18-12-2010, 05:31 PM
Sex is my drog, Bemi [: , I love Colors şi Cookie, mulţumim mult pentru comentarii >:D<. Ne bucurăm că va plăcut, sper să vă placă şi acest capitol. Well :-"
- > Capitolul trei - Nu sunt o iluzie optică
Mă îndrept cu paşi repezi spre casă, după cum am mai spus, foarte nerăbdător să o văd pe Myra. Oare ea vrea să mă vadă ? Presupun că nu. Doar acest gând doare, ca şi când aş fi răsucit cuţitul în rană. Gândurile îmi sunt mai limpezi acum şi ameţeala se pare că a dispărut de tot. Aerul curat îmi face bine, întotdeauna mi-a făcut, dar acum mă ajută să-mi vin în fire mult mai repede decât de obicei.
Norii au început să plângă din senin. Ador ploaia, dacă nu ţi-am spus până acum acest lucru, este unul dintre fenomenele naturii pe care le prefer. Picăturile de ploaie mi se opresc pe gene, iar apoi îmi dezmiardă obrajii ca nişte lacrimi dulci. Când am ajuns în faţa parcului, am simţit impactul. Acolo era ea, Myra, stând pe o bancă, care cândva a fost galbenă, dar culoarea i s-a dus şi a rămas fierul care va oxida într-un final. Mă priveşte cu nişte ochi mari, de parcă aş fi o stafie.
Mii de sentimente s-au năpustit, din nou, asupra mea. Bucurie pentru că în sfârşit o văd, însă este udă, noroc că are hainele mulate, însă tot îmi este frică să nu răcească. Tristeţe pentru că asta citesc în ochii ei, triste şi nedumerire. Oare nu se aştepta să mă vadă în viaţă ? Mă apropii de ea şi îi spun cu încredere:
- Bună, draga mea Myra.
Încă se uită la mine speriată, şocată parcă aş fi atins-o cu un fier încins. Nu înţeleg expresia de pe chipul ei palid. În ochii ei albaştri, asemenea unei mări învolburate în timpul unei furtuni, se zăreşte o sclipire de diamant. Ador ochii şi privirea aceea, o ador pe ea. Este frumuseţea întruchipată. Pare un înger coborât din cer special pentru mine. Părul ei este lung şi negru şi sigur nu este vopsit, chiar dacă unele invidioase spun asta. Vor doar să fie interesante şi să o supere, însă eu nu voi mai permite asta de acum înainte. Văzând că nu răspunde, m-am panicat aşa că i-am spus:
- Myra vei răci, iar eu nu vreau asta. Putem merge acasă?
Mi-a zâmbit, un zâmbet atât de inocent, încât mă face să vreau să o sărut chiar în acest moment.
- Sigur că putem să mergem acasă, dar am o întrebare pentru tine, Damon, ci....cine te-a salvat ?
- Îţi voi explica când vom ajunge la destinaţia dorită tot ce-ţi doreşti. Acum, însă, haide să ne concetram doar pe faptul că tu trebuie să-ţi schimbi hainele cât mai repede. Bine ?
Drăgălaşa de ea, inocenta mea micuţă ! Mergem unul lângă altul respirând la unison. Un gând pe care aş vrea să-l alung cât mai repede îmi vine în minte. Unde e amicul meu de o viaţă ? Oare ar trebui să fiu supărat pe el pentru că s-a îndrăgostit de Myra ? Presupun că nu prea contează pentru el dacă mă supăr sau nu. Myra ne-a despărţit pe noi acum mult timp, ne-a făcut praf prietenia şi cu toate astea eu încerc să o cuceresc. Când am ajuns în faţa casei ei am zărit un chip care m-a scos din lumea viselor neplăcute. Dar chipul acela rigid este şi mai neplăcut.
Tyler ?
- > Capitolul trei - Nu sunt o iluzie optică
Mă îndrept cu paşi repezi spre casă, după cum am mai spus, foarte nerăbdător să o văd pe Myra. Oare ea vrea să mă vadă ? Presupun că nu. Doar acest gând doare, ca şi când aş fi răsucit cuţitul în rană. Gândurile îmi sunt mai limpezi acum şi ameţeala se pare că a dispărut de tot. Aerul curat îmi face bine, întotdeauna mi-a făcut, dar acum mă ajută să-mi vin în fire mult mai repede decât de obicei.
Norii au început să plângă din senin. Ador ploaia, dacă nu ţi-am spus până acum acest lucru, este unul dintre fenomenele naturii pe care le prefer. Picăturile de ploaie mi se opresc pe gene, iar apoi îmi dezmiardă obrajii ca nişte lacrimi dulci. Când am ajuns în faţa parcului, am simţit impactul. Acolo era ea, Myra, stând pe o bancă, care cândva a fost galbenă, dar culoarea i s-a dus şi a rămas fierul care va oxida într-un final. Mă priveşte cu nişte ochi mari, de parcă aş fi o stafie.
Mii de sentimente s-au năpustit, din nou, asupra mea. Bucurie pentru că în sfârşit o văd, însă este udă, noroc că are hainele mulate, însă tot îmi este frică să nu răcească. Tristeţe pentru că asta citesc în ochii ei, triste şi nedumerire. Oare nu se aştepta să mă vadă în viaţă ? Mă apropii de ea şi îi spun cu încredere:
- Bună, draga mea Myra.
Încă se uită la mine speriată, şocată parcă aş fi atins-o cu un fier încins. Nu înţeleg expresia de pe chipul ei palid. În ochii ei albaştri, asemenea unei mări învolburate în timpul unei furtuni, se zăreşte o sclipire de diamant. Ador ochii şi privirea aceea, o ador pe ea. Este frumuseţea întruchipată. Pare un înger coborât din cer special pentru mine. Părul ei este lung şi negru şi sigur nu este vopsit, chiar dacă unele invidioase spun asta. Vor doar să fie interesante şi să o supere, însă eu nu voi mai permite asta de acum înainte. Văzând că nu răspunde, m-am panicat aşa că i-am spus:
- Myra vei răci, iar eu nu vreau asta. Putem merge acasă?
Mi-a zâmbit, un zâmbet atât de inocent, încât mă face să vreau să o sărut chiar în acest moment.
- Sigur că putem să mergem acasă, dar am o întrebare pentru tine, Damon, ci....cine te-a salvat ?
- Îţi voi explica când vom ajunge la destinaţia dorită tot ce-ţi doreşti. Acum, însă, haide să ne concetram doar pe faptul că tu trebuie să-ţi schimbi hainele cât mai repede. Bine ?
Drăgălaşa de ea, inocenta mea micuţă ! Mergem unul lângă altul respirând la unison. Un gând pe care aş vrea să-l alung cât mai repede îmi vine în minte. Unde e amicul meu de o viaţă ? Oare ar trebui să fiu supărat pe el pentru că s-a îndrăgostit de Myra ? Presupun că nu prea contează pentru el dacă mă supăr sau nu. Myra ne-a despărţit pe noi acum mult timp, ne-a făcut praf prietenia şi cu toate astea eu încerc să o cuceresc. Când am ajuns în faţa casei ei am zărit un chip care m-a scos din lumea viselor neplăcute. Dar chipul acela rigid este şi mai neplăcut.
Tyler ?
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]
Mulţumesc, Abbeh. Ly <3.
[center][/center]