecare sentiment si sa-mi auda fiecare gand. Imi aplec capul din nou inspre perna si privesc pierduta albul pur al cearsafului. Sasuke se apropie de mine , si imi ridica barbia cu varful degetelor. Stiam ca va face asta , sau cel putin speram. Acum imi pot indeplini una din cele mai aprinse dorinte ale mele. Il privesc in ochii si inot in abisul lor , de unde stiu ca nu mai pot iesi. Poate ar trebui sa ma tem , dar nu vreau asta. Sunt prea ocupata acum , pentru a vedea partea negativa a lucrurilor , care stiu ca exista mereu , undeva , ascunsa. Imi intind gatul spre fata lui , si vreau doar sa-i ating buzele. Nu doream un sarut din partea lor , ci doar sa le simt catifeaua si parfumul care pluteste peste tot in jurul brunetului meu. Dar acesta nu ma lasa. In agonia aceea de moment m-am pierdut mai ceva ca in ochii lui. Ma respinse. De ce ? Cum poate fi cineva atat de crud si nemilos ? Am fost o proasta. Si-a folosit farmecul si ma atras in capcana lui. Ma facut sa-l doresc atat de mult , doar pentru a ma respinge acum. Stia ca pana acum nu as fi simtit nimic daca m-ar fi abandonat asa , de aceea mi-a imbatat trupul si sufletul cu alcool. Pentru a-mi elibera cele mai ascunse sentimente si ganduri de care eu nici nu eram constiente. Era un maniac. Ma ranea emotional , mai mult decat as fi putut eu vreodata sa ranesc pe cineva doar cu vorba. Probabil de aici a si pornit totul. Stia ca sunt buna de gura , si il raneam incontinuu , fara vreo limita , asa ca a intors roata. Dar nu e pe buna dreptate. M-a ranit de 1000 de ori mai crancen si mai dureros. Nu mai pot suporta asta. Trebuie sa scap cumva , sa evadez. Arunc aceea lenjerie de pat ce ma acoperit in tot acest timp , si incep sa fug. Ies din aceea camera , care se pare ca era ceea a unui hotel , apoi alerg pe holuri pana la lift. Aveam noroc , nu mai era nimeni in el. Ma runc in el fara ezitre si apas " parter ". Eram la etajul 10 , si drumul pana jos dura 1 minut. Imi las trupul sa alunece pe aceea suprafata neteda , si ma ghemuiesc intr-un colt al cabinei. Voiam mai mult ca oricand sa plang , dar totusi ma abtineam. Nu merita ! Mereu mi-am spus : " Sa nu plangi singura de mila ta , daca stii ca nimeni nu te poate vedea ". M-as consuma singura aiurea , fara sa stie cineva ce durere port in suflet , iar acum nu era momentul sa ma consum. Imi trebuia energia ramasa pentru a ajunge acasa. Nici nu se deschid bine usile ca deja o iau iar la goana prin aceea sala imensa. Caut cu privirea o iesire , si in scurt timp dau de ea. Ies din cladire si observ cu teama ca era noapte. Vantul imi lasa urme inghetate pe corp , adanci. Ajungeau pana la sange , oprindu-l parca sa circule. Imi simteam corpul din ce in ce mai greu. Acum mi-am dat seama ca eram imbracata doar intr-un halat de casa , pana la genunchi , dezgolindu-mi piciorele , care acum erau albe si slabite. Nu-mi mai puteau duce greutatea. Gasesc o cotitura , si imi ingan corpul spre a ma deplasa intr-un colt al zonei mai ferit de vantul nemilos cu persoana mea. Ma asez pe asfaltul rece , langa niste ziare ude si alte afise publicitare uzate , si imi las capul pe zidul din beton al unu bloc. Imi trag picioarele spre piept si stau ghemuita in aceasta pozitie , cu speranta de a ma incalzi. Desi era vara , noaptea era destu de frig , spre deosebire de acele zile calduroase , in care soarele topea orice suferinta inghetata in adancul sufletului meu , lasandu-ma sa ma bucur de timpul meu liber. Acum insa , nici lacrimile nu-mi tin companie. Sunt , doar eu ... cu mine !
- Sakura !
Când eram mai mică , ai mei s-au mutat de vreo zece ori. Doar că eu am reuşit să-i găsesc de fiecare dată.
![[Imagine: 1-4542430-3498-t.jpg]](http://fsb.zedge.net/content/3/4/9/8/1-4542430-3498-t.jpg)