Pura nebunie...

[Marina.]

Vă mulţumim extrem de mult pentru comentariile vostre şi să ştiţi că apreciem foarte mult că va place şi ca vă faceţi timp sa daţi şi un comm.
Iaă că am venit cu nextu`.
Lectură plăcută!


Capitolul 8

Nu- mi vine să cred că Sasuke m- a minţit . Adică , sunt bucuroasă că a făcut asta şi nu m- am culcat cu el , dar , ceva îmi umbreşte fericirea . Ah , poate faptul că l- am văzut cu alta în pat . Dar până la urmă , de ce îmi pasă mie ? Se presupunea ca- l urăsc , mă rog , acesta nu e tocmai cuvântul potrivit . Mai bine spus , nu îl suport . Într- un fel , regret ca nu m- am culcat cu el , dar dacă o voi face , va fi atunci când nu voi fi sub influenţa alcoolului şi voi fi conştientă de faptele mele .
Oftez scurt şi intru în camera mea deoarece tocmai ajunsesem acasă. Mă dezbrac de hainele ce mi se par mai incomode ca niciodată şi intru în duş. Picăturile de apă fierbinte îmi mângâie trupul facându-ma să uit , macar pentru câteva clipe de tot ce se întămplase în această zi. După mai bine de jumătate de oră , ies din duş şi îmi înfaşor un prosop în jurul corpului. Intru în cameră şi mă trântesc pe pat. Fiindcă îmi e prea lene pentru a mă schimba , adorm aşa.

Următoarea zi îşi face apariţia mult prea repede. Deschid somnoroasă ochii şi mă ridic din pat. Intru în dressing şi mă îmbrac cu o pereche de blugi negrii , o bluză lăsată pe umeri şi o pereche de adidaşi. Îmi piaptăn parul lung până puţin mai jos de umeri şi mi-l prind înt-o coadă de cal. Mă fardez discret, îmi iau geanta şi ies din cameră. În sufragerie, luând micul dejun, sunt părinţii mei. Îi salut şi mă aşez la masă.
-Bună dimineaţa, draga mea! Ai dormit bine? mă întreabă tata în timp ce-mi înmânează nişte plicuri. Mă uit ciudat la el, după care deschid unul dintre ele. Ah, da! Doamne cât de uitucă pot fi. Am uitat complet de invitaţiile de ziua mea, adică de mâine.
-Da, perfect! Mersi tată, mamă. Eu trebuie să plec. Bye! spun după care ies vijelios din clasă. Petrecerea mea avea să fie una ce nu va fi uitată pentru mult timp. Mmm... la câte invitaţii am aici, aş putea chema tot liceul. Bineînteles că am sa-l chem şi pe „dragul” meu diriginte. Doar nu ar putea să lipsească tocmai el, nu-i aşa?
Într-un final, ajung la liceu. Curtea şcolii e plină de elevi. Nu apuc să mai fac vreun pas deoarece simt cum cineva ma apucă de talie şi mă sărută pe gât. Mda, cine altcineva decât Neji. Îmi dau ochii peste cap după care vreau să îi zic ceva, dar soneria se face auzită împiedicându-mă să fac asta. Zâmbesc şi pornesc grăbită spre clasă, dar nu inainte de a-i da o invitaţie celui ce se presupunea că e iubitul meu.
Atunci cănd intru în clasă, încep să împart invitaţiile celor prezenţi. După ce termin, mă asez in banca mea aşteptand ca Sasuke să apară la oră. Avem sport acum.
Într-un final acesta apare. Ne salută, după care ne spune să ne schimbăm şi sa ne ducem în sala de sport. Oftez plictisită şi aştept ca toţi ceilalţi să iasă din clasă. Când asta se întâmplă, mă ridic din bancă şi mă apropii de el intinzându-i plicul. Acesta mă priveşte ciudat dupa care se uită pe invitaţie şi imi zâmbeste pervers.
-Voi fi acolo! spune după care îmi face semn să mă duc spre vestiare. Fac ceea ce spune şi mă schimb în trening după care intru în sala de sport.
Deaorece am ajuns ultima, Sasuke se uită la mine dupa care începe să vorbească.
-Sakura Haruno, zece ture de teren, imediat!
Ce? Aha, da, cum să nu! El chiar crede că voi face asta? Oh, se înşeală amarnic. Nu mă cunoaşte deloc. Adică..de ce să fac asta? Doar aşa...pentru că aşa îi vine lui? Nici nu mă gândesc! Îi zâmbesc ironic după care mă aşez pe o bancă.
Acesta se pune în faţa mea privindu-mă amuzat şi bătând din picior.
-Sa ştii că nu am de gând să fac asta! spun după care mă ridic în picioare privindu-l în aşa fel încât sa-l enervez.
Aceasta la început mă priveşte amuzat, dar când vede că n-am de gănd să fac ce spune el începe să se enerveze.
-Deci daca nu faci asta, jur ca îti dau un doi cât tine de mare. spune printre dinţi facându-ma pe mine sa izbucnesc în râs.
-Pun pariu ca nici trei n-ai curaj sa-mi pui! spun enervandu-l ÅŸi mai tare.
Vazând ca n-am de gând să dau înapoi şi continui să îl enervez, se depărteaza nervos de mine. Ia catalogul şi îl deschide.
Da, voi primi un doi si ce? Îmi place la nebunie sa-l enervez, chiar dacă asta înseamnă sa iau doar note mici.
Adica, să fim serioşi, ce fată normală nu ar încerca să enerveze un asemenea profesor. Eh, nu ştiu. Probabil că dor eu. Acest gând mă amuză facandu-mă să răd şi mai tare. Colegii mei se uitau la mine ca la o ciudaţenie. Ce? Credeam că mă cunosc. Eh, se pare că acum am cam întrecut limitele.