28-12-2010, 07:16 PM
Buna din nou! Ma bucur extrem de mult ca va placeSincer... nu ma asteptam la atatea comentarii. Va multumesc din suflet si chiar sper ca va va placea si in continuarea.
App. Vex, am corectat repetitia aceea. mersi ca ai mentionat-o ca eu nu o vedeam:))
So...lectura placuta!
Capitolul 2
Sasuke se apropie din ce in ce mai mult de Tsunade avand sabia in mana dreapta pregatit sa ii dea lovitura finala conducatoarei satului. Nu, nu puteam lasa asta sa se intample. Trag aer in piept, dupa care ma apropii in viteza de cei doi si inainte ca brunetul sa reactioneze, o iau pe blonda in brate si o sprijin de un copac cat mai departe de cel ce odata a facut parte din acest sat. Ma intorc spre el, insa tresar cand il observ la aproximativ un metru departare de mine. Acesta ma priveste indiferent si... mai rece ca oricand, un strop de ura facandu-si simtita prezenta in ochii sai. Da, acel sentiment de dispret imi e acordat mie. Unul dintre motive fiind acela ca nu si-a dus, inca, planul la sfarsit; acela de a o omori pe Tsunade.
Ma dau cativa pasi in spate acum fiind la o distanta considerabila de el pentru a ma feri de urmatoarele mai mult ca sigure atacuri. Il privesc in ochi hotarata incercand cu toata fiinta mea sa opresc lacrimile ce insistau sa iasa la suprafata inundandu-mi oprajii ce acum au prins o culoare mai palida ca pana in acest moment. La inceput l-am inteles -oarecum- ca a plecat sa-si razbune clanul, sa-l ucida pe Itachi, dar acum, acum de ce ataca Konoha? Ce rau i-am facut? Acesta e satul sau, locul in care s-a nascut si unde are toate amintirile frumoase pentru ca, sunt sigura ca in copilarie, inainte ca parintii sai sa fie macelariti, a fost si el fericit si poate... si atunci cand a facut parte din echipa sapte a fost... poate nu fericit, dar s-a simtit bine cu noi. Defapt... cu Naruto si Kakashi pentru ca stiu, si am stiut intotdeuna ca nu ma iubea nici ca pe o colega. La altceva nici nu puteam spera, insa, cu toate astea eu am continuat si inca continui sa-l iubesc. De cate ori am incercat sa-mi reprim aceste sentimente, sa le ascund intr-un colt al inimii mele si sa uit de ele. Cu toate astea, niciun plan nu mi-a reusit. Inca sunt indragostita nebuneste de el chiar daca stiu ca acesta niciodata nu m-ar iubi, insa eu continui sa-mi fac iluzii. Ma urasc, ma urasc pentru faptul ca sunt asa de naiva. As vrea sa fiu asa rece, fara pic de sentimente, asa ca el. Poate in felul acesta n-as mai suferi.
Oftez cat pentru mine si revin cu picioarele pe pamant, insa prea tarziu. Sasuke se indreapta cu viteza spre mine cu nelipsita-i sabie in mana dreapta. Luata prin surprindere, abea reusesc sa ma feresc din fata atacului, insa tot m-am ales cu o rana adanca la bratul drept. Stiu, sunt constienta ca nu am nicio sansa impotriva lui mai ales acum ca a devenit asa de puternic, insa, sunt dispusa sa lupt chiar si cu pretul vietii. Trebuie sa fac si eu ceva pentru sat, pentru lady Tsunade. Ei nu-i trebuia mai mult de douazeci de minute pentru a se reface, doar e medic ninja si unul foarte bun. Tot ce trebuie eu sa fac, e sa trag de timp cat femeia sa se poata recupera pentru ca, sunt constienta ca singura nu-l pot invinge. Nici macar in vise nu mi-as putea imagina asa ceva. Dupa cum am mai spus, trebuie doar sa-l fac sa ma atace pana isi revine Hokagele. Sper doar sa nu-si dea seama de asta, insa... Sasuke e baiat destept, intotdeuna a fost cel mai inteligent din echipa si cel ce mereu era cel vigilent.
Strang din dinti si imi pun mana langa rana. Nu, nu o pot vindeca, nu vreau sa-mi consum chakra, nu cand ma lupt cu el. Trag aer in piept si ma indrept cu viteza spre el avand pumnul pregatit. Cand sunt destul de aproape, vad cum zambeste ironic in coltul gurii, ma apuca de brat si ma arunca cu putere in copacul din spatele meu facandu-ma sa scuip sange. Durerea e aproape insuportabila. Se pare ca nu mai tine la mine nici macar ca o colega de echipa, insa, intrebarea e; a tinut el vreodata la mine? Nu, bineinteles ca nu, insa eu tot nu am renuntat. Dupa ce el a plecat la Orochimaru, eu m-am antrenat cu Tsunade pentru ca am vrut sa devin mai puternica, se devin mai puternica pentru ca el sa ma observe. Inca aveam speranta ca se va intoarce in sat si totul va fi ca inainte. Insa... se pare ca m-am inselat amarnic.
Ma ridic cu greu in picioare si ma sprijin cu o mana de obiectul de care, acum cateva secunde m-am lovit. Daca dintr-o singura lovitura mi-a provocat asemenea rani, inseamna ca voi fi terminata in mai putin de doua minute. Da... poate am spus ca am devenit mai puternica, insa acum ca ma lupt cu el, puterea mea e infirma.
Imi ridic privirea asupra lui si vad cum se indreapta din nou spre femeie. Nu, nu pot lasa una ca asta sa se intample. Aceasta a avut grija de mine si m-a antrenat atatia ani. Trebuie sa-i arat ca tot ce a facut pentru mine nu a fost in zadar. Ca am avut, si inca am ce invata de la ea. Trag aer adanc in piept pentru a nu stiu cata oara si ma apropii in fuga de brunet. Oricat de repede as merge n-as putea ajunge la timp, acesta mai avea putin si ii strapungea corpul cu sabia sa.
Disperata, imi concentrez chakra in pumn si lovesc pamantul, acesta rupandu-se in doua si facandu-l pe baiat sa sara mai departe de ea. Oftez usurata, oarecum si ma pun in genunchi langa ea. Ma concentrez si mainile imi sunt invaluite de chakra verde. Le pun deasupra femeii si inchid ochii fiind concentrata. Imediat ce termin, o privesc pe Tsunade, aceasta incepand sa-si deschida ochii. Face o fata chinuita, si tocmai cand vrea sa spuna ceva, simt o durere insuportabila in spate. Pentru cateva secunde, respiratia mi se taie, dupa care, cu o forta aproape supra-omeneasca imi intorc capul si-l vad pe el, pe baiatul ce l-am iubit mereu. Are o privire demonica, ceva ce nu as fi vrut sa vad niciodata pe fata lui. Nu ca ar fi fost prima oara, insa, am sperat ca s-ar fi schimbat.
Dupa cateva secunde, scoate obiectul ascutit din mine, brutal, facandu-ma sa simt o durere mai adanca decat atunci cand a infipt-o in mine. Nu mai rezist mult si cad pe pamantul rece.
-Te-am iubit! reusesc sa spun dupa care ochii mi se inchid pe vecie, corpul meu inert fiind aruncat cat-colo de catre brunet ce il privea victorios. Da... bucuros ca a scapat de o povara.
Un tipat ascutit tulbura linistea din incapere. Ma ridic in sezut, de pe fata mea curgand siroaie de lacrimi ce se impreunau cu transpiratia. Tremur din toate incheieturile. Mii de sentimente incercandu-mi inima ce bate mai tare ca oricand. Niciodata nu am avut un cosmar atat de groaznic. Nu... deci trebuie sa-i spun lui Tsunade pentru ca sunt sigura ca nu a fost un simplu vis, a fost o previziune. Uneori mi se intampla sa mai am si de astea.
Inca tremurand, si cu lacrimile siroindu-mi pe obraji ma ridic din pat si, cu pasi marunti intru in baie. Deschid apa de la chiuveta si imi dau pe fata. Incep sa ma linistesc spunandu-mi in gand ca a fost doar un vis, iar eu, eu chiar sper sa fie asa. Sincer, nu mi-ar parea rau daca as muri, insa nu vrea sa se intample asta si cu persoanele la care tin.
Fara a mai face un dus, deoarece nu sunt in dispozitia necesara, ma imbrac in obisnuitele-mi haine si ies din casa cu gandul de a-i spune despre visul meu doamnei Hokage, insa pe la jumatatea drumului ma opresc. Nu cred ca e o idee prea buna. La cum o stiu eu, ma va lua in ras. Adica... i-am mai spus odata si atunci, chiar m-a crezut, insa s-a dovedit a nu fi adevarat si... de data asta sigur nu ma va asculta.
Fac cale intoarsa si ma indrept spre padure pentru a ma antrena. Blonda m-a invatat tot ce stie, insa nu strica daca imi imbunatatesc tehnicile. Poate... din nefericire, visul meu va deveni realitate si... sunt sigura ca Sasuke a devenit extrem de puternic asa ca... eu nu trebuie sa fiu mai prejos, chaiar daca stiu ca nici macar nu l-as putea egala, mai ales sa-l intrec.
Mai merg putin si peste cateva minute ajung intr-un loc ce, chiar daca l-am vazut de miliarde de ori, acum mi se pare mai frumos ca oricand. In partea stanga, un rau cu apa cristalina curgea usor formand niste sunete pe care, daca stateai sa le asculti, te relaxau total. Mii de flori multicolore impanzeau pamantul ce capata o frumusete extraordinara, iar copacii din jur dadeau o nota de duritate peisajului.
Mai analizez putin locul in care ma aflu dupa care imi pun manusile si incep sa ma antrenez. Nu faceam lucruri prea grele. Pentru inceput, loveam copacii cu pumnii, insa fara chakra si nevrand sa-i distrug.
Dupa jumatate de ora ma opresc si incep sa ma plimb. Dintr-o data ma opresc simtind pe cineva prin apropiere. Sar intr-un copac dupa care in altul pana ajung aproape de acei ninja. Cand privesc in jos, ceea ce vad ma lasa cu gura cascata. Patru persoane sunt asezate in cerc, iar in mijlocul lor este ceva, un pergament, insa nu imi pot da seama ce contine avand in vedere distanta la care ma aflu.
Cand ma uit mai bine, cel ce-mi atrage atentia este un baiat brunet cu ochii negri. Este chiar... Sasuke, cu echipa sa, Suigetsu, Karin si Juugo... parca! Nu pot sa cred, asa ceva e imposibil! Ce cauta el atat de aproape de sat. Ce... ce vroia? Oh, nu, nu pot sa cred ca dupa atata timp s-a intors, insa ceva imi spune ca aceasta intoarcere brusca a sa nu e ceva de bine... chiar deloc.
-E cineva aici! spune roscata in timp ce inchide ochii concentrandu-se putin dupa care continua. Uh, se pare ca e rozalia ta, Sasuke! spune aceasta in scarba strambandu-se.
Auzind asta, toti se alarmeaza, cu exceptia lui Sasuke. Oh, oare cum am putut fi asa de neglijenta. Am si citit cateva documente despre echipa acestuia si abea acum mi-am amintit ca fata putea simti chakra.
Ah, ce ma fac acum!? Daca ma ataca, nu as putea face fata tuturor...
App. Vex, am corectat repetitia aceea. mersi ca ai mentionat-o ca eu nu o vedeam:))
So...lectura placuta!
Capitolul 2
Sasuke se apropie din ce in ce mai mult de Tsunade avand sabia in mana dreapta pregatit sa ii dea lovitura finala conducatoarei satului. Nu, nu puteam lasa asta sa se intample. Trag aer in piept, dupa care ma apropii in viteza de cei doi si inainte ca brunetul sa reactioneze, o iau pe blonda in brate si o sprijin de un copac cat mai departe de cel ce odata a facut parte din acest sat. Ma intorc spre el, insa tresar cand il observ la aproximativ un metru departare de mine. Acesta ma priveste indiferent si... mai rece ca oricand, un strop de ura facandu-si simtita prezenta in ochii sai. Da, acel sentiment de dispret imi e acordat mie. Unul dintre motive fiind acela ca nu si-a dus, inca, planul la sfarsit; acela de a o omori pe Tsunade.
Ma dau cativa pasi in spate acum fiind la o distanta considerabila de el pentru a ma feri de urmatoarele mai mult ca sigure atacuri. Il privesc in ochi hotarata incercand cu toata fiinta mea sa opresc lacrimile ce insistau sa iasa la suprafata inundandu-mi oprajii ce acum au prins o culoare mai palida ca pana in acest moment. La inceput l-am inteles -oarecum- ca a plecat sa-si razbune clanul, sa-l ucida pe Itachi, dar acum, acum de ce ataca Konoha? Ce rau i-am facut? Acesta e satul sau, locul in care s-a nascut si unde are toate amintirile frumoase pentru ca, sunt sigura ca in copilarie, inainte ca parintii sai sa fie macelariti, a fost si el fericit si poate... si atunci cand a facut parte din echipa sapte a fost... poate nu fericit, dar s-a simtit bine cu noi. Defapt... cu Naruto si Kakashi pentru ca stiu, si am stiut intotdeuna ca nu ma iubea nici ca pe o colega. La altceva nici nu puteam spera, insa, cu toate astea eu am continuat si inca continui sa-l iubesc. De cate ori am incercat sa-mi reprim aceste sentimente, sa le ascund intr-un colt al inimii mele si sa uit de ele. Cu toate astea, niciun plan nu mi-a reusit. Inca sunt indragostita nebuneste de el chiar daca stiu ca acesta niciodata nu m-ar iubi, insa eu continui sa-mi fac iluzii. Ma urasc, ma urasc pentru faptul ca sunt asa de naiva. As vrea sa fiu asa rece, fara pic de sentimente, asa ca el. Poate in felul acesta n-as mai suferi.
Oftez cat pentru mine si revin cu picioarele pe pamant, insa prea tarziu. Sasuke se indreapta cu viteza spre mine cu nelipsita-i sabie in mana dreapta. Luata prin surprindere, abea reusesc sa ma feresc din fata atacului, insa tot m-am ales cu o rana adanca la bratul drept. Stiu, sunt constienta ca nu am nicio sansa impotriva lui mai ales acum ca a devenit asa de puternic, insa, sunt dispusa sa lupt chiar si cu pretul vietii. Trebuie sa fac si eu ceva pentru sat, pentru lady Tsunade. Ei nu-i trebuia mai mult de douazeci de minute pentru a se reface, doar e medic ninja si unul foarte bun. Tot ce trebuie eu sa fac, e sa trag de timp cat femeia sa se poata recupera pentru ca, sunt constienta ca singura nu-l pot invinge. Nici macar in vise nu mi-as putea imagina asa ceva. Dupa cum am mai spus, trebuie doar sa-l fac sa ma atace pana isi revine Hokagele. Sper doar sa nu-si dea seama de asta, insa... Sasuke e baiat destept, intotdeuna a fost cel mai inteligent din echipa si cel ce mereu era cel vigilent.
Strang din dinti si imi pun mana langa rana. Nu, nu o pot vindeca, nu vreau sa-mi consum chakra, nu cand ma lupt cu el. Trag aer in piept si ma indrept cu viteza spre el avand pumnul pregatit. Cand sunt destul de aproape, vad cum zambeste ironic in coltul gurii, ma apuca de brat si ma arunca cu putere in copacul din spatele meu facandu-ma sa scuip sange. Durerea e aproape insuportabila. Se pare ca nu mai tine la mine nici macar ca o colega de echipa, insa, intrebarea e; a tinut el vreodata la mine? Nu, bineinteles ca nu, insa eu tot nu am renuntat. Dupa ce el a plecat la Orochimaru, eu m-am antrenat cu Tsunade pentru ca am vrut sa devin mai puternica, se devin mai puternica pentru ca el sa ma observe. Inca aveam speranta ca se va intoarce in sat si totul va fi ca inainte. Insa... se pare ca m-am inselat amarnic.
Ma ridic cu greu in picioare si ma sprijin cu o mana de obiectul de care, acum cateva secunde m-am lovit. Daca dintr-o singura lovitura mi-a provocat asemenea rani, inseamna ca voi fi terminata in mai putin de doua minute. Da... poate am spus ca am devenit mai puternica, insa acum ca ma lupt cu el, puterea mea e infirma.
Imi ridic privirea asupra lui si vad cum se indreapta din nou spre femeie. Nu, nu pot lasa una ca asta sa se intample. Aceasta a avut grija de mine si m-a antrenat atatia ani. Trebuie sa-i arat ca tot ce a facut pentru mine nu a fost in zadar. Ca am avut, si inca am ce invata de la ea. Trag aer adanc in piept pentru a nu stiu cata oara si ma apropii in fuga de brunet. Oricat de repede as merge n-as putea ajunge la timp, acesta mai avea putin si ii strapungea corpul cu sabia sa.
Disperata, imi concentrez chakra in pumn si lovesc pamantul, acesta rupandu-se in doua si facandu-l pe baiat sa sara mai departe de ea. Oftez usurata, oarecum si ma pun in genunchi langa ea. Ma concentrez si mainile imi sunt invaluite de chakra verde. Le pun deasupra femeii si inchid ochii fiind concentrata. Imediat ce termin, o privesc pe Tsunade, aceasta incepand sa-si deschida ochii. Face o fata chinuita, si tocmai cand vrea sa spuna ceva, simt o durere insuportabila in spate. Pentru cateva secunde, respiratia mi se taie, dupa care, cu o forta aproape supra-omeneasca imi intorc capul si-l vad pe el, pe baiatul ce l-am iubit mereu. Are o privire demonica, ceva ce nu as fi vrut sa vad niciodata pe fata lui. Nu ca ar fi fost prima oara, insa, am sperat ca s-ar fi schimbat.
Dupa cateva secunde, scoate obiectul ascutit din mine, brutal, facandu-ma sa simt o durere mai adanca decat atunci cand a infipt-o in mine. Nu mai rezist mult si cad pe pamantul rece.
-Te-am iubit! reusesc sa spun dupa care ochii mi se inchid pe vecie, corpul meu inert fiind aruncat cat-colo de catre brunet ce il privea victorios. Da... bucuros ca a scapat de o povara.
Un tipat ascutit tulbura linistea din incapere. Ma ridic in sezut, de pe fata mea curgand siroaie de lacrimi ce se impreunau cu transpiratia. Tremur din toate incheieturile. Mii de sentimente incercandu-mi inima ce bate mai tare ca oricand. Niciodata nu am avut un cosmar atat de groaznic. Nu... deci trebuie sa-i spun lui Tsunade pentru ca sunt sigura ca nu a fost un simplu vis, a fost o previziune. Uneori mi se intampla sa mai am si de astea.
Inca tremurand, si cu lacrimile siroindu-mi pe obraji ma ridic din pat si, cu pasi marunti intru in baie. Deschid apa de la chiuveta si imi dau pe fata. Incep sa ma linistesc spunandu-mi in gand ca a fost doar un vis, iar eu, eu chiar sper sa fie asa. Sincer, nu mi-ar parea rau daca as muri, insa nu vrea sa se intample asta si cu persoanele la care tin.
Fara a mai face un dus, deoarece nu sunt in dispozitia necesara, ma imbrac in obisnuitele-mi haine si ies din casa cu gandul de a-i spune despre visul meu doamnei Hokage, insa pe la jumatatea drumului ma opresc. Nu cred ca e o idee prea buna. La cum o stiu eu, ma va lua in ras. Adica... i-am mai spus odata si atunci, chiar m-a crezut, insa s-a dovedit a nu fi adevarat si... de data asta sigur nu ma va asculta.
Fac cale intoarsa si ma indrept spre padure pentru a ma antrena. Blonda m-a invatat tot ce stie, insa nu strica daca imi imbunatatesc tehnicile. Poate... din nefericire, visul meu va deveni realitate si... sunt sigura ca Sasuke a devenit extrem de puternic asa ca... eu nu trebuie sa fiu mai prejos, chaiar daca stiu ca nici macar nu l-as putea egala, mai ales sa-l intrec.
Mai merg putin si peste cateva minute ajung intr-un loc ce, chiar daca l-am vazut de miliarde de ori, acum mi se pare mai frumos ca oricand. In partea stanga, un rau cu apa cristalina curgea usor formand niste sunete pe care, daca stateai sa le asculti, te relaxau total. Mii de flori multicolore impanzeau pamantul ce capata o frumusete extraordinara, iar copacii din jur dadeau o nota de duritate peisajului.
Mai analizez putin locul in care ma aflu dupa care imi pun manusile si incep sa ma antrenez. Nu faceam lucruri prea grele. Pentru inceput, loveam copacii cu pumnii, insa fara chakra si nevrand sa-i distrug.
Dupa jumatate de ora ma opresc si incep sa ma plimb. Dintr-o data ma opresc simtind pe cineva prin apropiere. Sar intr-un copac dupa care in altul pana ajung aproape de acei ninja. Cand privesc in jos, ceea ce vad ma lasa cu gura cascata. Patru persoane sunt asezate in cerc, iar in mijlocul lor este ceva, un pergament, insa nu imi pot da seama ce contine avand in vedere distanta la care ma aflu.
Cand ma uit mai bine, cel ce-mi atrage atentia este un baiat brunet cu ochii negri. Este chiar... Sasuke, cu echipa sa, Suigetsu, Karin si Juugo... parca! Nu pot sa cred, asa ceva e imposibil! Ce cauta el atat de aproape de sat. Ce... ce vroia? Oh, nu, nu pot sa cred ca dupa atata timp s-a intors, insa ceva imi spune ca aceasta intoarcere brusca a sa nu e ceva de bine... chiar deloc.
-E cineva aici! spune roscata in timp ce inchide ochii concentrandu-se putin dupa care continua. Uh, se pare ca e rozalia ta, Sasuke! spune aceasta in scarba strambandu-se.
Auzind asta, toti se alarmeaza, cu exceptia lui Sasuke. Oh, oare cum am putut fi asa de neglijenta. Am si citit cateva documente despre echipa acestuia si abea acum mi-am amintit ca fata putea simti chakra.
Ah, ce ma fac acum!? Daca ma ataca, nu as putea face fata tuturor...
![[Imagine: o7k7f6.jpg]](http://i1113.photobucket.com/albums/k509/Marina955/o7k7f6.jpg)
