06-11-2010, 05:05 PM
Capitolul I
Mai eşti în viaţă?
Mai eşti în viaţă?
Deşi ne feream de ochii plini de gelozie ai pământenilor, asta nu însemna că nu eu, Tod van Heräss şi el, Alexander van Heräss, nu ne făceam simţită prezenţa. Deşi aveam o căsuţă mică şi confortabilă în inima Germaniei şi multe altele în afara Europei, noi aveam micul nostru loc secret în care ne simţeam ca în purgatoriu pentru că raiul fuzionase cu iadul ca afacerea să fie fifty-fifty. Acel loc se numea Antarctica. Mergeam acolo timp de douăsprezece luni în care nu închideam un ochi ca să asistăm la un apus romantic, apoi la un răsărit măreţ. Un muritor de rând s-ar fi plictisit sau ar fi îngheţat sau ar fi fost mâncat de o focă, dar pentru noi timpul se scurgea într-o altă direcţie.
Deşi se spune că timpul ar fi etern, chiar şi acesta pluteşte încet spre sfârşitul lui pentru încă o dată. Am auzit despre nenumărate teorii ale formării Universului şi râdeam în sinea mea de imaturitatea de care dădeau dovadă toţi savanţii care nu reuşeau elucidarea aşa numitei probleme a celor trei B: Before Big-Bang. Nu s-au gândit niciodată că înainte de Univers a existat Universul. Când acest imperiu al planetelor a fost supra încărcat de supernove şi când hidrogenul, elementul primordial a început să se stingă, Universul a început o mişcare de comprimare. Ca şi cum un continent de mărimea Eurasiei ar începe să se retragă către un singur punct cât un bob de mazăre, apoi în urma concentrării şi interacţiunilor atâtor elemente chimice care se puneau în contact unele cu altele, acel bob a explodat, dând naştere unui nou Univers. Aceasta este marea şi fascinanta explicaţie pe care umanitatea o caută încă din vremea mayaşilor. Simplu şi logic. Acum că aţi aflat ce a fost înaintea Big-Bangului, trebuie să vă spun că această acţiune s-a repetat de miliarde de ori. Universul s-a comprimat la mărimea unei sticle de Cola, a explodat, a dat naştere unui nou Univers, care şi acesta i-a urmat cursul şi povestea ar putea continua aşa mult timp.
Dar poate vă întrebaţi cum a fost creat Unversul primordial. Această întrebare în primul rând este una ilogică. Pur şi simplu, într-un spaţiu negru, fără aer, fără nimic, numit vid, a apărut deodată o lumină. Acea lumină a crescut din ce în ce mai mult, a luat o formă şi în timp a căpătat conştiintă. Acea conştiinţă a căpătat inteligenţă, inteligenţa a dat naştere ideilor, ideile a dat naştere la rândul lor creaţiei. Acea primă entitate care a creat totul este cunoscută sub diferite nume. Deşi pământenii cred în Creator, alte specii doar îi apreciază munca dar nu i se închină nici acestuia nici altor aşa numiţi zei. Cu trei mii de ani în urmă, romanii credeau în mai mult de zece zei, fie ai agriculturii, fie ai fertilităţii, fie ai ploii, fie ai morţii. La fel şi grecii. O aveau pe Afrodita a frumuseţii, pe Diana a vânătorii, pe Cronos al timpului, pe Ares al războiului, pe Athena a înţelepciunii, pe Hades al iadului şi mulţi alţii.
Să nu mă consideraţi a fi o îngâmfată, care vrea doar să îşi demonstreze cunoştinţele superioare, pentru că există şi alţii mult mai înfumuarţi decât mine.
Deşi se spune că timpul ar fi etern, chiar şi acesta pluteşte încet spre sfârşitul lui pentru încă o dată. Am auzit despre nenumărate teorii ale formării Universului şi râdeam în sinea mea de imaturitatea de care dădeau dovadă toţi savanţii care nu reuşeau elucidarea aşa numitei probleme a celor trei B: Before Big-Bang. Nu s-au gândit niciodată că înainte de Univers a existat Universul. Când acest imperiu al planetelor a fost supra încărcat de supernove şi când hidrogenul, elementul primordial a început să se stingă, Universul a început o mişcare de comprimare. Ca şi cum un continent de mărimea Eurasiei ar începe să se retragă către un singur punct cât un bob de mazăre, apoi în urma concentrării şi interacţiunilor atâtor elemente chimice care se puneau în contact unele cu altele, acel bob a explodat, dând naştere unui nou Univers. Aceasta este marea şi fascinanta explicaţie pe care umanitatea o caută încă din vremea mayaşilor. Simplu şi logic. Acum că aţi aflat ce a fost înaintea Big-Bangului, trebuie să vă spun că această acţiune s-a repetat de miliarde de ori. Universul s-a comprimat la mărimea unei sticle de Cola, a explodat, a dat naştere unui nou Univers, care şi acesta i-a urmat cursul şi povestea ar putea continua aşa mult timp.
Dar poate vă întrebaţi cum a fost creat Unversul primordial. Această întrebare în primul rând este una ilogică. Pur şi simplu, într-un spaţiu negru, fără aer, fără nimic, numit vid, a apărut deodată o lumină. Acea lumină a crescut din ce în ce mai mult, a luat o formă şi în timp a căpătat conştiintă. Acea conştiinţă a căpătat inteligenţă, inteligenţa a dat naştere ideilor, ideile a dat naştere la rândul lor creaţiei. Acea primă entitate care a creat totul este cunoscută sub diferite nume. Deşi pământenii cred în Creator, alte specii doar îi apreciază munca dar nu i se închină nici acestuia nici altor aşa numiţi zei. Cu trei mii de ani în urmă, romanii credeau în mai mult de zece zei, fie ai agriculturii, fie ai fertilităţii, fie ai ploii, fie ai morţii. La fel şi grecii. O aveau pe Afrodita a frumuseţii, pe Diana a vânătorii, pe Cronos al timpului, pe Ares al războiului, pe Athena a înţelepciunii, pe Hades al iadului şi mulţi alţii.
Să nu mă consideraţi a fi o îngâmfată, care vrea doar să îşi demonstreze cunoştinţele superioare, pentru că există şi alţii mult mai înfumuarţi decât mine.