31-12-2010, 01:58 PM
Mersi pentru comenturi si uitati nextul cadou de Revelion si La multi ani !
Urme pierdute in intuneric...
- O sa ne mai vedem tati? Intreba curajoasa Yune, in timp ce era carata in spate de Itachi si cu mine pe urmele lor.
Alergam ca niste stafii pe strazile usor pustii din Satul Ploii. Eu purtam o pelerina neagra rezistenta la ploaie si la frig, iar bruneta putra tot acelasi tip de pelerina. Sub pelerine se aflau doua rucsace - al fetei mai micut si usor - cu lucruri de baza pentru supravietuirea intr-un nou oras. Pentru a putea fugi mai repede, Itachi, o luase pe micuta in spate, pentru a nu ne face griji ca se rataceste de noi. Dupa un sfert de ora, am ajuns la bariera din jurul Satului. Brunetul o puse jos pe copila lui si a mea si i-a spus ca nu va sti cand o sa se mai vada. Ea aproba din cap si il imbratisa strans, multumindu-i pentru pergamentul care il dadu ei, pentru a invata noi jutsuri si a invata sa isi foloseasca corect Sharingan-ul ei mistic. Il sarut pe Itachi pe buze, apoi ii spun sa aibe grija de el.
- Am sa am grija de mine. Konan ai grija de Yune, fiindca ea ne-a schimbat vietiile la amandoi, imi spuse tanarul si eu am aprobat din cap. Ai grija de tine piticot si in caz ca vreun baiat se ia de tine si ce sa ii faci, ii spuse tanarul aranjandu-i fetitei mai bine pelerina.
- Sa le dau una intre picioare, incat sa se fereasca de la zece metri cum ma vad, ii raspunse ea, imbratisandu-l inca o data, apoi veni la mine.
O apuc de manuta si pornim in fuga - pas alergator pentru mine - spre padure, pierdandu-ne in pacla densa de dimineata ce aparea la marginea paduri tip-mlastina. In acea dimineata ne-am oprit doar cinci minute pentru ca Yune sa isi faca nevoile si sa bea niste apa. Am luat-o direct prin mlastina sa ni se piarda urmele, in caz ca iti trimiteau pe Zetsu sa ne caute pe drum. Dupa ce ne-am indepartat destul de mult de sat, am facut un mic popas in niste balari de mlastina, mari cat un taburet confortabil. Pustoaica manca niste tarte de orez, ce le-am gatit eu, inainte de plecare. Pe chipul ei se vedea moftul de a manca tartele reci, fiindca era obisnuita sa le manance proaspete. Deodata vad cu arunca tarta intr-o parte, veni la mine si ma trase dupa ea in papurisi, dar in afa fel, incat sa nu ne vedem din aer.
Vreau sa o intreb ce s-a intamplat, dar in clipa urmatoare aud vocea idioata a papusii Barbie, cum se certa de zori cu Sasori. Vocea lui se auzea din vazduh, semn ca zbura pe canari sai idioti. Am asteptat cam jumatate de ora ca ei sa plece inapoi in sat, pentru a-l instiinta pe Pein ca eu si fiica mea, am murit prin mlastina. Iesim din papura si pornim agale spre drum, prin desis, cu mine in frunte, facand loc prin tufisurile inainte si dese, urmata de Yune, care se tinea de pelerina mea, speriata, uitandu-se in toate partile, iar codita micuta o lovea usor peste urechi, cand intorcea in stang si in dreapta capul pentru a privi. Cand ajungem la drumul principal, pornim spre Nord, unde se afla Satul Oceanului.
- Daca pot sa imi canalizez chakra in picioare pot sa merg pe apa? Ma intreba bruneta, in timp ce traversam un pod, alaturi de alti calatori, ce au venit in acest sat-port, din Tara de Foc.
- Am sa te invat sa umbli pe apa, dar apa marii e o provocare. Daca reusesti sa mergi pe ea, atunci pe un lac te joci. Fiindca tu poti sa urci pana acum pereti, copaci, ziduri, fiindca sunt fixe, pe cand apa e mult mai dificil ca se misca mereu si tu trebuie mereu sa iti potrivesti chakra dupa ea, ii explic rabdatoare, cum ii explica Itachi.
- Dar tu te concentrezi, cand mergi pe apa? Ma intreba, cand am intrat in sat.
Nu i-am raspuns imediat, ci am purtat-o pe fetita pe strazile aglomerate din Shinsui, indreptandu-ma spre un om pe care il cunosteam destul de bine, fiindca Sasori facea afaceri cu el. Acesta cand ma vazu, imi dadu un sul de pergament si o cheie, apoi imi spuse ca am o casa aproape de port. Aprob din cap si pornesc mai departe. Casa - care era cam darapanata - era chiar in targul din fata portului. Deschid usa casei si dupa ce ne descaltam, incepem sa alergam din camera in camera - avea in jur de sapte camere: sufragerie, bucatarie, baie, o odaie in fata aratand ca a fost un magazin pe vremuri si trei camere de dormit - deschizand larg geamurile.
- Yune stai cuminte, joaca-te in gradina, alegeti camera, mami se duce sa cumpere niste lucruri pentru casa, ii spun fetitei, care aproba din cap si fugi pe scari in sus.
In timp ce eu, cumparam cateva lucruri pentru curatare, Yune isi alese camera cu vedere la strada, ce avea si balcon rotund. Incepu sa isi despacheteze putinele obiecte ce le-a luat cu ea, cand auzi un zgomot de oale daramate jos in bucatarie. Se ridica si fugi jos, intrand in bucatarie, prin coridorul de afara ce dadea in gradina plina de buruieni si cu iarba mare. Cand intra, vazu un pui de pisica foarte dulce, neagra.
Cand ma intorc acasa cu ceva de mancare si pentru curatene, ma duc in bucatarie, de unde se auzeau chicoteli. O vad pe Yune cum se juca cu un pui de pisica.
- Mami, putem sa pastram motanul? Ma intreba, venind cu micuta fiinta in brate, topaind de bucurie.
- Sigur, spun zambindu-i usor, punand deoparte lucrurile.
- Yey! Il va chema Dei (ziua), apropo mami, imi raspunzi la intrebare? Ma intreba privindu-mi atent.
- O sa-ti intre in reflex, ii raspund in timp ce urcam amandoua scara spre etaj, pentru a face curat in camere.
Urme pierdute in intuneric...
- O sa ne mai vedem tati? Intreba curajoasa Yune, in timp ce era carata in spate de Itachi si cu mine pe urmele lor.
Alergam ca niste stafii pe strazile usor pustii din Satul Ploii. Eu purtam o pelerina neagra rezistenta la ploaie si la frig, iar bruneta putra tot acelasi tip de pelerina. Sub pelerine se aflau doua rucsace - al fetei mai micut si usor - cu lucruri de baza pentru supravietuirea intr-un nou oras. Pentru a putea fugi mai repede, Itachi, o luase pe micuta in spate, pentru a nu ne face griji ca se rataceste de noi. Dupa un sfert de ora, am ajuns la bariera din jurul Satului. Brunetul o puse jos pe copila lui si a mea si i-a spus ca nu va sti cand o sa se mai vada. Ea aproba din cap si il imbratisa strans, multumindu-i pentru pergamentul care il dadu ei, pentru a invata noi jutsuri si a invata sa isi foloseasca corect Sharingan-ul ei mistic. Il sarut pe Itachi pe buze, apoi ii spun sa aibe grija de el.
- Am sa am grija de mine. Konan ai grija de Yune, fiindca ea ne-a schimbat vietiile la amandoi, imi spuse tanarul si eu am aprobat din cap. Ai grija de tine piticot si in caz ca vreun baiat se ia de tine si ce sa ii faci, ii spuse tanarul aranjandu-i fetitei mai bine pelerina.
- Sa le dau una intre picioare, incat sa se fereasca de la zece metri cum ma vad, ii raspunse ea, imbratisandu-l inca o data, apoi veni la mine.
O apuc de manuta si pornim in fuga - pas alergator pentru mine - spre padure, pierdandu-ne in pacla densa de dimineata ce aparea la marginea paduri tip-mlastina. In acea dimineata ne-am oprit doar cinci minute pentru ca Yune sa isi faca nevoile si sa bea niste apa. Am luat-o direct prin mlastina sa ni se piarda urmele, in caz ca iti trimiteau pe Zetsu sa ne caute pe drum. Dupa ce ne-am indepartat destul de mult de sat, am facut un mic popas in niste balari de mlastina, mari cat un taburet confortabil. Pustoaica manca niste tarte de orez, ce le-am gatit eu, inainte de plecare. Pe chipul ei se vedea moftul de a manca tartele reci, fiindca era obisnuita sa le manance proaspete. Deodata vad cu arunca tarta intr-o parte, veni la mine si ma trase dupa ea in papurisi, dar in afa fel, incat sa nu ne vedem din aer.
Vreau sa o intreb ce s-a intamplat, dar in clipa urmatoare aud vocea idioata a papusii Barbie, cum se certa de zori cu Sasori. Vocea lui se auzea din vazduh, semn ca zbura pe canari sai idioti. Am asteptat cam jumatate de ora ca ei sa plece inapoi in sat, pentru a-l instiinta pe Pein ca eu si fiica mea, am murit prin mlastina. Iesim din papura si pornim agale spre drum, prin desis, cu mine in frunte, facand loc prin tufisurile inainte si dese, urmata de Yune, care se tinea de pelerina mea, speriata, uitandu-se in toate partile, iar codita micuta o lovea usor peste urechi, cand intorcea in stang si in dreapta capul pentru a privi. Cand ajungem la drumul principal, pornim spre Nord, unde se afla Satul Oceanului.
- Daca pot sa imi canalizez chakra in picioare pot sa merg pe apa? Ma intreba bruneta, in timp ce traversam un pod, alaturi de alti calatori, ce au venit in acest sat-port, din Tara de Foc.
- Am sa te invat sa umbli pe apa, dar apa marii e o provocare. Daca reusesti sa mergi pe ea, atunci pe un lac te joci. Fiindca tu poti sa urci pana acum pereti, copaci, ziduri, fiindca sunt fixe, pe cand apa e mult mai dificil ca se misca mereu si tu trebuie mereu sa iti potrivesti chakra dupa ea, ii explic rabdatoare, cum ii explica Itachi.
- Dar tu te concentrezi, cand mergi pe apa? Ma intreba, cand am intrat in sat.
Nu i-am raspuns imediat, ci am purtat-o pe fetita pe strazile aglomerate din Shinsui, indreptandu-ma spre un om pe care il cunosteam destul de bine, fiindca Sasori facea afaceri cu el. Acesta cand ma vazu, imi dadu un sul de pergament si o cheie, apoi imi spuse ca am o casa aproape de port. Aprob din cap si pornesc mai departe. Casa - care era cam darapanata - era chiar in targul din fata portului. Deschid usa casei si dupa ce ne descaltam, incepem sa alergam din camera in camera - avea in jur de sapte camere: sufragerie, bucatarie, baie, o odaie in fata aratand ca a fost un magazin pe vremuri si trei camere de dormit - deschizand larg geamurile.
- Yune stai cuminte, joaca-te in gradina, alegeti camera, mami se duce sa cumpere niste lucruri pentru casa, ii spun fetitei, care aproba din cap si fugi pe scari in sus.
In timp ce eu, cumparam cateva lucruri pentru curatare, Yune isi alese camera cu vedere la strada, ce avea si balcon rotund. Incepu sa isi despacheteze putinele obiecte ce le-a luat cu ea, cand auzi un zgomot de oale daramate jos in bucatarie. Se ridica si fugi jos, intrand in bucatarie, prin coridorul de afara ce dadea in gradina plina de buruieni si cu iarba mare. Cand intra, vazu un pui de pisica foarte dulce, neagra.
Cand ma intorc acasa cu ceva de mancare si pentru curatene, ma duc in bucatarie, de unde se auzeau chicoteli. O vad pe Yune cum se juca cu un pui de pisica.
- Mami, putem sa pastram motanul? Ma intreba, venind cu micuta fiinta in brate, topaind de bucurie.
- Sigur, spun zambindu-i usor, punand deoparte lucrurile.
- Yey! Il va chema Dei (ziua), apropo mami, imi raspunzi la intrebare? Ma intreba privindu-mi atent.
- O sa-ti intre in reflex, ii raspund in timp ce urcam amandoua scara spre etaj, pentru a face curat in camere.
If I can't move Heaven, I'll raise Hell... - Sebastian Morgenstern (The mortal instruments)
Perfect enemyMy fan fic blogYo man, chibi Manu^.^