20-12-2010, 01:45 PM
Salut!
Ideea nu e rea, începutul chiar mi-a părut promiţător. Până ai grăbit totul într-un asemenea hal încât nu mai înţelegi mare lucru. Porneşti pe plan real, apoi, ca din oală, supranaturalul îşi face simţită prezenţa. Prologul e aiurea "plasat", dac-aş putea spune aşa. Ceea ce tu ai numit prolog ar fi trebuit să fie capitolul 1. În prolog ar fi trebuit să "ne prezinţi" supranaturalul.
Nu ştiu dacă tu ai scris asta pentru tine sau pentru "public". Dar, pentru a scrie cu adevărat bine şi pentru a merita cu adevărat citită, o lucrare trebuie să se îndepărteze de o telenovelă, să fie corectată şi recorectată. Bine, ştiu că e mult mai "populară" (la fel cum seriile Twilight sunt populare sau toate seriile cu vampiri, iar Cărtărescu, Eliade, Papini sau Dumas abia sunt scoşi din raft) şi asta probabil că te plasează pe tine, ca scriitor, deasupra mea, aşa că n-are rost să-mi iei în considerare sfaturile...pe care oricum ţi le voi da.
Ar trebui să te decizi ce timp foloseşti în povestire, nu să începi cu prezentul şi să continui cu trecutul. Aşa ceva nu se face, e bătător la ochi. Şi ai grijă, dacă nu poţi formula o frază lungă corect, foloseşte fraze mai scurte pentru că o să fie mult mai apreciat felul de scriere.
Trecerea de la acţiunea propriu zisă la gândurile lui Emily e bruscă, bruscă rău de tot. Strecoară-te fin printre cuvinte, încearcă să fi mai subtilă.
Şi felul de scriere, pentru numele lui Dumnezeu, îmi săreau ochii de pe cuvinte!
N-are rost să mă apuc să-ţi înşir aici greşelile gramaticale sau pe cele de tastare că am toată speranţa că o fac alţii de dragu de a scrie ceva.
Baftă! (a, şi dacă vrei să mă înjuri sau să mă întrebi ceva, nu ezita - pm)
Vex, să nu crezi că am ceva cu tine.
Ideea nu e rea, începutul chiar mi-a părut promiţător. Până ai grăbit totul într-un asemenea hal încât nu mai înţelegi mare lucru. Porneşti pe plan real, apoi, ca din oală, supranaturalul îşi face simţită prezenţa. Prologul e aiurea "plasat", dac-aş putea spune aşa. Ceea ce tu ai numit prolog ar fi trebuit să fie capitolul 1. În prolog ar fi trebuit să "ne prezinţi" supranaturalul.
Nu ştiu dacă tu ai scris asta pentru tine sau pentru "public". Dar, pentru a scrie cu adevărat bine şi pentru a merita cu adevărat citită, o lucrare trebuie să se îndepărteze de o telenovelă, să fie corectată şi recorectată. Bine, ştiu că e mult mai "populară" (la fel cum seriile Twilight sunt populare sau toate seriile cu vampiri, iar Cărtărescu, Eliade, Papini sau Dumas abia sunt scoşi din raft) şi asta probabil că te plasează pe tine, ca scriitor, deasupra mea, aşa că n-are rost să-mi iei în considerare sfaturile...pe care oricum ţi le voi da.
Ar trebui să te decizi ce timp foloseşti în povestire, nu să începi cu prezentul şi să continui cu trecutul. Aşa ceva nu se face, e bătător la ochi. Şi ai grijă, dacă nu poţi formula o frază lungă corect, foloseşte fraze mai scurte pentru că o să fie mult mai apreciat felul de scriere.
Trecerea de la acţiunea propriu zisă la gândurile lui Emily e bruscă, bruscă rău de tot. Strecoară-te fin printre cuvinte, încearcă să fi mai subtilă.
Şi felul de scriere, pentru numele lui Dumnezeu, îmi săreau ochii de pe cuvinte!
N-are rost să mă apuc să-ţi înşir aici greşelile gramaticale sau pe cele de tastare că am toată speranţa că o fac alţii de dragu de a scrie ceva.
Baftă! (a, şi dacă vrei să mă înjuri sau să mă întrebi ceva, nu ezita - pm)
Vex, să nu crezi că am ceva cu tine.