Gabytsswh`s One Shots

[Beatrix LaVey]

M-am hotarat sa deschid si eu un topic pentru povestioarele mele.
So.. Lecturare placuta ^^

In lupta cu Destinul

Pe cerul negru precum abanosul se ridica luna precum o regina inghetata ce domneste peste regatul sau. De mii de ani de cand domnea, ea era mereu aceeasi, mereu cea care ocrotea dragostea tinerilor, mereu cea care ocrotea natura si mereu cea care asculta oful fiecaruia. Pe alocuri, pe cerul de noapte isi facea aparitia cate o steluta timida.
In acea noapte tarzie, peste natura se lasase o liniste mortuara. Fiecare vietate intrase in amorteala, secatuita parca de setea unui vampir de a suge si ultima picatura din vlaga fiecaruia. Copacii cu trunchiurile ca taciunii si coroanele ingalbenite de venirea toamnei pustii se intindeau falnici, inca protejand castelul din inima padurii ce acoperea poalele muntilor.
Cativa lupi isi aratau coltii, urland la luna ce domnea mandra pe bolta cereasca. Un iepure alerga speriat din cale-afara, incercand sa scape de o vulpe haina ce dorea sa isi infiga coltii in blana lui alba ca neaua. Plapumi furioase de colb se adunara pe cerul noptii, acoperind mandrul astru si cei cativa slujnici ai acestuia. Picaturi reci de apa incepura sa cada din aceste plumburii aratari care venisera sa strice frumosul peisaj al Carpatilor.
In apropierea frumoasei privelisti pierdute din inima muntilor se auzea susurul bland al unui parau ce gadila auzul padurii cu povestea sa veche de veacuri, rostita iar si iar, intotdeauna la fel de captivant, acelasi glas patrunzator. Aici, in inima naturii, nu calcase picior de om de-a lungul veacurilor.

Patrunzand printre copaci ajungi la frumosul castel ascuns printre brazi ce fusese construit in urma cu cateva secole. Stapanul acestuia murise de mult, iar grandioasa opera de arta fusese lasata sa cada in paragina, pana in momentul in care pe plaiurile romanesti a aparut el, Xenon.
Legendele grecesti spuneau despre el ca ar fi tanar nobil ce fusese torturat de niste demoni cand era om, devenind ca ei intr-un sfarsit, pentru ca, mai apoi, sa isi piarda puterile si sa ajunga vampir. Desigur, putini oameni credeau in aceste creaturi, iar acest Xenon parea un om normal: era inalt, cu parul negru, lung si lucios, ochii de un caprui-rosiatic demonic, pielea alba ca cea a cadavrelor, un trup frumos conturat, precum al zeilor. Ceea ce il scotea pe acest tanar din comun era faptul ca se ferea de soare, avea o purtare stranie si... colti precum lupii. Avea doi canini proeminenti pe care ii folosea in momentul in care sfasia carnea, plus ghearele si o putere incredibil de mare.
Din desisul padurii iesi un lup ce incepu sa maraie la tanar. Aparura alti cinci, incepand si ei sa faca acelasi lucru, insa cu o miscare de mana, Xenon ii inlatura. Animalele incepura sa scherlalaie speriate si fugira inapoi de unde venira. Cine s-ar putea pune cu o creatura care ii putea controla?! Baiatul incepu sa inainteze pe cararea ingusta ce ducea spre castelul vechi din codru. Era, de fapt, un conac vechi, cu zidurile groase, facute din caramida solida si diferite sculpturi din arta gotica. Tanarul pasi pana la intrarea in acest castel de dimensiune mica, insa foarte elegant si pustiu. Ferestrele erau larg deschise, permitand vantului sa se plimbe in voie prin fiecare coltisor din interiorul impunatoarei constructii. Daca te uitai atent, parea viu, arata ca si cum ar veghea ca un rege asupra a tot ceea ce se intampla in jurul sau, avand acea eleganta stranie pe care i-o poti atribui numai unui lucru vechi.
Vampirul intra, simtindu-se in siguranta acolo. Nu era prea batran, era inca vulnerabil in fata semenilor sai mai experimentati, asa ca se pazea destul de bine. Patrunse in conac fara sa intampine macar o dificultate, deoarece acesta nu mai avea stapan si nu avea cine sa il invite. Privi in jurul sau cu ochii lucitori ce taiau perfect intunericul, nelasand niciun colt neinspectat. Mirosul la fel de bine dezvoltat detecta orice iz. Totul mirosea a vechi, a uzat, uneori chiar si a mortaciune, fiindca prin gaurile peretilor isi mai gasise sfarsitul cate un raton sau o veverita. Xenon incepu sa inspecteze colturile camerelor si mobila ce ramasese inca in stare foarte buna. Trebuia doar facut curatenie si aerisit si gata, casa ar fi fost ca noua, perfecta pentru a fi luata in primire de catre acest tanar.
Cand, intr-un sfarsit, termina de cautat prin tot castelul, inspectand toate incaperile secrete si de la cele doua etaje, urma randul pivnitei. Baiatul avea o oarecare retinere, fiindca isi aducea aminte de trecutul sau: in urma cu un deceniu, cand reusise, intr-un sfarsit, sa redevina om prin niste vraji incredibil de complicate ale unui puternic demon, coborase in pivnita castelului pentru a lua o sticla cu cel mai vechi si mai bun vin, insa acolo, surpriza! Era un cosciug lipit de peretele, aflat in picioare. La inceput, Xenon tresari si se apropie de sculptura din lemn, deschizand usa . Insa mai bine nu ar fi facut-o, fiindca in momentul in care se deschise capacul, un cadavru iesi de acolo, miscandu-se singur. Nu il mira, mai intalnise vampiri, insa ii era teama de ceea ce ar putea sa ii faca. Spre nenorocul sau, vampirul se apropie de el si ranji. Se parea ca ii e foame, fiindca nu ii dadu timp sa tipe sau sa faca orice altceva, caci isi infipse coltii in gatul sau si incepu sa bea cu sete tot sangele din tanarul baiat, lasandu-l in scurt timp fara vlaga.
Creatura il privi pentru cateva momente pe Xenon fix in ochi, apoi se reintoarse la el si isi musca venele de la mana stanga, lasand sangele sa picure in gura acestuia. Spre uimirea sa, tanarul intoarse privirea, refuzand acel lichid rosiatic, insa fuse obligat sa bea si se supuse voii vampirului. In fond, nu era prima data cand el bea sange, insa de data asta nu vroia sa bea, fiindca stia ce avea sa se intample: va deveni vampir. Un vampir nenorocit, blestemat sa umble pe pamant pentru eternitate, sau macar pentru momentul in care va fi ucis.
A coborat in pivnita, alungand-si amintirile si incepand sa inspecteze. Totul era in regula, nimic nu parea a fi straniu, cu exceptia unui miros urat ,de putrefactie. Se simtea si sus, insa acolo era slab, se simtea pur si simplu mirosul animalic, insa de data asta era ceva uman. Era ciudat, plus ca Xenon il simtea atat de bine, atat de aproape si totusi atat de departe de el. Mai simtise candva acest iz ingrozitor.
Vampirul incepu sa cotrobaie prin fiecare coltisor al pivnitei. Era o incapere rece, mirosind, printre altele si a mucegai. Avea o incarcatura spirituala puternica acest loc. Dintr-o data, o aparitie fantomatica trecu prin spatele baiatului, dandu-i fiori de groaza pe sira spinarii. Ciudat, nu mai simtise asta niciodata. S-a intors cu fata spre acel fum albicios care acum incepuse sa prinda contur: era o tanara femeie. Era incredibil de frumoasa, purtand o rochie stransa pe trup, cu un decolteu adanc ce ii lasa sanii proeminenti sa iasa in evidenta si talia mladioasa. Era greu sa te pronunti in ceea ce priveste culoarea rochiei, fiindca totul arata ca un fum. Trasaturile fetei erau elegante, frumoase precum ale unei printese. Doar ochii pareau a fi ramas vii: o culoare de un albastru-marin foarte frumos, chiar angelic. Avea genele arcuite si lungi, sprancenele frumos formate, subtiri, iar buzele erau apetisante, parand dulci, senzuale. Parul ii era lung, trecand de umeri, ondulat, cazandu-i in bucle pe spate. Era o aparitie incantatoare, de o frumusete morbida.
Xenon privi lung la aceasta entitate care disparu trecand printr-un perete. Da, asta era cel mai ciudat lucru pe care il vazuse pe plaiurile Romaniei, insa frumusetea si puritatea locurilor il faceau sa se astepte la multe din partea acestei tari. El, fiind grec de origine si fiind transformat in demon, vazuse si simtise multe, insa niciodata nu se asteptase sa vada asa ceva.
Si iata, cautand si tot cautand, vampirul dadu peste o crapatura in zid. A mormait usor cateva blasfemii la adresa acestui mister ce se lasa invaluit intr-un miros incredibil de neplacut, apoi a inceput sa caute o cale de intrare pe acolo.
Tanarul gasi ca acea dunga in perete se intindea pana in spatele unui fel de tablou de lemn masiv. Datorita fortei sale supraomenesti, Xenon reusi sa inlature pictura, descoperind o gaura din care navali un miros incredibil de dezgustator.
Baiatul a continuat sa mearga, descoperind ceva ce nu credea ca ii va fi dat ochilor sa vada: de la acea spartura in zid era o scara lunga ce cobora in jos si din ce in ce mai jos, in intuneric. In ciuda vederii sale foarte bune, ii era imposibil sa intrezareasca ce era la capatul acelui tunel. Cuprins de o oarecare teama, a inceput sa coboare, miscandu-se inca sfios. Singurul sunet care se mai auzea acum erau doar pasii sai aproape silentiosi, si, din cand in cand, vantul ce trecea pe langa el, dandu-i fiori.
Xenon se opri, crezand ca a auzit ceva, insa era de fapt o liniste totala, asa ca incepu sa inainteze din nou, insa i se paru ca aude ceva. Nu era nicio vietate acolo jos, deci nu stia ce ar putea fi. Ar fi simtit asta, cu siguranta.
Continua sa coboare, miscandu-se din ce in ce mai incet, parca lipsit de vlaga. Se tot uita in spatele sau, convins ca daca ar fi fost atacat, nu ar fi avut nicio sansa de scapare.
Ajuns, intr-un sfarsit, la capatul scarilor, dadu peste doua usi masive din lemn de stejar, grele si, la prima vedere, inaccesibile. Se impinse cu putere in ele si dadu buzna intr-o camera mare, ce parea a fi o sala de bal sau ceva asemanator. Cert este ca era foarte spatioasa. Plus ca aici se gaseau niste lucruri incredibil de ciudate: statui ale unor zei daco-romani, la prima vedere, un fel de templu micut inchinat lui Zeus din Olimp, ceea ce il uimi pe moment, insa trecu mai departe. Ajunse in mijlocul incaperii si privii in jurul sau: pe pereti erau tablouri ce infatisau lupte dintre ingeri si demoni, luminate de niste torte ce ardeau cu o flacara albastra. Tanarul se uita din nou in jurul sau. In mijlocul incaperii zari statuia unei frumoase femei - cel putin asa parea la prima vedere.
Pe loc, baiatul ramase uimit de gingasia acestei fapturi. Era o femeie inalta si gratioasa, imbracata intr-o rochie tipic greceasca, taiata in partea dreapta de la talie in jos. Vesmantul alb se aseza perfect peste sani, aratand perfectiunea conturului. La maini avea cateva bratari aurii, la fel si la gat. Cand ii vazu fata, Xenon ramase impietrit: era statuia fantomei pe care o vazuse mai devreme. Unica diferenta dintre cei doi este ca aceasta opera de arta era murdara de sange la gura.
In spate se simti un curent rece, apoi un zgomot asurzitor. Usile masive de stejar se inchisesera. Nu se putea sa se fi facut curent fiindca vantul nu se mai simtea de ceva timp, nu se mai auzea. Totul era ingropat intr-o liniste de mormant. Baiatul tresari la auzul acestui puternic sunet si se intoarse sa vada ce s-a intamplat, insa ceea ce vedea il facu sa zambeasca: fantoma pe care o vazuse cu putin timp in urma trecand prin spatele sau se afla acum in fata lui, privindu-l cu acei ochi de cristal, trimitandu-i parca fiori in tot corpul. Ciudat cum era aceasta femeie si ce fel de putere avea.

In trecut, aceasta fusese ducesa. Era cunoscuta pentru teroarea pe care o semanase in inimile taranilor. Era de origine austriaca. Cand nu avea nici 17 ani fusese obligata sa se casatoreasca cu un batran ce detinea acest conac. Ce nu se stia despre aceasta fata era ca era foarte periculoasa: era o vrajitoare in slujba Diavolului. Stia tot ce trebuie sa faca pentru a ucide o persoana, ceea ce si facu. Incepu sa pregateasca diferite potiuni vrajitoresti cu matraguna si multe alte plante daunatoare oamenilor si i le puse in hrana de fiecare data sotului ei. La scurt timp de la casatoria celor doi, barbatul muri de cauze necunoscute, lasandu-i consoartei sale, care insa nu ii daruise niciun mostenitor, conacul, averea si tot ceea ce mai avea.
La un an dupa acest lucru, tanara fata se pregatea sa mearga de Sabat la intalnirea cu ceilalti vrajitori si cu mult iubitul lor stapan. Pentru asta trebuia sa se unga cu niste alifii preparate din plante otravitoare, insa a gresit doza, lesinand. In scurt timp, tanara incepu sa se simta euforic, sa cante de una singura, uitand de Sabat. In scurt timp,aceasta se simti din ce in ce mai rau. Cobori in pivnita unde se afla acum Xenon si incepu sa faca o Liturghie Neagra, apoi adormi in somnul de veci.

Tanarul vampir insa nu avea cum sa stie toate aceatea. In acel moment, fantoma se apropie tot mai mult de el. Cand se afla doar la cativa centimetrii distanta, directia i se schimba. Se ridica in aer, apoi intra in statuia ce o infatisa. Cine s-ar fi gandit?! Acea Liturghie Neagra fusese menita sa ii transforme trupul intr-o statuie, in timp ce sufletul avea sa ii bantuie imprejurimile pana ce va gasi momentul perfect sa reintre in stana si sa isi reia viata de la capat.
In momentul reintruparii, vampirul isi scoase coltii, simtindu-se amenintat. Statuia cobori de pe lespedea din piatra si se indrepta spre el. Arata natural, in niciun caz iti era imposibil sa te gandesti ca ar fi fost o stana de piatra pentru mai bine de doua sute de ani. Desigur, ramase tanara. Se simtea insa in jur batranetea, plutea izul trecutului in jurul ei, o aura neagra ii inconjura trupul.
Baiatul se dadu cativa pasi in spate, timp in care fata se apropie tot mai mult. Lumanarile din jurul lor incepura sa palpaie, semn ca ceva se intampla.
Vrajitoarea incepu sa mormaie niste vorbe de neinteles, intr-o limba veche, probabil de mult pierduta. Xenon insa o cunostea. Stia si ceea ce desemneaza vorbele fetei: invocarea Diavolului. Fusese candva un puternic demon, iar Iadul fusese casa lui, pana in momentul in care a renuntat la puterile sale, in favoarea vietii umane. In fond, cine si-ar fi dorit viata vesnica? El se afla pe pamantul asta care ii provoca lehamite de cateva mii de ani. Se saturase. In urma unor eforturi uriase, reusi sa primeasca natura umana, ramanad sa revedina demon dupa moarte, insa soarta i se schimbase in urma cu un deceniu, cand isi intalnise creatorul. Acum era un vampir demn de dispret. Ii era frica de moarte, stia ce inseamna sa mori acum.
O privi pe slujitoarea lui Satan pentru cateva momente, in timp ce pasea in spate. Se produse un curent puternic, vantul incepu sa se invarta furios prin camera, scotand sunete ce iti dadeau fiori. Toate lumanarile se stinsera, iar in aceasta pivnita in care se desfasurasera de atatea ori orgii se raspandi un miros puternic de putrefactie.
Tanara fata tresari. Pentru prima data in viata ei, ii era fricam fiindca ea stia de unde venea mirosul.
Acea lespede de mormant pe care statuse stana adapostea locul in care era ingropat sotul ei. Nimic nu era la voia intamplarii acum: mortul fusese, de fapt, in viata lui, un mare vrajitor negru. Nu degeaba o luase pe ea de sotie - stia ca e o vrajitoare destul de puternica ce ii putea indeplini dorinta: Dracul sa fie liber. Insa nu s-a gandit niciodata ca fata se va intoarce impotriva sa si il va ucide cand puterile ii vor fi scazut.
Acum, lespedea se misca si din aceasta iesi un schelet. Trecerea timpului ii mancase fiecare bucatica de carne de pe el. Orbitele, in loc sa fie negre, acum erau rosii. Tanara vrajitoare nu stia la ce sa se astepte, in timp ce Xenon prindea curaj. Simtea in aer mirosul razbunarii. Acea adunatura de oase fu inconjurata de un fum albastru si incepu sa isi formeze un trup. Greu de ghicit ceea ce avea sa se intample de acum incolo, insa iata-l pe marele Vrajitor Negru stand in carne si oase in fata sotiei sale si in fata lui vampirului. Purta o carte in mana, iar jos se crea o pentagrama, provocand un curent urias in pivnita.
Se auzi un sunet puternic, moment in care baiatul tresari speriat, la fel si vrajitoarea. Se uitau unul la altul, nestiind ce sa creada. Daca pana in acel moment fusesera dusmani, acum aveau un dusman si mai mare: sotul femeii. Toate lumanarile se aprinsera acum, arzand cu o flacara albastra precum sulful, si imprastiind in jur un miros imbatator. Vrajitorul ii facu semn baiatului sa o prinda pe femeia ce continua sa mormaie incantatia pentru invocarea Stapanului Infernului. Crezand ca si-l poate castiga aliat si va scapa de femeia ce avea de gand sa il sacrifice, vampirul se afla langa fata, infigandu-i ghearele in gat. O duse pe altar, unde o lega cu niste franghie la maini si la picioare, apoi celalalt barbat se apropie si o privi cuprins de ura. Ridica un pumnal si i-l infipse fetei in dreptul inimii. Sangele incepu sa curga, facandu-i pofta tanarului vampir.
Se apleca peste fata ce il privea acum speriata, insa privirea ii fu atrasa de pentagrama ce incepu sa straluceasca, iar in mijlocul ei se crea un vartej prin podea. Parea ca acolo este o poarta catre Lumea de Apoi, o Poarta catre Infern! Cand vru sa se intoarca la vrajitor, sa il opreasca, un pumnal de argint i se infipse in inima, facandu-l sa geama de durere, semn ca totul s-a incheiat acum. Oricum ar fi ajuns in Iad mai devreme sau mai tarziu...
Se simti tras catre acea pentagrama. Ironia sortii: crezuse ca vrajitorul il ajuta in momentul in care ceruse sa ii captureze sotia, dar iata! El, Xenon, era sacrificiul adevarat. Totul fusese doar o capcana pentru el. Se simti tras in jos, in acel vartej. Trupul ii ardea acum, iar in urechi auzea un mars funebru, un cantec ce ii alina sufletul acum. In fata ochilor vedea fantasme jucand un joc ciudat, dansand parca pentru el, razant vesele de faptul ca el va fi sacrificat.
Tanarul era tras acum in Iadul fierbinte, in locul celor mai mari orgii, in locul din care iesise cu putin timp in urma. Poate nu merita sa pateasca asta, dar nu simtise nicio durere. Invatase sa se impace cu ceea ce ii rezerva destinul. El fusese sacrificiul pentru Diavol, insa acesta se lasa asteptat.
Totul insa era cufundat in tacere. Cantul mortuar fusese indrerupt, fantasmele se oprisera din dans, iar vartejul il inghitise complet. Nici macar lumina nu mai era. Era bezna acum. Se sfarsise? Luase parte la o Liturghie Neagra.Ciudat totusi ca se sfarsise fara niciun rezultat.

Iesind din conac vedeai peisajul mirific: muntii dominand mandrii imprejurimile, brazii de un verde crud stand de straja, covorul de iarba uscata si frunze asternut printre copaci. Totul parea ca la inceput, nimic nu se schimbase. Nimic in afara de faptul ca undeva, in satul de la poalele acestui munte, o tanara fata fusese damnata sa poarte in pantece un copil din flori - pe EL.
Pana la urma Liturghia avusese un rost si Stapanul avea sa se nasca!

Astept orice fel de critici>:D<