Past vs .Future

[Lara]

Chapter 1.

Fericire avuta odata
Pierduta atunci indata

De te-ai intoarce tu la mine

Chipul mi s-ar umple din nou de fericire


Amintiri, amintiri care nu te lasa in pace, care te urmaresc, care iti fac viata un calvar, poti oare sa scapi de ele?
Poate o lovitura la cap, nu,asta nu ar rezolva nimic... Hmm... atunci poate iubirea cu mantia ei protectoare ar putea sa te invaluie, dar stai...
Ce e iubirea?
O arma
Un sentiment
O prostie care sa te faca sa vezi o mica luminita la capatul tunelului.
Sau ar putea fi... ceva nebunesc, care te face sa iti pierzi capul, care sa te provoace in ati deschide inima in fata acelui ,,cineva'', acel ,,cineva'' care te va determina sa lasi durerea in urma si sa imbratisezi adevarata dragoste.
Dar...
Dar daca acel cineva e cauza suferintei tale, daca durerea e mai mare decat dragostea, ce o sa faci?
O sa risti?
Ce o sa alegi?
Singuratatea amara si durerea sau o sa iti deschizi inima si o sa alegi fericirea?
Cred ca mai clar ar fi:
Dragoste vs. durere
Mare dilema, nu-i asa, poate va fi o alegere buna, poate nu, viata mea intodeauna a fost pe dos , nu vad de ce nu ar fi si acum la fel?
De ce nu?





Obisnuiam sa fiu fata nepopulara, desi inteligenta, totodata si timida,urata nu puteam spune ca eram , dar mare problema era ca nu stiam sa imi pun calitatile in valoare si intodeauna in loc sa port si eu haine moderne , purtam haine mult prea largi pentru mine care nu lasau sa se vada nimic, ce sa mai spun de baieti , care , daca ma intreba un baiat ceva la o luna era mult spus.
Ceea ce nu stiam atunci e ca si ,,invizibilitatea'' putea fi un lucru bun, oricum, aveam sa aflu mai tarziu pretul atentiei .
O zi obisnuita era ,ar fi putut spune unii, iar eu ca de obicei m-am trezit dimineata cam greu ce-i drept, dar faptul ca era ultima zi de scoala m-a facut sa ma trezesc, sa merg sa imi fac toaleta , chiar si sa merg sa ma imbrac cu alte haine mult prea diferite de ceea ce purtsem pana atunci.
Mi-am luat o pereche de blugi albastru deschis, un maieu cu un bolero alb, iar in picioare o pereche da balerini tot albi.Dupa ce am terminat cu imbracamintea , mi-am dat cu putin rimel si un gloss , mi-am luat ghiozdanul pentru ca desi era ultima zi profesorii erau foarte stricti si faceau ore pana in ultimul moment si am pornit spre scoala, fara sa mananc fiindca pur si simplu nu aveam pofta de mancare.
Drumul mi s-a parut foarte scurt de aceasta data,poate si din cauza a cateorva fluieraturi din partea baietilor, lucru total necunoscut pentru mine ,care nu am avut parte de atentia unui baiat in toti acesti saisprezece ani din viata mea.
Intru in curtea scolii, apoi in scoala , urc treptele si ajung la o usa pe care scria numarul 202. , era clasa mea din care se auzea scandalul bineinteles de la intrare. Nu apuc sa fac nici doi pasi si deja in clasa se facuse liniste, se pare ca toti erau uimiti de cum arata ,,tocilara'' sau ,,timida'' asa cum le placea sa ma numeasca.

Cred ca de aceasta data aveam atentia tuturor, chiar incepusem sa aud niste susoteli cum ar fi:
-Mama ai vazut-o pe Erika, zici ca e cel mai tare fotomodel.
-Da frate stiu, ia uite ce ascundea ea sub toate acele haine de ,,calugarita''.

Astea erau doar unele din comentariile colegiilor, bineinteles nelipsite si de unele jigniri, mai ales din partea rautacioaselor din clasa ,,ce sa zic a scos si mironosita asta capul de sub carapace'' sau ,, stiam eu ca e doar o ipocrita''.
Cu indiferenta m-am asezat in banca de o persoana, slava Domnului , iar apoi incep sa analizez clasa: pereti albi bifat , doua table in fata bifat, o catedra bifat, multe banci bifat, colegi enervanti bifat si nu in ultimul rand fufe de mana a doua bifat.
In timp ce ma pierdusem in ganduri , realizez ca a intrat diriginta noastra in clasa, o femeie acra in adevaratul sens al cuvantului, care ne-a spus ca putem pleca, astazi nu se faceau ore, cu cel mai mare dispret deoarece asa cum nici ea nu ne suporta , nici noi nu eram mai prejos.
Ce bine! mi-am zis eu , macar acum aveam timp pentru cumparaturile pe care imi spusese mama sa le fac.
Am iesit pe poarta scolii, am fost la magazine , iar dupa vreo doua ore de cumparaturi , am binevoit si eu sa ma indrept spre casa.

In timp ce mergeam spre casa, trebuia sa trec pe langa parc , care mai degraba arata ca o padurice, dar in momentul cand treceam pe acolo , o masina a trecut printr-o balta si m-a facut fleasca pentru ca aseara plouase, si care pe deasupra m-a facut sa cad pe o mica panta , bineinteles cauzandu-mi destule zgarieturi si pe deasupra si distrugerea cumparaturilor mele.
Sofer idiot! ziceam eu cu voce tare in timp ce cautam o cale sa urc pe panta inapoi, dar se parea ca nimic nu era de partea mea caci nu dura mult si incepu a ploua facandu-mi imposibila urcarea inapoi.
Asa ca dupa ceva timp de gandire , am decis sa ies din parc prin partea de sud, acum fiind in partea de est.
Pornesc la drum fara sa imi pese de ploaie , vroiam doar sa ajung acasa, iar dupa ceva timp pentru ca nu putea sa nu se mai intample ceva mai rau in ziua aceea , dupa ce am mers ceva timp am auzit un zgomot, dar nu l-am luat in seama crezand ca o fi doar imaginatia mea.
Mergeam de ceva timp , deja incepeam sa imi fac griji, fiindca se mai si intuneca si pe deasupra ca nu stiam drumul in timpul zilei , in niciun caz noaptea.
In timp ce ma stresam eu pe aclo de faptul cum ajung acasa , dintr-o data am auzit iarasi un zgomot, de data asta mai prelung asa ca speriata incep sa ma agit si sa spun:
-Cine-i acolo, arata-te!