Nu ești un membru încă? Înregistrează-te acum!
Creează un cont nou  

IGNORANCE, CONFESSION OF A GOD

#1
Nu aveam nevoie de soare sau de căldură. Ne era suficient să ne avem unul pe altul. Cel puţin aşa gândeam eu, dar la fel şi el. Erau momente în care nu mai ştiam care erau gândurile mele şi care erau ale lui. Sau poate că niciodată nu ne-am împărtăşit gândurile, ci pur şi simplu a fost doar imaginaţia mea. Adeseori mă vedeam cu o verighetă de argint pe mână dăruită de el. Simplă şi rotundă. Acel cerc perfect din toate punctele de vedere fără început şi fără sfârşit. Zilele de vară toride le petreceam uitându-ne unul la celălalt iar în cele friguroase de iarnă împrumutam puțin din comportamentul oamenilor și stăteam îmbrățișați. Nu ieșeam în timpul zilei și nu ne arătam bipezilor pentru că nu ar fi știut să ne aprecieze valoarea și probabil ne-ar fi urât pentru frumusețea nostră superioară, mai ales a lui. Cei de sex feminin din rasa noastră avea pe puțin un metru nouăzeci iar cei de sex masculin treceau de doi metri treizeci.
Călătorisem prim multe galaxii și prin multe dimensiuni, deși doar câteva erau cele importante. Am ales să vedem multe lumi și să cunoaștem multe forme de viață. Cei mai impresionanți și evoluați erau locuitorii din Zona 2 a Universului. Acele entități palide sunt supranumite constructorii Universului. Se pot asemana cu niște corpuri luminoase care se mișcă foarte repede. Deși aspectul lor ar putea să ne facă să credem că sunt niște ființe de nisip gata să cedeze la prima bătaie a vântului, puterea și inteligența lor ne confirmă contrariul. Ei sunt doar arhitecții. Au descoperit cum să îșă facă viața mai ușoară creând diferite tipuri de roboți nano-tehnici care se puteau uni, construind un adevarat gigantic, cum nici pe Gama Verot nu vedeai. Pământenii au spus bine atunci când și-au pus întrebarea “Cât de mici suntem?”. Nu era nevoie să gândească mai departe şi să întrebe cât de mare este Universul pentru că nişte creaturi asemeni lor nu îl vor putea măsura niciodată. Oricum Pământul este o planetă tânără dar bolnavă care nu va putea împli niciodată mai mult de cinci zeci de mii de ani. Planeta lor este ca un fumător: cu chef de viaţă dar pe drumul morţii de la primul fum.
Noi, lyraeii, sau verganii aşa cum ne spuneau superiorii din Arcturus, eram nişte călători în spaţiu şi rar la câteva mii de ani lua naştere şi unul în timp. Aspectul nostru se asemăna cu cel al oamenilor, dar părul alb, pielea palida, buzele stacojii şi înălţimea ne diferenţiau. Nu am avut din totdeauna această formă, dar o adoptatasem încă din vremea războiului cu cei de pe Sirius. Am reuşit să ajungem la o înţelegere diplomatică cu ei iar războiul a încetat cu stabilirea noastra pe Lyrae. Cei de pe Sirius îşi meritau numele, care venea din latina veche şi însemna extravaganţă. Metalele preţioase ale pământenilor precum aur şi argint erau ceva obişnuit pentru ei din care aceştia îşi făceau haine sau pavau drumuri. Cei din Sirius i-au educat pe pământeni, limba latina fiind baza creiată de superiori. Deşi suntem „din afară” nu înseamnă că în trecut nu ne-am pus amprenta în lumi tridimensionale inferioare. Nu v-aţi întrebat cum s-au construit piramidele, de ce a explodat Vezuviul sau cum de unele imperii s-au dezvoltat atât de mult? Să nu credeţi că nişte muritori care nu ştiau scrisul au reuşit atât de mult. A fost contribuţia noastra, şi fără noi încă ar fi alergat după mamuţi ca să îi mănânce cruzi. Şi focul a fost adus tot de superiori. Norocul Terrei a constat în transportarea oxigenul „putred” din Zona 2 care ca din senin a dat naştere unor bacterii care au evoluat în timp şi din urma cărora au luat într-un final naştere muritorii.
Universul este uimitor, dar nu este apreciat aşa cum trebuie şi totuşi noi am venit pe Terra-cea-Inferioară. Noi... Eu şi El.

#2
Nu ma asteptam la asta cand am intrat, de fapt nu am asteptam la nimic bun daca e sa fiu sincera.
De obicei nu citesc lucrari de genul acesta, dar dat fiind faptul ca imi place extraordinar de mult cum ai descris, nu m-am putut oprii.
Nu ai avut dialog, a fost doar multa descriere; trebuie sa recunosc ca ador inceputul.
Am vazut si o mica greseala de tastare dar nu am memorat-o, sincera sa fiu nici nu mi-a pasat prea mult de ea. : - j.
Astept urmatorul capitol.
Bafta! <3

#3
Buna!!
Am mai intrat odata azi dar nu l-am citit si trebuie sa zic WoW.Adica nu am mai citit nimic cu extraterestrii pana cum..sau despre univers...
Frumos..foarte frumos..descrierea exceptionala
Lipsa dialogului nu este un inconvenient
Astept nextul sa vad cine este acel el..sau despre ce este ficul...adica povestea in sine..
Succes
Kiss
Paa :X:X

#4
Capitolul I
Mai eşti în viaţă?


Deşi ne feream de ochii plini de gelozie ai pământenilor, asta nu însemna că nu eu, Tod van Heräss şi el, Alexander van Heräss, nu ne făceam simţită prezenţa. Deşi aveam o căsuţă mică şi confortabilă în inima Germaniei şi multe altele în afara Europei, noi aveam micul nostru loc secret în care ne simţeam ca în purgatoriu pentru că raiul fuzionase cu iadul ca afacerea să fie fifty-fifty. Acel loc se numea Antarctica. Mergeam acolo timp de douăsprezece luni în care nu închideam un ochi ca să asistăm la un apus romantic, apoi la un răsărit măreţ. Un muritor de rând s-ar fi plictisit sau ar fi îngheţat sau ar fi fost mâncat de o focă, dar pentru noi timpul se scurgea într-o altă direcţie.
Deşi se spune că timpul ar fi etern, chiar şi acesta pluteşte încet spre sfârşitul lui pentru încă o dată. Am auzit despre nenumărate teorii ale formării Universului şi râdeam în sinea mea de imaturitatea de care dădeau dovadă toţi savanţii care nu reuşeau elucidarea aşa numitei probleme a celor trei B: Before Big-Bang. Nu s-au gândit niciodată că înainte de Univers a existat Universul. Când acest imperiu al planetelor a fost supra încărcat de supernove şi când hidrogenul, elementul primordial a început să se stingă, Universul a început o mişcare de comprimare. Ca şi cum un continent de mărimea Eurasiei ar începe să se retragă către un singur punct cât un bob de mazăre, apoi în urma concentrării şi interacţiunilor atâtor elemente chimice care se puneau în contact unele cu altele, acel bob a explodat, dând naştere unui nou Univers. Aceasta este marea şi fascinanta explicaţie pe care umanitatea o caută încă din vremea mayaşilor. Simplu şi logic. Acum că aţi aflat ce a fost înaintea Big-Bangului, trebuie să vă spun că această acţiune s-a repetat de miliarde de ori. Universul s-a comprimat la mărimea unei sticle de Cola, a explodat, a dat naştere unui nou Univers, care şi acesta i-a urmat cursul şi povestea ar putea continua aşa mult timp.
Dar poate vă întrebaţi cum a fost creat Unversul primordial. Această întrebare în primul rând este una ilogică. Pur şi simplu, într-un spaţiu negru, fără aer, fără nimic, numit vid, a apărut deodată o lumină. Acea lumină a crescut din ce în ce mai mult, a luat o formă şi în timp a căpătat conştiintă. Acea conştiinţă a căpătat inteligenţă, inteligenţa a dat naştere ideilor, ideile a dat naştere la rândul lor creaţiei. Acea primă entitate care a creat totul este cunoscută sub diferite nume. Deşi pământenii cred în Creator, alte specii doar îi apreciază munca dar nu i se închină nici acestuia nici altor aşa numiţi zei. Cu trei mii de ani în urmă, romanii credeau în mai mult de zece zei, fie ai agriculturii, fie ai fertilităţii, fie ai ploii, fie ai morţii. La fel şi grecii. O aveau pe Afrodita a frumuseţii, pe Diana a vânătorii, pe Cronos al timpului, pe Ares al războiului, pe Athena a înţelepciunii, pe Hades al iadului şi mulţi alţii.
Să nu mă consideraţi a fi o îngâmfată, care vrea doar să îşi demonstreze cunoştinţele superioare, pentru că există şi alţii mult mai înfumuarţi decât mine.

#5
Buna! Acest capitol fie si el scurt a fost frumos...Numai adusesesi continuarea de multa vreme.In acest capitol am vazut multa imaginatie,foarte bine conturata, astept sa vad cum evolueaza acesta imaginatie fara limite pe care o ai.
Astept sa vad scopul acestor explicatii...Si sa vad scopul acelor explicatii ale planetelor necunoscute noua ,pamantenii.
La revedere! Succes
Samy fu` a`ci!

~Marele meu fratior mai mic: Stefuu~ :smart:
`Mica mea surioara mai mare: Wanna` :bv:
*Sora mea geamana: Me_Amy* :love:

#6
Îmi place. Mult. Ştii, până acum nu am mai citit un fic cu o idee asemănătoare ca aceasta. E captivantă, adică te face să vrei să aflii mai mult, să afli originile Universului si tu ai încercat să le redai într-un mod plăcut. Chiar apreciez munca ta şi mi se pare destul de bun tot ce ai scris până acum. Totuşi, ce m-a deranjat aşa puţin a fost ca ai început aşa brusc, fără un rând liber, fără nimic. Am observat câteva greşeluţe de tastare:
îșă - îşi
creiată - creată
înfumuarţi- înfumuraţi
Totuşi, unele fraze au fost geniale. Le- am savurat din plin. Aştept un nou capitol ca să mă delectez cu formarea universului. Spor la scris.

P.S. Apreciez faptul că scrii cu diacritice. Nu mulţi îşi dau silinţa.
Un băiat şi o fată se întâlnesc,
se iubesc ÅŸi se iau.
- Mihail DrumeÅŸ

[Imagine: tumblr_l62y3awKTQ1qbcrgio1_500.png]

Cortina a căzut pe ultimul act al tragediei.
Dar noi, care am rămas după el, ce vom face? -
Mihail DrumeÅŸ


Claustrofobie




Utilizatori care citesc acest subiect:
2 Vizitator(i)