No pain, just love ...

[Vex]

My fic ! Read it *laughs* . Eh, e o mica creatie a mea si sper sa va placa ! Btw, accept orice de comentariu, crticica dura . Pana la urma din greseli inveti !
Lectura Placuta !

Disclamer: Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul Naruto si nu fac profit de pe urma lui.

~ Chapter One ~

Doi ani , lungi, durerosi , plini de amintiri ce inca-mi hranesc sufletul bolnav . Amintiri placute, bune, in care soarele stralucea , nu ca acum ...Ploua, doar atat ! Cred ca soarele a disparut o data cu el, nici macar nu si-a luat la revedere, nenorocitul ! Ah, ce soare plin de tupeu, si asa de nesimtit ! Mai se credea si important ! Hah, si-ar dori el ! N-a fost vreodata important, a stralucit decat o data, apoi a fost umbrit de nori ... Norii, ei, dusmanii mei, ce mi-au furat razele prea iubite ....Nenorociti, si ei ! Cu toti sunt niste dobitoci ! De ce ? De a trebuit sa plece soarele, de ce a trebuit sa raman singura printre umanitatea asta ce duhneste a prostie ?!

Acum doi ani ...

Deschid brusc si ochii si ma ridic in fund, uitandu-ma in camera de un alb imaculat a spitalului . Nu din nou ! Ma stramb, simtind cum capul imi zvacnea de o durere eminenta . Cum mai ajunsese si aici ? Imi privesc instinctiv mana bandajata , scotand un oftat lung din buzele ce pareau a fi muscate . Imi trec limba peste ele, umezindu-le, iar gustul sangelui isi face aparitia . Imi taiasem iarasi venele, si cred ca iar ma drogasem cu prostia aia de marijuana ...
Zambesc in coltul gurii, coborand din pat, si cu pasi tarati, ma indrept catre baie . Inspir adanc, ridicandu-mi privirea de safir catre reflexia din oglinda . Oribila ! Aratam ca o ...drogata ! Dar nu asta eram ? Clatin din cap, privindu-mi genele dese, ce ar fi parut frumoase pe un chip ingrijit, nu unul ca acesta .
Palid, cu buzele muscate, iar cearcanele de un violet urat ce-mi inconjurau ochii safiri . De cand aratam asa ? Eram frumoasa inainte, eram, bine spus, numai sunt ! Dintr-un fotomodel de succes, ajunsesem ceea ce uram mai mult pe lume .
Strang puternic materialul rochiei si dau drumul la apa rece . Imi stropesc fata, inspirand adanc, apoi ies din baie . Tocmai acum observ ca cineva intrase in camera . Raman in tocul usi si analizez mai bine...tanarul, pentru ca asta era, ce statea in mijlocul incaperi si se uita catre fotografia de pe micul dulapior de langa pat . Imi las capul incet intr-o parte si fac un pas neauzit, continuand sa ma uit la tanar in timp ce-mi incrucisam bratele la piept .
Era frumos, avea un par negru, des, facut tepi la spate, iar din cate puteam eu sa observ, muschii i se puteau vedea foarte usor, chiar daca purta un sacou negru, si niste jeansi stramti pe picior . Oh, si fundul lui era....Ma incrunt, nu-mi vine sa cred ca inca ma mai pot gandi la asemenea lucruri . Dar privirea imi ramasese atintita asupra spatelui sau, asteptam sa se intoarca, sau sa faca vreo miscare pentru ai putea vedea si chipul .
- La ce te holbezi ?
Aud o voce de inger, melodioasa, atat de placuta incat imi venea s-o dau pe repet daca as fi putut . Dar nu puteam...A lui era vocea ? Mi-am ridicat incet privirea catre pieptul lui, deja imi venea sa-mi dau palme singura . Gat senzual, o barbie usor arcuita, dar minunata, buze pline, suave, un nas frumos, iar ochii ...
L-am privit in ochii de onix, fiind sigura ca-si daduse seama de ceea ce faceam . Ma holbam mai rau ca la haine ...Nu avea vreo expresie in privire, si nici macar nu-mi zambea . De ce nu facea asta ? Mi-am scuturat capul, inchizand o clipa ochii .
-Ahm...La nimic !
Am raspuns dintr-o data, continuand sa ma uit inca ochii lui . A ridicat o spranceana, ce arata ...atat de bine !
Nu zambeste, ci doar o grimasa ii apare pe buze, iar apoi deschide gura, lasandu-ma sa-i vad dantura perfecta . Sunetele magice pe care le scoate glasul sau deja ma fac sa-mi tremure genunchi ,.
-Sasuke Uchiha, student la medicina ! Iar tu esti Sakura Haruno, daca nu gresesc ! Urat sa-ti faci asta, iarta-ma ca-ti spun !
O zisese pe un ton asa calm, atat de placut si cald...Binee, era distant si rece, dar in urechile mele suna ca cea a unui inger .
-Da, adica da, eu sunt Sakura ! Ce cauti in salonul meu ?
Eram proasta ! Ce putea face un student la medicina intr-un salon de spital ?
-M-a trimis medicul Kenf sa te verific, sti, el e mentorul meu !
Ah, asta inseamna ca aveam sa-l mai vad ! Nu, Sakura, nu te gandi la asta ! Mi-am spus, mutandu-mi greutatea de pe un picior pe altul .
-Doctorul Kenf e un medic bun ...Am spus, in timp ce ma duceam catre pat .

In prezent ...

Imi dadusera lacrimile ...Prima amintire, asa il cunoscusem, in acel spital, si oare fusese dragoste la prima vedere ? In nici-un caz, eu eram decat o fraiera care se holba la un tip ! Nu se face asta de obicei ?
Am clatininat din cap, oftand scurt . Umanitatea ...Atat de proasta, nici macar nu-i interesa ca moare un om pe strada . Nu, mai bine mergeau mai departe, isi vedeau de viata ! Era mai simplu asa, de fapt, indiferenta e mai simpla !
Imi sterg lacrimile cu patura de pe mine, apoi ma ridic de pe canapeaua din living . Ma apropii de fereastra mare, ce lasa ...fostele raze ale soarelui sa intre si sa-mi lumineze universul . Nu, asta fusese o data . Acum ploua in fiecare seara, fiecare minut al zilei, ploua ...Nu se oprea deloc ! Era exact ca sufletul meu, dar eu numai aveam asa ceva . Murise o data cu plecarea lui , ma parasise o data cu sentimentele .
Ma hraneam cu amintiri, cu durere, traiam cu ele . Am atins sticla pe care lacrimile cerului se revarsau si am simtit o strafulgerare rece . Ah, imi cazuse patura ...Nu fusese vreo usa deschisa sau altceva . Am privit orasul slab luminat de felinare, totusi atat de colorat si special pentru mine . M-am lasat sa cad in genunchi si am strans mai tare patura, chiar daca stiam ca nu ma va ajuta cu nimic .
Am lovit fereastra, murmurand injuraturi cat mai vulgare posibil . Devenisem o...fiinta ca oricare alta . Fara idealuri, fara ambiti, fara nimic !
Dar nu-mi pasa, nici ca avea sa-mi mai pese vreodata . Mi-am ridicat incet privirea catre televizorul pornit, ascultand oarecum detasata vorbele femei . M-am incruntat, inghitind in sec . Nici ca-mi paca sa fisu` murise intr-un accident de masina . Naiba sa-l i-a si pe ala, pe mine ma luase de mult !
Nu ma mai drogasem de cand il cunoscum pe brunet, dar nici nu ma apucasem din nou de modeling si alte prostii . Acum, de fapt, inca lucram la firma lui . Fosta, pardon, ramasese in grija lui Itachi, fratele lui cu cativa ani mai mare .
Dar Sasuke nu murise, decat pentru mine, desigur, plecase la Harvard, sa predea , nu-l interesase nici macar o secunda ca eu as putea suferi . Nu, Sakura va fi bine, va trai si ea cum va putea ...
Am inceput sa ridic isteric, intinzand mana in aer . M-am lovit de o rama a fotografiei care a cazut pe jos, iar sticla ce o pazea de mine, cred, s-a spart .
Cat de frumoase erau cioburile astea . Oare, oare ce s-ar intampla daca mi-a atinge pielea fina ? Hah, ce s-ar intampla ?
Am ridicat cu doua degete un ciob mai mare si ascutit, privindu-mi atenta incheietura mani pe care vena se putea observa foarte bine . Am atins incet locul, un fior rece trecandu-mi pe sira spinari . Nu-i nimic, nu aveam ce pati ...Am lasat obiectul sa-mi strapunga pielea, apoi sa o sfasie, si sangele a inceput sa curga ...Imi aluneca pe mana, imi pata hainele, covorul alb . Nu-mi pasa, durerea numai exista ! Ramasese doar sangele...ce curgea fara sa se opreasca !