18-10-2010, 01:44 AM
Cap 10 (Necazuri)
Stia ca este privita.Chiar daca nu mai avea al treilea ochi inca avea instinctul de autoconservare.Cu el se nascuse,Lucifer nu putuse sa i-l ia cand a trimis-o aici.Isi ridica privirea si matura curte scolii.Cat de mult i-ar fi placut sa vad la fel de bine ca inainte,dar acum avea limite.Incerca sa distinga oamenii,sa-i analizeze cand treceu pe langa ea,dar nu primi prea multe detalii.Ochii nu o ajutau deloc de aceasta data.Apoi il observa:statea rezemat de balustrada de pe acoperis si privea in jos...la ea.Nu,nu putea avea dreptate,sigur se uita la altcineva.Cuvintele care i le spusese Saya ii revenira in minte "Te place".Atunci i se paruse o absurditate,dar acum,cand il privea cum o priveste nu stia ce sa mai creada.Poate ar trebui sa-l intrebe...sau mai bine nu.Iar va face misto de ea...
Era nehotarata si se simtea ciudat.Niciodata nu fusese asa de confuza ca acum.Ar putea sa mearga sa poarte o conversatie normala cu el.Mda conversatie normala cu Hajime...probabil am innebunit de tot.Nu e genul care sa poarte conversatii normale.
Fiind prea ocupata cu propriile ganduri nu vazu agitatia care era in curtea scolii.O voce groasa si autoritara se auzi dintr-o data reusid sa o faca sa tresara:
-Eu sunt Rojocu de la Liceul Myughi si vreau sa mi-l aduceti aici pe cel numit Hajime.Sau o sa va stalcesc voua mutrele pana ma plictisesc.
Leah vazuse multe pocitanii la viata ei,dar nici una nu il intrecea pe tipul acesta.Era inalt de vreo 2 metri,cu un corp mare,facut de zici ca era hartelofil sau pompat cu steroizi.Ochii mici ii sclipeu amenintator,nasul carn probabil rupt de cateva ori in batai de cartier ii deforma fata si asa deformata,iar buza taiata intr-o parte ii dadea aspectul unui nebun scapat din 'lesa".Ceilalti 4 care erau cu el nu erau mai breji,dar erau totusi un pic mai mici de statura si macar aveau bunul simt sa taca.Nu-i suporta.Prosti.Leah se stramba.Nu-i placeau persoanele stupide si prea pline de sine.
-Hai nu ziceti nimic?V-a manca mata limba?Incepu sa rada amenintator.Du-va dracu de pampalai,de ce nu ziceti ceva?
-Nu vorbim cu maimute scapate de la zoo! Leah nu se putu abtine.Se duse si se posta in fata lui.Nici macar nu se clinti cand fata tipului incepu sa se roseasca de furie.Toata lumea tacea,fiind prea uimiti de curajul fetei.Toti stiau cine era Rojocu...nimeni nu-i vorbise asa pana atunci.Nimeni
-Ce-ai zis papusa?
-Ce ai auzit?Scuze...probabil nu ar fi trebuit sa te compar cu maimutele,le faci publicitate proasta.Esti doar o scursura patetica si fara minte.Zambi suav catre tipul care care se invineti la fata.
-Tarfa ordinara...te invat eu cum sa vorbesti cu mine!se arunca spre ea in incercarea de a o prinde de par si a o palmui,dar Leah fusese mai rapida.Se lasa jos si sari un pic la dreapta,dupa care cu mana stanga il lovi peste ceafa cu putere.Tipuk se impiedica in propriile picioare si cazu pe jos.
-Prea incet!daca vrei sa ma prizi ai nevoie de un pic de viteza, amice!
-Ce mama dracu stati si va uitati,prinde-ti-o!urla matahala enervata la culme.
Ceilalti baieti se napustira asupra fetei.Reusi sa-i pareze pe doi,dar al dreilea reusi s-o prinda de gat.Simtea ca se sufoca.Mainile lui mari se inclestara in jurul ei si o strngeau cu o forta de necrezut.Plamanii cereau aer.O mica voce din capul ei ii zicea sa sta calma,sa nu se panicheze sau o va pati.Apoi simti cum strnsoarea slabeste si vazu ca tipul era la picioarele ei.Ricandu-si privirea il observa pe Hajime care zambea amuzat.Dar acel amuzament nu-i atinse si ochii care erau mai reci ca niciodata.
-Nu puteai sa-ti ti gura,nu?marai spre ea
-Eu?niciodata!
-I-a-o pe Saya si plecati.ma ocup eu de ei!
-Nicigand!Numai tu sa te distrezi?
-Leah!Acum!!
Leah il privi pentru o clipa nestiind ce sa faca.Dar hatara ca cel mai bum lucru era sa plece.Nu parea prea dispus la glume la ora aia.O lua pe Saya,care era la cativa pasi de ea inmarmurita si incepu sa alerge spre iesirea din incinta scolii.
-Leah esti bine?intreba fata cu o voce tremuranda si cu lacrimi in ochi.Puteau sa te omoare.De ce nu i-ai lasat in pace?
-Cum i-am zis si tipului,nu-mi place scursurile.
-Esti nebuna!
-Stiu.E doar unul din farmecele mele.
Din pacate nu reusira sa se indeparteze,ca de dupa colt mai aparura inca 4 baieti care purtau aceeasi uniforma ca si cei de mai inainte.Si ei aratau la fel de amenintator.
-Uite,uite ce avem aici.Doua papusele.Hai sa ne jucam cu ele un pic.
-La dracu.Doar asta imi mai trebuia acum!Alti idioti!
-Pe cine faci idior scumpo?
-Pe cine intreab evident!
-Lasa ca te imblanzesc eu...dupa o noapte cu mine n-o sa mai zici nici car.O sa cunosti adevaratul Paradis!
-Scuze amice,dar eu prefer Iadul.Se uita amenintor la ei.Totsi nu era chiar asa de sigura pe ea.Daca ar fi avut corpul ei,puterea ai,caricaturile astea nu ar fi rezistat nici 5 secunde,dar asa nu stia daca va putea sa-i doboare pe toti.dar trebuia sa incerce.Saya,zise aceasta in soapta,ii tin ocupati,tu fugi!
-Dar...nu te voi lasa aici,nu plec fara tine!
-Pot sa am grija de mine,dar nu pot garanta si pentru siguranta ta,fugi...
-Dar...
-Am centura neagra,un zambet linistitor ii aparu pe fata.Stiu ce fac.Ai incredere.
Trebuia sa se concentreze.Erau doar 4 tipi.Va reusi,cel putin pana Saya va fi in siguranta.
Cel ce vorbise se apropie de ea in pas lejer si o prinse de mana,cu intentia de a o trage mai aproape de el,dar ea se lasa in jos dupa care ii aplica o lovitura cu pumnul intre picioare.Baiatul se chirci si cazu la pamant vaitandu-se.
-Fugii!urla Leah catre prietena ei care tremura de frica.Din fericire,obcerva cu coltul ochiului ca ii urma sfatul.
Unul dintre cei 3 ramasi in picioare se avanta spre ea incecand s-o loveasca cu pumnul,dar para lovitura si-l lovi la randul ei reusind sa-i rupa nasul.Sangele incepu sa curga...
Ceilalti doi schimbara niste priviri,dupa care se despartira cu intentia de a se apropia de ea din doua parti.Incet,ca niste pradatori feroce,cu pasi mcii studiati o bagara intr-un colt,cu spatele la peretele de ciment.Prea tarziu isi dadu seama ca nu mai are unde sa se refugieze...
Fenta prima lovitura,dar nu fusese destul de rapida s-o fenteze si pe a doua.Simti o durere ascutita in coaste si cazu in genunchi.Injura in gand slabiciuenea de care dadea dovada.
Se ambitiona...nu va muri pe pamant.Niciodata,nu de mainile lor...Se propti in maini si cu o viteza uluitoare il lovi pe cel mai apropiat de ea peste gleze cu unul dintre picioare.Acesta incepu sa urle de durere si cazu greu pe spate.Celalalt prea uimit,nu vazu ca fata se departa de nenorocitul ala de perete.
-Curva naibii!era nelinistit.Transpirase mult,siroaie curgandu-i pe tample.Parul blond dezordonat la inceput era ca un valvoi acum,ud de la atat transpiratie.Ranji,aratandu-si dintii galbeni de la tutun si bere si scoase un cutir mic dintr-un buzunar de la pantaloni.
"La naiba,asta imi mai lipsea acum!Ce n-as da sa am lancea aia!"
-Leah!!!
Era vocea lui.Vocea lui Hajime.Probabil terminase cu ceilalti.Chiar daca ei i se parusera ore de cand era fata in fata cu dobitocii astia,stai ca defapt nu trecusera decat poate cel mult 5 minute.Trebuia sa-l admire pe Hajime pentru viteza lui.Era bun...pentru un om.
Il vazu cu coltul ochiului pe cel cu cutitul cum se apropia de ea si il simtise in acelasi timp pe Hajime cum vine.Va fi prinsa intre cei doi.Incerca sa sara in spate,dar lama micuta si ascutita a armei ii sfasie camasa de la uniforma.Tot atunci vazu cum Hajime ii aplica o lovitura celuilalt cu piciorul in moalele capului si auzi bufnitura.
Respira adanc in incercarea de a se calma.Il privea pe baiatul de in fata ei cu ochii mari si reusi sa-i zambeasca.
-Multumesc!
-Esti bine?ti-a facut ceva?o masura din cap pana in picioare,dar nu prea arat multumit de rezultat.Saya a fugit la mine!Dracu sa-i ia nu m-am asteptat sa mai vina inca 4.Sigur esti bine?O lua in brate si o stranse la piept cu putere.Nu-i venea sa creada ce sa intamplase.Ar fi putu sa o piarda in fata unor baieti de liceu.Doamne!el trebuia s-o pazeasca de demoni si ingeri si nu fusese in stare sa aiba grija de 8 adolescenti nenorociti.Ii venea sa-si ia campii.
-Sunt bine,ingana fata cu o voce stinsa,strangandu-si bratele in jurul lui.
Caldura ei ii patrundea prin haine in trup.NU ar mai fi vrut sa-i dea drumul niciodata.Stia ca daca o va tine langa el,atat de aproape nu va pati nimic.Acolo va fi in siguranta.Apoi simti cu stransoare ei slabeste,fata lasandu-se moale in bratele sale.
-Leah!Leah...!!o scutura un pic,dar nimic.Apoi o privi mai indeaproape si obsera dara subtire de sange de pe camasa taiata.
-Nenorocitul! urla...ar fi vreut sa-l omoare,dar ea era pe primul loc.O lua in brate si ii rezema capul de umarul sau si se indrepta spre scoala.
Odata intrat in curte zeci de priviri curioase il intampinara,dar nimeni nu avea curajul sa zica ceva.Si cei mai tupeisti au dat in spate cand i-au vazut fata marcata de furie.Toti inafara de Saya
-Leah!Hajime ce a patit?Doamne,va fi bine?
-A lesinat,doar.O duc la infirmierie.Va fi bine.Nu avea rost sa-i zica de sange si de cutit.O va speria.Nu avea chef de istericale.Principala lui grija era Leah.
-Vin cu tine.
Merse in umrma lui tacuta,apoi o lua un pic inainte si ii deschise usa de la cabinetul infirmierei.Aceasta ii privi cu ochi mari,mirati pe cei doi,dar vazand paloarea fetei lesinate le facu semn s-o aseze pe un pat.
-Ar fi mai bine sa esiti afara pana vad eu ce are domnisoara.
Niciunul nu zisera nimic,pur si simplu se conformara.
Saya se plimaba pe hol nelinistita.
-Daca nu plecam...
-Ar fi fost mai rau,continua baiatul in locul ei.Ai fi fost si tu acolo.Sau poate ea ar fi fost intr-o stare mai grava.
-Da..dar...
-Nu aveai ce sa faci.Nu e vina ta.
-E prietena mea...
-Ai fi incurcat-o mai mult.A reusit sa-si poarte singura de grija,dar nu avea cum sa aiba grija si de tine.
-Asta mi-a zis si ea,dar intr-un mod mai placut,zise cu o voce seaca fata.
-Scuze...nu sunt in toane bune acum.
-Stai linisitit.Defapt,daca ma gandesc bine,acum ai un ton mai placut decat cel pe car il folosesti de obicei.Zambi spre baiat.
-Mda...
-O s-o ajut sa mearga acasa,zise fata dupa un moment de tacere.
-Nu! o duc eu acasa.
Ridica o spranceana suspicioasa.
-De ce ai face una ca asta?
-Stam in aceeasi cladire.In plus e vina mea ca s-au intamplat toate astea.Voi avea eu griaj sa ajunga acasa in siguranta.
-Dar as putea sa...
-Tu stai in partea cealalata a orasului.Va fi tarziu cand vei ajuge acasa.Ai tai vor fi ingrijorati.
Nu putea sa-l contrazica.Avea dreptate.
Defapt cred ca ar fi mai bine sa pleci...deja e tarziu.
-As vrea sa stau pana se trezeste s-o vad.
-Se va trezi mai incolo,sigur ii va da ceva de durere.O sa mai doarma o vreme.
Era nehotarata,dar,pana la urma asculta de sfatul baitului si pleca.Nu vroia ca ai ei sa-si faca griji si in niciun caz nu vroia sa se intalneasca din greseala cu niste matahale ca alea de mai devreme.Pleca,dar avea inima impacata.Avusese dreptate:lui hajime chiar ii placea de Leah.Daca nu i-ar fi placut nu ar fi fost atat de dragut cu ea si atat de atent.Observase cum o tinuse in brate,cu grija,de parca fata era facuta din cel mai fin portelan,care la o atingere mai dura s-ar sparge.Da...o placea si inca mult.Se intreba daca el stia deja lucrul asta sau daca actiona doar din instinct,fara sa constientizeze adevarata natura a sentimentelor sale.
Stia ca este privita.Chiar daca nu mai avea al treilea ochi inca avea instinctul de autoconservare.Cu el se nascuse,Lucifer nu putuse sa i-l ia cand a trimis-o aici.Isi ridica privirea si matura curte scolii.Cat de mult i-ar fi placut sa vad la fel de bine ca inainte,dar acum avea limite.Incerca sa distinga oamenii,sa-i analizeze cand treceu pe langa ea,dar nu primi prea multe detalii.Ochii nu o ajutau deloc de aceasta data.Apoi il observa:statea rezemat de balustrada de pe acoperis si privea in jos...la ea.Nu,nu putea avea dreptate,sigur se uita la altcineva.Cuvintele care i le spusese Saya ii revenira in minte "Te place".Atunci i se paruse o absurditate,dar acum,cand il privea cum o priveste nu stia ce sa mai creada.Poate ar trebui sa-l intrebe...sau mai bine nu.Iar va face misto de ea...
Era nehotarata si se simtea ciudat.Niciodata nu fusese asa de confuza ca acum.Ar putea sa mearga sa poarte o conversatie normala cu el.Mda conversatie normala cu Hajime...probabil am innebunit de tot.Nu e genul care sa poarte conversatii normale.
Fiind prea ocupata cu propriile ganduri nu vazu agitatia care era in curtea scolii.O voce groasa si autoritara se auzi dintr-o data reusid sa o faca sa tresara:
-Eu sunt Rojocu de la Liceul Myughi si vreau sa mi-l aduceti aici pe cel numit Hajime.Sau o sa va stalcesc voua mutrele pana ma plictisesc.
Leah vazuse multe pocitanii la viata ei,dar nici una nu il intrecea pe tipul acesta.Era inalt de vreo 2 metri,cu un corp mare,facut de zici ca era hartelofil sau pompat cu steroizi.Ochii mici ii sclipeu amenintator,nasul carn probabil rupt de cateva ori in batai de cartier ii deforma fata si asa deformata,iar buza taiata intr-o parte ii dadea aspectul unui nebun scapat din 'lesa".Ceilalti 4 care erau cu el nu erau mai breji,dar erau totusi un pic mai mici de statura si macar aveau bunul simt sa taca.Nu-i suporta.Prosti.Leah se stramba.Nu-i placeau persoanele stupide si prea pline de sine.
-Hai nu ziceti nimic?V-a manca mata limba?Incepu sa rada amenintator.Du-va dracu de pampalai,de ce nu ziceti ceva?
-Nu vorbim cu maimute scapate de la zoo! Leah nu se putu abtine.Se duse si se posta in fata lui.Nici macar nu se clinti cand fata tipului incepu sa se roseasca de furie.Toata lumea tacea,fiind prea uimiti de curajul fetei.Toti stiau cine era Rojocu...nimeni nu-i vorbise asa pana atunci.Nimeni
-Ce-ai zis papusa?
-Ce ai auzit?Scuze...probabil nu ar fi trebuit sa te compar cu maimutele,le faci publicitate proasta.Esti doar o scursura patetica si fara minte.Zambi suav catre tipul care care se invineti la fata.
-Tarfa ordinara...te invat eu cum sa vorbesti cu mine!se arunca spre ea in incercarea de a o prinde de par si a o palmui,dar Leah fusese mai rapida.Se lasa jos si sari un pic la dreapta,dupa care cu mana stanga il lovi peste ceafa cu putere.Tipuk se impiedica in propriile picioare si cazu pe jos.
-Prea incet!daca vrei sa ma prizi ai nevoie de un pic de viteza, amice!
-Ce mama dracu stati si va uitati,prinde-ti-o!urla matahala enervata la culme.
Ceilalti baieti se napustira asupra fetei.Reusi sa-i pareze pe doi,dar al dreilea reusi s-o prinda de gat.Simtea ca se sufoca.Mainile lui mari se inclestara in jurul ei si o strngeau cu o forta de necrezut.Plamanii cereau aer.O mica voce din capul ei ii zicea sa sta calma,sa nu se panicheze sau o va pati.Apoi simti cum strnsoarea slabeste si vazu ca tipul era la picioarele ei.Ricandu-si privirea il observa pe Hajime care zambea amuzat.Dar acel amuzament nu-i atinse si ochii care erau mai reci ca niciodata.
-Nu puteai sa-ti ti gura,nu?marai spre ea
-Eu?niciodata!
-I-a-o pe Saya si plecati.ma ocup eu de ei!
-Nicigand!Numai tu sa te distrezi?
-Leah!Acum!!
Leah il privi pentru o clipa nestiind ce sa faca.Dar hatara ca cel mai bum lucru era sa plece.Nu parea prea dispus la glume la ora aia.O lua pe Saya,care era la cativa pasi de ea inmarmurita si incepu sa alerge spre iesirea din incinta scolii.
-Leah esti bine?intreba fata cu o voce tremuranda si cu lacrimi in ochi.Puteau sa te omoare.De ce nu i-ai lasat in pace?
-Cum i-am zis si tipului,nu-mi place scursurile.
-Esti nebuna!
-Stiu.E doar unul din farmecele mele.
Din pacate nu reusira sa se indeparteze,ca de dupa colt mai aparura inca 4 baieti care purtau aceeasi uniforma ca si cei de mai inainte.Si ei aratau la fel de amenintator.
-Uite,uite ce avem aici.Doua papusele.Hai sa ne jucam cu ele un pic.
-La dracu.Doar asta imi mai trebuia acum!Alti idioti!
-Pe cine faci idior scumpo?
-Pe cine intreab evident!
-Lasa ca te imblanzesc eu...dupa o noapte cu mine n-o sa mai zici nici car.O sa cunosti adevaratul Paradis!
-Scuze amice,dar eu prefer Iadul.Se uita amenintor la ei.Totsi nu era chiar asa de sigura pe ea.Daca ar fi avut corpul ei,puterea ai,caricaturile astea nu ar fi rezistat nici 5 secunde,dar asa nu stia daca va putea sa-i doboare pe toti.dar trebuia sa incerce.Saya,zise aceasta in soapta,ii tin ocupati,tu fugi!
-Dar...nu te voi lasa aici,nu plec fara tine!
-Pot sa am grija de mine,dar nu pot garanta si pentru siguranta ta,fugi...
-Dar...
-Am centura neagra,un zambet linistitor ii aparu pe fata.Stiu ce fac.Ai incredere.
Trebuia sa se concentreze.Erau doar 4 tipi.Va reusi,cel putin pana Saya va fi in siguranta.
Cel ce vorbise se apropie de ea in pas lejer si o prinse de mana,cu intentia de a o trage mai aproape de el,dar ea se lasa in jos dupa care ii aplica o lovitura cu pumnul intre picioare.Baiatul se chirci si cazu la pamant vaitandu-se.
-Fugii!urla Leah catre prietena ei care tremura de frica.Din fericire,obcerva cu coltul ochiului ca ii urma sfatul.
Unul dintre cei 3 ramasi in picioare se avanta spre ea incecand s-o loveasca cu pumnul,dar para lovitura si-l lovi la randul ei reusind sa-i rupa nasul.Sangele incepu sa curga...
Ceilalti doi schimbara niste priviri,dupa care se despartira cu intentia de a se apropia de ea din doua parti.Incet,ca niste pradatori feroce,cu pasi mcii studiati o bagara intr-un colt,cu spatele la peretele de ciment.Prea tarziu isi dadu seama ca nu mai are unde sa se refugieze...
Fenta prima lovitura,dar nu fusese destul de rapida s-o fenteze si pe a doua.Simti o durere ascutita in coaste si cazu in genunchi.Injura in gand slabiciuenea de care dadea dovada.
Se ambitiona...nu va muri pe pamant.Niciodata,nu de mainile lor...Se propti in maini si cu o viteza uluitoare il lovi pe cel mai apropiat de ea peste gleze cu unul dintre picioare.Acesta incepu sa urle de durere si cazu greu pe spate.Celalalt prea uimit,nu vazu ca fata se departa de nenorocitul ala de perete.
-Curva naibii!era nelinistit.Transpirase mult,siroaie curgandu-i pe tample.Parul blond dezordonat la inceput era ca un valvoi acum,ud de la atat transpiratie.Ranji,aratandu-si dintii galbeni de la tutun si bere si scoase un cutir mic dintr-un buzunar de la pantaloni.
"La naiba,asta imi mai lipsea acum!Ce n-as da sa am lancea aia!"
-Leah!!!
Era vocea lui.Vocea lui Hajime.Probabil terminase cu ceilalti.Chiar daca ei i se parusera ore de cand era fata in fata cu dobitocii astia,stai ca defapt nu trecusera decat poate cel mult 5 minute.Trebuia sa-l admire pe Hajime pentru viteza lui.Era bun...pentru un om.
Il vazu cu coltul ochiului pe cel cu cutitul cum se apropia de ea si il simtise in acelasi timp pe Hajime cum vine.Va fi prinsa intre cei doi.Incerca sa sara in spate,dar lama micuta si ascutita a armei ii sfasie camasa de la uniforma.Tot atunci vazu cum Hajime ii aplica o lovitura celuilalt cu piciorul in moalele capului si auzi bufnitura.
Respira adanc in incercarea de a se calma.Il privea pe baiatul de in fata ei cu ochii mari si reusi sa-i zambeasca.
-Multumesc!
-Esti bine?ti-a facut ceva?o masura din cap pana in picioare,dar nu prea arat multumit de rezultat.Saya a fugit la mine!Dracu sa-i ia nu m-am asteptat sa mai vina inca 4.Sigur esti bine?O lua in brate si o stranse la piept cu putere.Nu-i venea sa creada ce sa intamplase.Ar fi putu sa o piarda in fata unor baieti de liceu.Doamne!el trebuia s-o pazeasca de demoni si ingeri si nu fusese in stare sa aiba grija de 8 adolescenti nenorociti.Ii venea sa-si ia campii.
-Sunt bine,ingana fata cu o voce stinsa,strangandu-si bratele in jurul lui.
Caldura ei ii patrundea prin haine in trup.NU ar mai fi vrut sa-i dea drumul niciodata.Stia ca daca o va tine langa el,atat de aproape nu va pati nimic.Acolo va fi in siguranta.Apoi simti cu stransoare ei slabeste,fata lasandu-se moale in bratele sale.
-Leah!Leah...!!o scutura un pic,dar nimic.Apoi o privi mai indeaproape si obsera dara subtire de sange de pe camasa taiata.
-Nenorocitul! urla...ar fi vreut sa-l omoare,dar ea era pe primul loc.O lua in brate si ii rezema capul de umarul sau si se indrepta spre scoala.
Odata intrat in curte zeci de priviri curioase il intampinara,dar nimeni nu avea curajul sa zica ceva.Si cei mai tupeisti au dat in spate cand i-au vazut fata marcata de furie.Toti inafara de Saya
-Leah!Hajime ce a patit?Doamne,va fi bine?
-A lesinat,doar.O duc la infirmierie.Va fi bine.Nu avea rost sa-i zica de sange si de cutit.O va speria.Nu avea chef de istericale.Principala lui grija era Leah.
-Vin cu tine.
Merse in umrma lui tacuta,apoi o lua un pic inainte si ii deschise usa de la cabinetul infirmierei.Aceasta ii privi cu ochi mari,mirati pe cei doi,dar vazand paloarea fetei lesinate le facu semn s-o aseze pe un pat.
-Ar fi mai bine sa esiti afara pana vad eu ce are domnisoara.
Niciunul nu zisera nimic,pur si simplu se conformara.
Saya se plimaba pe hol nelinistita.
-Daca nu plecam...
-Ar fi fost mai rau,continua baiatul in locul ei.Ai fi fost si tu acolo.Sau poate ea ar fi fost intr-o stare mai grava.
-Da..dar...
-Nu aveai ce sa faci.Nu e vina ta.
-E prietena mea...
-Ai fi incurcat-o mai mult.A reusit sa-si poarte singura de grija,dar nu avea cum sa aiba grija si de tine.
-Asta mi-a zis si ea,dar intr-un mod mai placut,zise cu o voce seaca fata.
-Scuze...nu sunt in toane bune acum.
-Stai linisitit.Defapt,daca ma gandesc bine,acum ai un ton mai placut decat cel pe car il folosesti de obicei.Zambi spre baiat.
-Mda...
-O s-o ajut sa mearga acasa,zise fata dupa un moment de tacere.
-Nu! o duc eu acasa.
Ridica o spranceana suspicioasa.
-De ce ai face una ca asta?
-Stam in aceeasi cladire.In plus e vina mea ca s-au intamplat toate astea.Voi avea eu griaj sa ajunga acasa in siguranta.
-Dar as putea sa...
-Tu stai in partea cealalata a orasului.Va fi tarziu cand vei ajuge acasa.Ai tai vor fi ingrijorati.
Nu putea sa-l contrazica.Avea dreptate.
Defapt cred ca ar fi mai bine sa pleci...deja e tarziu.
-As vrea sa stau pana se trezeste s-o vad.
-Se va trezi mai incolo,sigur ii va da ceva de durere.O sa mai doarma o vreme.
Era nehotarata,dar,pana la urma asculta de sfatul baitului si pleca.Nu vroia ca ai ei sa-si faca griji si in niciun caz nu vroia sa se intalneasca din greseala cu niste matahale ca alea de mai devreme.Pleca,dar avea inima impacata.Avusese dreptate:lui hajime chiar ii placea de Leah.Daca nu i-ar fi placut nu ar fi fost atat de dragut cu ea si atat de atent.Observase cum o tinuse in brate,cu grija,de parca fata era facuta din cel mai fin portelan,care la o atingere mai dura s-ar sparge.Da...o placea si inca mult.Se intreba daca el stia deja lucrul asta sau daca actiona doar din instinct,fara sa constientizeze adevarata natura a sentimentelor sale.
"Omul este cel mai putin el insusi,atunci cand vorbeste in propria persoana.Da-i o masca si el va spune adevarul."Oscar Wilde
, chibi-ul lui