Dorinte periculoase

[Me†al.]

No one ? Okay then. I m here with the next chap.
Lectura placuta !

Capitolul 14

I-am privit uimit putin timp, dupa care m-am incruntat, dorind sa-i fac sa vorbeasca. Uram sa fiu exclus dintr-un anumit lucru biletelul infiorator fiind gasit in inghetata mea. Am asteptat putin, cat cei patru susoteau ceva am uitat sa precizez ca vampirii vorbeau mult prea incet ? - si m-am enervat, smulgand biletelul din mana Mirandei.

Omule A.,

Poti sa alegi calea usoara sau pe cea sangeroasa. Alegerea iti apartine, dar esti nevoit sa te hotarasti pana la rasarit, mai exact, cu o ora inainte de acesta. Poti sa ni te predai noua fara sa curga nici o picatura de sange ( exceptie facand al tau ) , ori avem sa iti omorat prietenii in fata ochilor tai nedezvoltati de muritor. Stim cum ii cheama si unde locuiesc, deci nu o sa fie prea greu sa-i gasim.
Alegerea e a ta.
Elhomerii.

Am ramas cu gura cascata si i-am privit pe cei patru amici. Toti se uitau atenti la mine, dorindu-si probabil ca eu sa nu fi citit biletul. Kail se concentra citindu-mi gandurile, dar nu parea deloc surprins de ce auzea. Ma tot gandeam cat de ingrozit as fi daca mi-as vedea toti prietenii ucisi in fata ochilor mei. Ar fi fost cel mai teribil lucru. Stiam prea bine ca n-aveam sa-i mai vad vreodata, dar macar sa stiu ca nu eu eram cauza mortii lor. Pentru mine, era bine sa stiu ca macar erau in regula. Si atunci m-am hotarat sa-ntreb:
-Deci Elhomerii doresc sa ma transforme in strigoi pentru ca sangele meu este special si as fi unul dintre cei mai puternici strigoi existenti, nu ?
Crystal si Alice au dat simultan din cap in semn de aprobare.
-Dar daca as deveni vampir ? Daca, ca strigoi as fi puternic, atunci la fel as fi si ca vampir, nu ?
Miranda deveni ingandurata si, dupa ceva vreme, vocea ei rasuna:
-Asa ar fi logic. Totusi, trebuie sa stim ritualul pe care vor sa-l foloseasca Elhomerii.
Nu am inteles deloc ce voia sa spuna. Prin carti citisem doar ca un vampir trebuie sa-mi suga sangele si sa-mi bage inauntru putin din sangele sau. Nimic mai mult. Spre deosebire de mine, ceilalti intelesesera ce a spus Miranda. Alice parea ca stia tot ce trebuia asa ca a fost poftita de Kail sa ne spuna ce parere avea.
-Cert este ca nu putem sa aplicam transformarea cea simpla fiindca asta ar insemna sa-i dam mai mult sange de vampir lui Alex si el are nevoie de foarte mult din al lui. Exista un proces foarte complicat, dar cred ca are sanse de reusita. Vampirul ce are sa-l transforme pe Alexander trebuie sa suga o mica parte din sangele sau, iar cealalta parte trebuie pusa in niste sticle. Dupa ce el este golit de serul rosiatic - m-a infiorat felul in care a spus-o - vampirul trebuie sa-i dea sa bea cat sange are nevoie pentru a fi transformat, plus cel cu gena lui. Asa, probabil, are sa devina vampir. Dar intrebarea la care trebuie sa raspunzi este : tu vrei cu adevarat sa devii un vampir ?
-Da, Alex, nu ai sa-ti mai vezi prietenii umani un timp indelungat si, poate, cand te vei intoarce printre oameni, ei nici nu te vor mai recunoaste. Chiar vrei sa te sacrifici pentru ei ? A intrebat Miranda.
Intrebarea ei m-a pus pe ganduri, dar, undeva in minte, stiam ca trebuia sa fiu transformat in vampir. Chiar daca nu pentru prietenii mei umani, atunci pentru cei inumani. Elhomerii pareau ei doar niste strigoi normali cu un nume deosebit, dar eram sigur ca erau periculosi. Si chiar daca nu aveau sa recunoasca, ei erau un pericol si pentru vampirii normali. In fond, toata viata mea imi fusese o oarecare frica de lucrurile noi si niciodata nu-mi dorisem sa-mi dau viata pentru cineva.Totusi, dupa nefericita intmplare ce m-a marcat pe viata, nu-mi era frica sa devin ceva nou.
Trebuia sa-i protejez pe prietenii mei umani si pe vampirii ce m-au sustinut.
Trebuia sa o apar pe Miranda.
-Da, asta vreau, am spus intr-un tarziu.
Dupa raspunsul meu, lucrurile s-au derulat foarte repede. Kail a chemat-o pe directoare si i-a spus ce aveam de gand sa facem, iar aceasta nu a fost de acord din prima. Intr-un tarziu a cedat argumentelor noastre extrem de convingatoare. Trebuia sa ne miscam foarte repede fiindca aveam timp pana la rasarit si nu mai aveam mult timp. Toti cei din jurul meu se agitau nebuneste prin curte, iar eu stateam si-i priveam atent simtindu-ma ciudat ca nu-i ajutam. Directoarea mi-a spus ca trebuia sa ma odihnesc fiindca aveam mare nevoie de asta dupa transformare si, fiind un ordin direct, nu am putut sa ma impotrivesc.
Asa ca am ramas pe scaunul de la terasa, gandindu-ma la cum va fi viata mea dupa transformare. Oare aveam sa-mi amintesc de Razvan, Ioana ? Oare aveam sa devin un monstru ce traia doar pentru placerea de a bea sange ? Sau, mai exact, ce voi fi ? Toate intrebarile acestea ma bantuiau, dar stiam prea bine ca hotararea fusese deja luata si nu mai puteam da inapoi.
-Poftim.
M-am uitat spre persoana ce-mi vorbise. Era Miranda care-mi intindea I-podul. Probabil ca aflase de la Alice sau Kail ca eram putin ingrijorat. L-am luat si i-am multumit, ea plecand sa-si termine treaba, dar nu inainte sa ma sarute pe obraz. Am ramas putin uimit de gestul ei, dar n-am lasat sa se vada. Mi-am pus castine in urechi si am dat play melodiei Highway to Hell de la AC/DC. Era una dintre cantecele mele preferate si, nu stiam de ce, dar ma linistea. Incet, mi-am lasat mintea sa hoinareasca in diferite directii. In minte mi-a venit un nume ce-mi dadea fiori pe sirea spinarii.
Miranda.
Ne cunosteam de ceva timp si ma simteam din ce in ce mai atras de ea. Niciodata nu fusesem foarte norocos in dragoste, fiind un capricorn adevarat. Niciodata nu spuneam cuiva ce simteam, decat atunci cand eram sigur ca nu aveam sa fiu dezamagit. Si asa, imi pierdeam mare parte din iubirile adevarate. Pe langa acest lucru, aveam ascendent in leu, zodie ce ma facea sa fiu un Don Juan. Totusi, nici de data aceasta nu puteam sa-i spun fiintei care-mi placea ca nutresc sentimente pentru aceasta. Acela era un lucru ce-l detestam din tot sufletul. Si totusi, ma innebunea incetul cu incetul fata asta. Nu era vorbareata si spunea ceva doar cand era neaparata nevoie, era sora cu sarcasmul in unele momente si, alteori, era o persoana dura si impasibila. Dar nu mi-a fost niciodata greu sa vad mai departe de aparente, sa o vad pe Miranda cea adevarata. Nu era asa dura precum dorea sa fie, dar era o persoana ce-si masca extrem de bine sentimentele.
Am stat sa ma gandesc la ea mult timp. De fapt, nici nu stiam cat. Am revenit printre oameni cand Crystal m-a informat ca toate pregatirile fusesera gata. Mai erau sase ore si ceva pana la rasarit, destul timp dupa parerea tuturor. Am fost asezat pe unul din scaunele alea ce se gaseau in fiecare salon unde muncea un dentist, dar acesta era complet intins si se asemana cu o masa de operatie. Miranda s-a asezat la capul meu, luandu-mi-l in poala ei. Mi-am inchis strans ochii si am inghitit in sec, imbratisand toate sentimentele umane ce ma cuprindeau.
Era un cocktail de sentimente.
Ultimul atat de uman.