06-12-2010, 09:59 PM
Hi !
Cred că uni dintre voi aţi observat că am un fic la original . Anw, acesta este uşor diferit de alte ficuri gen SxS ( i think ) . Păăi...aş vrea critică dură, şi dacă vă place, comentaţi cu bun simţ .
Hope you like`t !
Cred că uni dintre voi aţi observat că am un fic la original . Anw, acesta este uşor diferit de alte ficuri gen SxS ( i think ) . Păăi...aş vrea critică dură, şi dacă vă place, comentaţi cu bun simţ .
Hope you like`t !
~ÃŽntre ei . . . ~
Disclaimer : Nu detin nici un personaj din manga/anime-ul naruto si nu fac profit de pe urma lui.
Flash Back
- De ce sunt atâtea stele pe cer ?
Întrebă fetiţa cu ochii de smarald, în timp ce se apleca uşor peste balustrada balconului . Mătuşa ei o privi atentă, apropiindu-se încet de nepoţica ei cu părul rozaliu .
- Ai grija, Sakura ! N-am vrea să paţeşti ceva, bine ? Spuse femeia ce nu părea să aibă mai mult de treizeci de ani . Atinse delicat parul fetiţei, privind-o mândră . Copilul îşi ridică privirea inocentă, aşa naivă către chipul femei, chicotind gingaş .
- Nu am ce păţi ! Eu sunt invincibilă, ai uitat ? Chicoti din nou, sărind în picioare lângă matuşa sa cu privirea caldă, blândă . Avea ochii de un cafeniu plăcut la vedere, şi buze pline, frumoase . Ea era frumoasă , mai bine zis .
- Nu am uitat, prinţesic-o ! Doar că e bine să fim precauţi, tot timpul ! Îi zâmbi cald copilului, aplecându-se puţin, pentru a ajunge la nivelul Sakurei . Rozalia zâmbi dulce, apoi se întoarse pe călcâie, urcându-se din nou pe scăunelul pe care stătuse cu câteva minute în urmă .
- Dar eu nu sunt o prinţesă ! Voi fi, atunci când voi creşte mare, aşa ca tine şi ca mami, nu ? Rosti aceste cuvinte fără să-şi întoarcă privirea de la maşina neagră, ce părea a fi un Ferrari nou-nouţ, opri în faţa casei vecine.
Femeia inspiră adânc, nevenindu-i să creadă ce putea vorbi un copil de patru ani . Schiţă un zâmbet finuţ, aşezându-se pe scaunul de lângă fetiţă .
- Da, vei fi o prinţesă frumoasă, Sakura ! La ce te uiţi ?
Întrebă femeia cu părul de aur, aruncându-şi privirea blândă către maşina neagră .
Acum de acolo ieşeau o doamnă îmbracată într-o rochie neagră, elegantă, iar după ea, doi băieţei . Unul poate de şapte ani, dar celălant sigur de patru ani, ca Sakura . Şi toate aceste trei persoane erau brunete . Sigur copii erau fii doamnei ce acum intra cu paşi eleganţi în curtea plină de cireşi de abia înfloriţi .
Razele soarelui aruncau lumini plăcute către fetiţa care nu părea deloc deranjată de ciripitul păsărelelor de pe micuţa creangă de lângă ea, sau vântul care începuse să bată uşor, făcându-i suviţele rebele să fluture încet în aer .
End Of Flash Back
- Chiar şi acum, după douazeci de ani lungi îmi aduc aminte de Eveline, scumpa mea mătusă ce a avut grijă de mine, m-a ocrotit cu atâta iubire, exact ca părinţi mei ce din păcate nu se află astăzi aici !
Spun cu un glas stins, privindu-i pe toţi oamenii care veniseră la cea mai crudă întamplare a vieţi mele . Îmi şterg lacrimile de pe obraji cu şerveţelul mic, alb, apoi oftez lung, încercând să-mi regăsesc cuvintele .
- Timpul...a luat-o ! A trebuit să o i-a, presupun ! Nu o să înţeleg niciodată de ce a ales-o pe ea dintre atâţia oameni ...
Buza începuse să-mi tremure . Numai suportam şi asta se vedea de la o distanţa foarte mare .
Închid ochii pentru o clipă, ştergând lacrimile care continuaseră să cadă . Cobor de pe mica scena ajutată de Hinata, care mă cuprinsese protectoare cu braţele, iar acum îmi şoptea cuvinte ce aveau să mă liniştească pentru moment .
Era o fată mai tânără decât cu mine cu doi ani, iar chipul ei îţi inspira tot timpul bunătate . Brunetă , cu un păr lung, reuşise să se logodească înaintea mea . Eram cu adevărat mândră ea, făcuse ce eu consideram cel mai greu lucru de făcut . Iubise cu adevărat...Îşi trăise viaţa fără să spună nu, ca mine, care, chiar daca avusesem bani şi tot ce-mi dorisem pe lume, nu reuşisem să simt ca ea...
Oftez, ridicându-mi privirea către scena . Începuse să ploua, de abia cum puteam vedea că cineva îmi ţinea o umbrela neagră deasupra capului .
Un bărbat de douăzeci şi patru de ani rostea acum vorbe neînţelse de mine . Dar îl cunoşteam pe acest om..Sasuke...? Stai puţin...Brunet, piele palidă, ca neaua pură şi ochii mai întunecaţi ca noaptea .
Am inspirat adând aer în piept, simţind cum ramanea, fără el , de fapt . Parcă plecase când aveam paisprzece ani, parcă...Ma ridic de pe scaun , aproape sărind şi corpul meu ştie mişcările, creierul nici măcar numai comandă . O i-au o la fugă catre scenă, simţind zecile de priviri întoarse către mine şi tresăriri speriate, apoi picăturile reci de ploaie udându-mi pielea fină, trecând de rochie neagră .
- Pentru ca am iubit...Dar vocea i se opreşte brusc, când îmi aude vocea care-l striga disperată . Sar în braţele lui, plângând mai rău ca atunci când eram mică . Îmi ascund faţa în pieptul lui, apoi îi simt sărutul blând pe frunte , braţele calduroase ce mă înconjoară şi vocea suavă, dulce, ce-mi şoptea vorbe numai de el ştiute .
Flash Back
- De ce sunt atâtea stele pe cer ?
Întrebă fetiţa cu ochii de smarald, în timp ce se apleca uşor peste balustrada balconului . Mătuşa ei o privi atentă, apropiindu-se încet de nepoţica ei cu părul rozaliu .
- Ai grija, Sakura ! N-am vrea să paţeşti ceva, bine ? Spuse femeia ce nu părea să aibă mai mult de treizeci de ani . Atinse delicat parul fetiţei, privind-o mândră . Copilul îşi ridică privirea inocentă, aşa naivă către chipul femei, chicotind gingaş .
- Nu am ce păţi ! Eu sunt invincibilă, ai uitat ? Chicoti din nou, sărind în picioare lângă matuşa sa cu privirea caldă, blândă . Avea ochii de un cafeniu plăcut la vedere, şi buze pline, frumoase . Ea era frumoasă , mai bine zis .
- Nu am uitat, prinţesic-o ! Doar că e bine să fim precauţi, tot timpul ! Îi zâmbi cald copilului, aplecându-se puţin, pentru a ajunge la nivelul Sakurei . Rozalia zâmbi dulce, apoi se întoarse pe călcâie, urcându-se din nou pe scăunelul pe care stătuse cu câteva minute în urmă .
- Dar eu nu sunt o prinţesă ! Voi fi, atunci când voi creşte mare, aşa ca tine şi ca mami, nu ? Rosti aceste cuvinte fără să-şi întoarcă privirea de la maşina neagră, ce părea a fi un Ferrari nou-nouţ, opri în faţa casei vecine.
Femeia inspiră adânc, nevenindu-i să creadă ce putea vorbi un copil de patru ani . Schiţă un zâmbet finuţ, aşezându-se pe scaunul de lângă fetiţă .
- Da, vei fi o prinţesă frumoasă, Sakura ! La ce te uiţi ?
Întrebă femeia cu părul de aur, aruncându-şi privirea blândă către maşina neagră .
Acum de acolo ieşeau o doamnă îmbracată într-o rochie neagră, elegantă, iar după ea, doi băieţei . Unul poate de şapte ani, dar celălant sigur de patru ani, ca Sakura . Şi toate aceste trei persoane erau brunete . Sigur copii erau fii doamnei ce acum intra cu paşi eleganţi în curtea plină de cireşi de abia înfloriţi .
Razele soarelui aruncau lumini plăcute către fetiţa care nu părea deloc deranjată de ciripitul păsărelelor de pe micuţa creangă de lângă ea, sau vântul care începuse să bată uşor, făcându-i suviţele rebele să fluture încet în aer .
End Of Flash Back
- Chiar şi acum, după douazeci de ani lungi îmi aduc aminte de Eveline, scumpa mea mătusă ce a avut grijă de mine, m-a ocrotit cu atâta iubire, exact ca părinţi mei ce din păcate nu se află astăzi aici !
Spun cu un glas stins, privindu-i pe toţi oamenii care veniseră la cea mai crudă întamplare a vieţi mele . Îmi şterg lacrimile de pe obraji cu şerveţelul mic, alb, apoi oftez lung, încercând să-mi regăsesc cuvintele .
- Timpul...a luat-o ! A trebuit să o i-a, presupun ! Nu o să înţeleg niciodată de ce a ales-o pe ea dintre atâţia oameni ...
Buza începuse să-mi tremure . Numai suportam şi asta se vedea de la o distanţa foarte mare .
Închid ochii pentru o clipă, ştergând lacrimile care continuaseră să cadă . Cobor de pe mica scena ajutată de Hinata, care mă cuprinsese protectoare cu braţele, iar acum îmi şoptea cuvinte ce aveau să mă liniştească pentru moment .
Era o fată mai tânără decât cu mine cu doi ani, iar chipul ei îţi inspira tot timpul bunătate . Brunetă , cu un păr lung, reuşise să se logodească înaintea mea . Eram cu adevărat mândră ea, făcuse ce eu consideram cel mai greu lucru de făcut . Iubise cu adevărat...Îşi trăise viaţa fără să spună nu, ca mine, care, chiar daca avusesem bani şi tot ce-mi dorisem pe lume, nu reuşisem să simt ca ea...
Oftez, ridicându-mi privirea către scena . Începuse să ploua, de abia cum puteam vedea că cineva îmi ţinea o umbrela neagră deasupra capului .
Un bărbat de douăzeci şi patru de ani rostea acum vorbe neînţelse de mine . Dar îl cunoşteam pe acest om..Sasuke...? Stai puţin...Brunet, piele palidă, ca neaua pură şi ochii mai întunecaţi ca noaptea .
Am inspirat adând aer în piept, simţind cum ramanea, fără el , de fapt . Parcă plecase când aveam paisprzece ani, parcă...Ma ridic de pe scaun , aproape sărind şi corpul meu ştie mişcările, creierul nici măcar numai comandă . O i-au o la fugă catre scenă, simţind zecile de priviri întoarse către mine şi tresăriri speriate, apoi picăturile reci de ploaie udându-mi pielea fină, trecând de rochie neagră .
- Pentru ca am iubit...Dar vocea i se opreşte brusc, când îmi aude vocea care-l striga disperată . Sar în braţele lui, plângând mai rău ca atunci când eram mică . Îmi ascund faţa în pieptul lui, apoi îi simt sărutul blând pe frunte , braţele calduroase ce mă înconjoară şi vocea suavă, dulce, ce-mi şoptea vorbe numai de el ştiute .
So stand in the rain,
Stand your ground,
Stand up when it's all crashing down.
You stand through the pain,
You won't drown,
And one day what's lost can be found,
You stand in the rain.
![[Imagine: y.png]](http://i992.photobucket.com/albums/af50/ckgraphics7/y.png)
Stand your ground,
Stand up when it's all crashing down.
You stand through the pain,
You won't drown,
And one day what's lost can be found,
You stand in the rain.