Love`s just love.

[Julliette .]

Next xD :))
*contiunare directa*

-Sakura... Ajuta-ma!
Am tipat inca o data, lasandu-ma pe genunchi. Sasuke... Sasuke, prostule! mi-am spus cat incercam sa-l ridic. In cateva minute am reusit sa-l asez pe canapea. Chipul alb acum ii era plin de sange semi-uscat, iar parul mereu aranjat ii era ciufulit si murdar. M-am intors de la bucatarie cu o carpa umeda si pansamente. Am inceput sa-i sterg fata. Nu mai plangeam, desi simteam lacrimile in ochi. Cand am terminat Sasuke a zambit.
-Ce „bine te-am gasit”... a soptit el ironic.
Am zambit, uitandu-ma in ochii lui. M-am inselat. Nu era ca atunci cand a plecat. Era diferit, era mai rece... La usa a batut cineva. M-am ridicat, am traversat holul intunecat si am dechis usa. In fata mea era Sai. Pielea alba nu i de vedea bine in lumina lunii, iar ochii negrii acum ii erau inchisi.
-Sakura... Naruto e la spital.
Am incremenit. De ce? De ce toti? De ce nu puteau sa-si vada de viata?
-El spune ca s-a intalnit cu Sasuke si ca nu s-au inteles prea bine... continua Sai privindu-ma.
-M-multumesc, Sai. O sa-l vad maine dimineata, nu ma simt bine.. ii spun dupa care inchid usa.
Traversez din nou holul. De data aceasta parea si mai intunecat. In sufragerie era doar Sasuke. Oftand, am apoins lumina si m-am asezat langa canapea incepand sa-l bandajez pe tanar. Sasuke respira greu, pe gura. Am oftat, stergandu-mi lacrimile. M-am ridicat si am stins lumina. M-am asezat pe unul dintre fotolii privindu-l pe tanar. Am stat asa toata noaptea. Speram... Speram ca nu se va trezi niciodata... Speram ca va ramane cu mine mereu.
In usa s-a auzit din nou acelasi ciocanit. M-am trezit din visele mele si am traversat incet holul. Imi era frica de el. Dar imi era mai frica de ce putea fi cand se v-a termina. Am apasat clanta si usa s-a deschis cu un scartait usor. In prag era Tsunade. Parul lung si blond era prins intr-o coada, iar cafenii m-au privit curios.
-Sakura, am nevoie de tine...
Mi-am dus mana stanga la piept, aranjand patura cu care mi-am acoperit spatele. Am privit-o pe Tsunade fix in ochi si i-am spus:
-Nu.
Femeia se uita la mine, facand ochii mari. Am inchis usa si am plecat. Vroiam sa stau acasa, vroiam sa fiu langa Sasuke. Am intrat in sufragerie si am privit canapraua. Era goala.
-Sasuke? Sasuke, unde ai plecat? am strigat cat priveam camera.
Am pornit in viteza prin toata casa, dar nu l-am gasit. M-am trantit pe pat oftand.
-Iar ai plecat.... imi spun cat imi stergeam lacrimile. Usa de la bucatarie s-a deschis si in incapere a pasit Sasuke.
- Sau nu? spuse el venind spre mine.
Mi-am intors capul privindu-l. M-am ridicat si am mers langa el.
-De ce te-ai ridicat din pat? Il intreb cat il acopeream cu patura peste spate.
Sasuke imi zambi si pasi spre canapea.
-Imi era sete... spuse.