Hell's child

[MiraA]

Cap 11 (Intrebari fara raspuns)

Cum putuse sa fie atat de idiot? Era numai vina lui ca Leah era in starea asta! Numai a lui! Incerca din greu sa se calmeze, dar nu prea reusi. Cel putin Saya plecase acasa asa ca nu mai trebuia sa se ascunda. Putea sa se desfasoare in voie. Cand ii va prinde pe nenorocitii aia nu va mai ramane nimic din ei. Cum indraznisera sa se atinga de ea? Ofta cuprins de nervi si neliniste. Nici macar nu stia daca fusese ranita grav. Trecusera deja cel putin 30 de minute de cand era in cabinetul ala blestemat si asistenta nu iesise inca sa-i zica ce se intampla. O sa-si ia campii in curand daca nu va primi nici o veste...
Asistenta iesi incet din incapere si-l privi pe tanarul care se plimba pe hol. Nici el nu arata prea bine, avea hainele rupte, parul intr-o dezordine de nedescris si o mica vanataie pe fata. De zgarieturile de pe brate nu mai zicea nimic. Facea ture ca un leu prins in cusca: inainte si inapoi; inapoi si inainte. Mai avea un pic si-si smulgea parul din cap. Zambi un pic, chiar daca nu era un lucru tocmai indicat in situatia de fata. Il cunostea pe baiat, caci nu o data venise la cabinetul ei dupa ce fusese implicat intr-o bataie. Faptul ca acum era ingrijorat pentru cineva era un pas inainte in dezvoltarea sa ca un tanar barbat si implicarea in colectiv.
Tusi un pic ca sa-i atraga atentia. Acesta se intoarse si veni repede langa ea.
-Cum se simte?
-Stai linistit. E bine. Zambi incurajator. E doar o zgarietura.
-Ma bucur. Rasufla usurat pentru prima oara in cateva ore. Era bine. Nu era nimic grav. Spuse o mica ruga de multumire in gand.
-Pot sa intru sa o vad?i ntreba rapid nelasand-o pe asistenta sa se indeparteze de el.
-Da desigur.
Nu mai astepta altceva. Intra ca un val-vartej in incapere doar ca s-o gaseasca pe Leah in plin proces de imbracare. Pentru un moment incremenise acolo in cadrul usii. Nu era frumos sa traga cu ochiul, dar in acelasi timp nu-si putea face corpul sa se miste din acel loc. Din pacate pentru el fata tocmai atunci se intoarse si il zari.
-La ce naiba crezi ca te uiti ca un bou? urla scoasa din fire, acoperindu-si bustul cu mainile. Iesi afara pana nu te arunc pe geam. Lua geanta lui care era langa pat si o azvarlui in el. Hajime scapa intreg si se intoarse rapid cu spatele. Simtea ca ii ard obrajii. La dracu! Vazuse destul femei dezbracate la viata lui. Se comporta ca un scolar. Evident fusese o zi lunga si grea. De aceea reactinoa asa. Nu era nimic in neregula cu el. Absolut nimic."Pe cine incerci sa pacalesti,baiete?"ii sopti o mica voce din cap."Taci,nu vorbeam cu tine!"...Bun acum vorbea cu el insusi. Lucrurile devenea din ce in ce mai bune!
-Poti sa te uiti acum. Sunt imbracata.
Arunca timid o privire peste umar si o zari pe Leah cu obrajii rosii si ochii plecati in jos. Deci si ea se rusinase. Macar nu era sigurul."Asa gandeste pozitiv!" Parca ti-am zis deja sa taci,minte perversa!
-Esti bine? fir ar sa fie de treaba avea vocea ragusita!
-Da...aproximativ. Zambi un pic.
-Hai sa mergem acasa.
Fata aproba din cap fara sa mai zica nimic, cu toate ca o remarca destul de acida ii statea pe limba. Totusi se hotara sa profite de aceasta noua si interesanta parte a lui Hajime pe care era sigura ca nu o va mai revedea dimineata.
Iesira amandoi din cladire, baiatul tinandu-se atat de aproape de ea incat mainile lor se atingeau din cand in cand in treacat, dar nici unul nu parea a baga de seama sau a profita de situatie. Pur si simplu mergeau cu privirile inainte cufundati fiecare in gandurile lui, fiind doar vag constienti de prezenta celuilalt.
Deja se intunecase si cerul era invadat de o multitudine de stele care de care mai stralucitoare, iar luna nu lipsea nici ea din mirificul peisaj, stand de straja ca o stapana atotputernica.
Vantul incepuse sa sufle, facand-o pe Leah sa tremure usor si sa se infioare. Isi stranse mainile pe langa corp si continua sa mearga la acelasi pas ca si baiatul.
-Ti-e frig?vocea lui era calda si ingrijorata.
-Un pic, dar o sa-mi treaca, zise fata zambind usor spre el.
Hajime isi dadu jos hanoracul si i-l puse pe umeri,inchizandu-i fermoarul.
-O sa-ti tina de cald pana ajungem.
-Multumesc.
Mai mersera o vreme in tacere, dar Leah nu mai indura mult. Ea era o fire sociabila, vorbareata si nu in ultimul rand curioasa. Pur si simplu de data asta nu mai intelegea nimic; sau mai bine zis nu il intelegea pe el.
-De ce esti asa de bun cu mine? Pe ceilalti ii ignore, dar pe mine…
Hajime se opri din mers si o privi pentru cateva moment in tacere. Ce putea sa-i zica? Ca o pazea? Nu nu asta era. Ar fi putut bine merci sa o faca de la distant fara ca ea sa stie, fara ca ea sa-l vada, dar din prima clipa cand o intalnise pe palierul blocului nu rezistase tentatiei de a o revedea. Nu stia nici el de ce, cel putin nu cu exactitate. Fata asta avea acel ceva ce reusea sa-l enerveze la culme, sa-l amuze,dar sa-l si atraga. Era ca o combinatie ciudata de arome care iti imbata simturile facandu-te prizonierul ei pe veci.
-Nici eu nu stiu, zise intr-un final cand nu mai suporta privirea ei intrebatoare .Asta ma tot intreb si eu, dar inca nu am gasit un raspuns.
-Speram sa-mi dai un raspuns mai inteligibil.
-Scuze, dar e singurul pe care il am momentan. Cand vin cu unul mai bun vei fi prima care il vei afla. Acum hai sa ne grabim pana nu se face si mai tarziu.
Nu mai aveau mult de mers pana la blocul unde locuiau , doar o statie de autobus care nu insuma mai mult de trei kilometri. Nici unuia dintre ei nu li se paruse mult de mers asa ca parcursera distanta pe jos, bucurandu-se de aerul curat si rece.
Odata ajunsi in cladire, un val de caldura ii lovi, facandu-i sa se simta molesiti si obositi.Fusese o zi grea pana la urma, plina de evenimente destul de neplacute si era perfect normal sa se resimta. Hajime insistase sa fie un gentlemen pana la sfarsit conducand-o pe Leah pana in fata usii ei.
-Esti sigura ca esti bine? o intreba pentru a nu stiu cata oara?
-Ti-am mai spus ca da.Nu fi pisalog.
Baiatul zambi si se intoarse sa plece cand mana ei il trase de bluza.
-Hajime…fata ezita un moment…multumesc…pentru tot.
Dintr-o slabiciune de moment ii prinse mana intr-a sa ,apoi o trase pe fata la el in brate,stragand-o cu putere.Caldura ei ii invalui trupul,umplandu-l cu un sentiment ciudat de beatitudine.
-Hajime...? intreba fata confuza
-Nu spune nimic. Lasa-ma doar sa te tin in brate .Isi apleca capul si-i prinse buzele moi intr-un sarut tandru pe care parca il asteptase de la inceputul tuturor timpurilor...