03-01-2011, 12:36 PM
Mult next. am fost plecata si nu am avut vreme sa scriu. Olimpiada la bio... Enjoy xD
________
Am ras amandoi pana cand usa se deschise. Urmata de un convoi de fete si baieti care-mai de care inbracati multi-colorat Ino inta si ne facu cu mana. Naruto zambi , l-am vazut cu coada ochiului, dar nu-mi pasa. O uram pe Ino in acest moment. Nu puteam crede cat de inganfata putea sa fie! Cat tupeu sa vina cu... Oare cum sa-i spun?... Ciurda aia de copii aici fara nici o greata.
-Naruto... Ti-am adus ceva. spse ea scotand din imensa geanta aurie o cutie.
I-am examinat dintr-o privire cutia. Eram sigura ca inauntru era unul dintre laturile acelea de 'argint pur' care te fac sa te simti mai bine. Ino era acum mai presus de noi, doar avea propria ei emisiune la televizor... Tsss... mi-am spus cand a deschis cutia. Toti copii au facut ochii mai si au urmarit-o pe blonda cum scoate de acolo un mic colier de margele.
-M-multumesc... spuse Naruto, desi parea mai mult confuz decat incantat.
-Cu pacere. spuse ea
Ino s-a intors pe calcaie si a plecat insotita de ciudra ei de admiratori. Am dat din cap dezamagita si m-am asezat pe scaun din nou. Naruto se ridica in capul oaselor si spuse:
-Si io ce o sa fac cu asta?
-Stiuuuu! I-l dai femeii de seiciu... E fana!
Naruto a ras deodata cu mine. Am privit pe coridor subtil si am oftat. Nu mai era urma de fani... Cel putin ochiul meu antrenat nu-i vedea.
-Sakura... spuse Naruto deodata sumbru. Tu iti mai amintesti cum era mai demult? Stii tu... Cand eram mici si prosti...
L-am privit tacuta. Bine inteles ca-mi aminteam! Erau acele vremuri frumoase in care toata lumea era fericita si fara griji. Am zambit dupa un timp, inchizandu-mi ochii.
-Promiti sa vi si maine? intreba el copilaros
Mi-am deschis ochii. L-am privit simtind lacrimile din ochi iesind afara, vrand sa se reverse pe obraji mei palizi si sa imi ude barbia si pometi. Am dat din cap in semn de da si m-am ridicat. Naruto mi-a spus 'Paaa!' deodata cu mine si am plecat. Aproape ca am fugit spre casa. M-am oprit in fata usii si am apasat clanta. Cand am deschis usa in fata mea statea o fata roscata.
Karin.
Cap 3 – Hebi.
-Ce faci aici? o intreb taios lasand mana pe langa corp.
Karin imi rase in fata. Am observat ca era incaltata. Intras incaltata in casa. In casa mea! Am sasnit din dinti si m-am chinuit cu greu sa n-o timit afara in suturi si sa incui usa dupa mine. Roscata isi aranjase meticulos camasa movulie si spuse:
-Am venit sa-l vad pe Sasuke-kun.
Am intors capul si mi-am muscat limba. Ce era aici? Spital?! Am impins-o cu grija, am traversat lungul hol rece si neprimitor si m-am oprit in sufragerie. Sasuke statea intins pe canapa dormind. Respira pe gura regulat cu un usor zgomot. Mi-am oprit priverea asupra buzelor lui cateva momente. Mi-am muscat puternic limba, incercand sa-mi dezlipesc privirea de la ele. N-am putut. Mi-am amintit cat de mult imi doream sa il sarut cand eram mica. Acum nu mai vroiam. Ma andeam la cu totul altceva decand Ino era faimoasa. Vroiam sa fiu Sakura Uchiha. Sa fiu... Visele mi-au fost intrerupte cand Karin venise langa mine. Am privit-o cu dezgust cum se ducea la Sasuke si incerca sa para ca are grija de el. Stiam ca nu avea mai multe aptitudini medicale decat oricare alt ninja obsnuit. Eu, pe dealta parte, am fost ninja medical. Am lucrat la spital, am avut grija si de Lee dupa ce s-a luptat cu Deidara cand a vrut sa ma rapeasca. Aveam atea amintiri fericite si triste din acel spital. Dar pentru nimic, absolunt nimic, nu m-as fi intos acolo. Nu mai vroiam sa simt mirosul acela dezgustator de la morga, unde Tsunade ma obligase sa ma duc in fiecare zi in primul meu an de antrenamente, sau strigatele de durere al oamenilor din sala de asteptare. Cei care, cand atacase Orochimaru satul, nu mai aveau loc.
-Sakura-chan, spuse Karin, ai cumva niste mancare?
Am facut ochii mari. Imi spse cumva Sakura-chan?! Poate ma inselam. Poate mi s-a parut. Dar... Nu, imi spuse Sakura-chan.I-am zambit larg, ducandu-ma in bucatarie. Am inceput sa fac taietei cu carne de vita, cat Karin se uita cuminte la mine. Oare ce o schimbase? Sasuke a mai fost ranit si nu cred ca asta era. Poate nu era Karin. Suigetsu ura si sa i se aduca aminte de ea, asa ca nu. Juugo nu ar fi venit aici doar ca sa-si bata joc de mine... M-am intors catre Karin si am intrebat-o:
-Ce ai patit?
Karin ridicase o spranceana.
-Nimic, tu, Sakura-chan?
________
Am ras amandoi pana cand usa se deschise. Urmata de un convoi de fete si baieti care-mai de care inbracati multi-colorat Ino inta si ne facu cu mana. Naruto zambi , l-am vazut cu coada ochiului, dar nu-mi pasa. O uram pe Ino in acest moment. Nu puteam crede cat de inganfata putea sa fie! Cat tupeu sa vina cu... Oare cum sa-i spun?... Ciurda aia de copii aici fara nici o greata.
-Naruto... Ti-am adus ceva. spse ea scotand din imensa geanta aurie o cutie.
I-am examinat dintr-o privire cutia. Eram sigura ca inauntru era unul dintre laturile acelea de 'argint pur' care te fac sa te simti mai bine. Ino era acum mai presus de noi, doar avea propria ei emisiune la televizor... Tsss... mi-am spus cand a deschis cutia. Toti copii au facut ochii mai si au urmarit-o pe blonda cum scoate de acolo un mic colier de margele.
-M-multumesc... spuse Naruto, desi parea mai mult confuz decat incantat.
-Cu pacere. spuse ea
Ino s-a intors pe calcaie si a plecat insotita de ciudra ei de admiratori. Am dat din cap dezamagita si m-am asezat pe scaun din nou. Naruto se ridica in capul oaselor si spuse:
-Si io ce o sa fac cu asta?
-Stiuuuu! I-l dai femeii de seiciu... E fana!
Naruto a ras deodata cu mine. Am privit pe coridor subtil si am oftat. Nu mai era urma de fani... Cel putin ochiul meu antrenat nu-i vedea.
-Sakura... spuse Naruto deodata sumbru. Tu iti mai amintesti cum era mai demult? Stii tu... Cand eram mici si prosti...
L-am privit tacuta. Bine inteles ca-mi aminteam! Erau acele vremuri frumoase in care toata lumea era fericita si fara griji. Am zambit dupa un timp, inchizandu-mi ochii.
-Promiti sa vi si maine? intreba el copilaros
Mi-am deschis ochii. L-am privit simtind lacrimile din ochi iesind afara, vrand sa se reverse pe obraji mei palizi si sa imi ude barbia si pometi. Am dat din cap in semn de da si m-am ridicat. Naruto mi-a spus 'Paaa!' deodata cu mine si am plecat. Aproape ca am fugit spre casa. M-am oprit in fata usii si am apasat clanta. Cand am deschis usa in fata mea statea o fata roscata.
Karin.
Cap 3 – Hebi.
-Ce faci aici? o intreb taios lasand mana pe langa corp.
Karin imi rase in fata. Am observat ca era incaltata. Intras incaltata in casa. In casa mea! Am sasnit din dinti si m-am chinuit cu greu sa n-o timit afara in suturi si sa incui usa dupa mine. Roscata isi aranjase meticulos camasa movulie si spuse:
-Am venit sa-l vad pe Sasuke-kun.
Am intors capul si mi-am muscat limba. Ce era aici? Spital?! Am impins-o cu grija, am traversat lungul hol rece si neprimitor si m-am oprit in sufragerie. Sasuke statea intins pe canapa dormind. Respira pe gura regulat cu un usor zgomot. Mi-am oprit priverea asupra buzelor lui cateva momente. Mi-am muscat puternic limba, incercand sa-mi dezlipesc privirea de la ele. N-am putut. Mi-am amintit cat de mult imi doream sa il sarut cand eram mica. Acum nu mai vroiam. Ma andeam la cu totul altceva decand Ino era faimoasa. Vroiam sa fiu Sakura Uchiha. Sa fiu... Visele mi-au fost intrerupte cand Karin venise langa mine. Am privit-o cu dezgust cum se ducea la Sasuke si incerca sa para ca are grija de el. Stiam ca nu avea mai multe aptitudini medicale decat oricare alt ninja obsnuit. Eu, pe dealta parte, am fost ninja medical. Am lucrat la spital, am avut grija si de Lee dupa ce s-a luptat cu Deidara cand a vrut sa ma rapeasca. Aveam atea amintiri fericite si triste din acel spital. Dar pentru nimic, absolunt nimic, nu m-as fi intos acolo. Nu mai vroiam sa simt mirosul acela dezgustator de la morga, unde Tsunade ma obligase sa ma duc in fiecare zi in primul meu an de antrenamente, sau strigatele de durere al oamenilor din sala de asteptare. Cei care, cand atacase Orochimaru satul, nu mai aveau loc.
-Sakura-chan, spuse Karin, ai cumva niste mancare?
Am facut ochii mari. Imi spse cumva Sakura-chan?! Poate ma inselam. Poate mi s-a parut. Dar... Nu, imi spuse Sakura-chan.I-am zambit larg, ducandu-ma in bucatarie. Am inceput sa fac taietei cu carne de vita, cat Karin se uita cuminte la mine. Oare ce o schimbase? Sasuke a mai fost ranit si nu cred ca asta era. Poate nu era Karin. Suigetsu ura si sa i se aduca aminte de ea, asa ca nu. Juugo nu ar fi venit aici doar ca sa-si bata joc de mine... M-am intors catre Karin si am intrebat-o:
-Ce ai patit?
Karin ridicase o spranceana.
-Nimic, tu, Sakura-chan?
![[Imagine: 2yjsxs3.jpg]](http://i43.tinypic.com/2yjsxs3.jpg)