Hell's child

[MiraA]

Cap 8

Se intunecase deja.Leah iesi alene din sala de clasa.Toata lumea plecase acasa demult.Ii prindea bine un pic de timp singura.Sunetul pasilor ei reverbera pe alea din fata scolii.Era pustiu.Oare va reusi sa gaseasca drumul spre casa?Ofta.Isi va da ea seama cumva.Pana atunci ar putea pur si simplu sa se bucure de plimbare.Afara era destul de cald,iar in aer pluteu fel si fel de arome noi pe care vroia sa le descopere.Ridica privirea spre cerul noptii,observand stelele ca pareau niste licurici mici.In Infern nu erau stele.Ce ciudat aratau,gandi fata in timp ce se indrepta spre statia de autobuz.Venise cu trenul,dar intarziase cam mult asa ca va trebui sa astepte autobuzul de seara.Chiar spera ca tine minte bine instructiunile de pe nenorocita aia de foaie.De ce era oare atat de complicat,nu stia.
Mergea de aproape jumatate de ora si nu daduse de nici o statie de autobuz.Incepuse sa-si faca griji cand privi ceasul de pe mana si vazu ca arata deja ora 8 seara.Apoi se opri;ceva nu era in regula.Auzea pasi in urma ei,din ce in ce mai aproape.Ceva ii spunea ca pe tot parcursul plimbarii auzise pasii respectivi,dar nu-i bagase in seama.Inima incepuse sa-i bata mai tare,iar fata se enerva."Oameni slabi!Ce naiba,sunt fiica diavolului si ma sperii de un strain?Las ca-i arat eu lui!"Grabi un pic pasul si se ascunse dupa colt.Ce n-ar fi vrut sa aiba lancea cu ea,dar cum asa ceva nu era posibil,ridica geanta si o tinu strans cu ambele maine pregatindu-se sa loveasca.
Hajime tocmai vroia sa plece acasa cand o vazu si pe ea parasind incinta scolara."De ce naiba nu plecase deja?Era tarziu.Cineva ar putea sa-i dea in cap."Semnele de intrebare se inmultisera cand isi dadu seama ca fata merge in directia gresita.Bombanind,se luase dupa ea.Nu avea de gand sa se apropie prea mult,nu avea chef de conversatii,dar trebuia sa se asigure ca mica pramatie va ajunge acasa.O urmarise destul de mult timp,dar dintr-o data disparuse.Baiatul incepu sa injure nervos si mari viteza."Pe aici pe undeva a disparut.Trebuie sa o gasesc pana nu pateste ceva."Ajunsese la coltul strazii respective si se pregateasa se intoarca cand cum o geanta imensa ameninta sa-l loveasca in crestetul capului.Din instinct si cu o viteza uimitoare se dadu la o parte si prinse mana Leahei intr-a sa.
-Ce dracu crezi ca faci?urla tanarul tremurand de furie.Puteai sa omori pe cineva,copil zvapaiat ce esti.
Leah inlemni.Nu se asteptase ca cel ce-o urmarea sa fie chiar colegul ei de clasa.Pentru moment simti o imensa usurare si fara sa se gandeasca se arunca in bratele lui.
-Cat ma bucur ca esti tu,zise razand cu pofta de propria ei prostie.Chiar ma gandeam ca va trebui sa lupt cu cine stie cine.Apoi se opri,picandu-i fisa.Cum m-ai facut?Zvapaiat esti tu cu cine te-o facut!Revoltata se dadu cativa pasi inapoi si inspira adanc ca sa se calmeze."Cine naiba se crede asta de ma face zvapaiata?"
Pentru cateva momente se lasa tacerea intre cei doi.Hajime avea o privire ciudata in timp ce o masura din cap pana in picioare.Apoi rupse linistea:
-Ce cauti aici pustoaico?
-Nu e treaba ta.Leah era din ce in ce mai suparata.Acum ii mai cerea si socoteala?
-E tarziu,ar trebui sa fi acasa,nu sa umblii hai hui pe strazile orasului.Ai idee ce ti se poate intampla?
-Chiar nu-mi pasa ce mi se poate intampla...si probabil as merge acasa daca as sti cum sa ajung acolo.
Hajime o privea si nu-i venea sa creada.Nu cumva se inselase?Fata asta nu putea sa fie o copila a Infernului...Avea un temperament vulcanic,dar nu parea rea.Totusi aura din jurul ei era la fel de intunecata...
-Casa e indirectia opusa,zise baiatul ironic.Doamne,cat de aiurit poti sa fi incat sa nu sti sa ajungi acasa.Incepuse sa rada cu pofta.Nici nu-si mai amintise cand facuse asta ultima oara.Trecusera atata timp de cand rase,iar cand ii vazut mutra de copil indignat a Leahei toate intentiile lui bune de a se opri se risipisera.
Pur si simplu ii venea sa-l stranga de gat.Cum de isi permitea sa rada de ea?Dar incet,incet indignarea disparu cand isi dadu seama ca nu ra un om asa de rau.Un om rau nu ar putea sa rada asa,nu?Un zambet micut ii aparu pe fata.Ce conta daca rade de ea,din moment ce rade.
-Haide te duc eu acasa,zise intr-un final tanarul.Oricum mergem in aceeasi directie.
-Bine.Multumesc.Tanara isi culese geanta de pe jos si se apropie de Hajime.
Au mers unul langa altul tot drumul pana acasa,dar nu au mai scos nici un singur cuvant.Amandoi erau mult prea cufundati in proprile ganduri.Leah se gandea la casa ei,la Lucifer si la Itazaur.Oare nu le era dor de ea?Era sigura ca intr-o saptamana se vor plictisi acolo fara ea,poate chiar o sa-i simta lipsa...nu avea rost sa se minta.Nimeni nu ii va simti lipsa.Acum in Infern era din nou ordine.Fara ea totul era perfect si mergea bine.Lucifer nu se va mai enerva asa de des,iar Itazaur nu va mai fi nevoit s-o pazeasca.Da,gandi ea,totul va fi perfect.
Hajime privea tacut pe geamul autobuzului la cladirile de ramaneau in urma,iar,din cand in cand se uita cu coada ochiului la fata de langa el.Parea atat de trista si singura.Isi aducea aminte de prima lui zi in lumea oamenilor.Nici lui nu-i placuse,dar resusise sa se obisnuiasca cu timpul.Spera ca si ea va face la fel,cu toate ca nu era usor.
Autobuzul opri aproape de cladirea in care locuiau.In cateva momente se aflau deja in interior.
-Multumesc,inca o data,zise fata neprivindu-l in ochi.Nu stiu cum as fi ajuns acasa fara ajutorul tau.
-Pentru putin,dar fa-mi o favoare,pustoaica.Nu mai fi asa aiurita.Nu am timp de pierdut cu fetite.Zicand acestea se indeparta si intra la el in apartament,in timp ce Leah ramasese cu gura cascata in mijlocul holului.
"Si cand credea ca ii un tip de treaba!"bombani urcand inca un etaj si intrand la ea in apartament.
A doua zi fusese un pic mai buna.Cel putin de data aceea reusise sa ajunga la scoala fara cine stie ce incidente majore.Drumul nu i se mai paruse atat de intortocheat,dar inca mai avea ceva probleme cu directia."Asa ceva nu mi se intampla niciodata in Infern"gandi nemultumita in timp ce se aseza la locul ei in clasa.
Nu dura mult si ora incepu.Se chinuia sa fie atenta la ceea ce zicea profesorul,dar mintea ii zbura in alta parte.Literatura universala nu fusese niciodata pe placul ei.Cu toate astea era o materie obligatorie si in fosta ei lume.Numai ea stia cat s-a chinuit cu Shakespeare,Hugo,Rousseau,Balzac si multi altii ca ei.Nu ii intelese niciodata pe deplin.De ce trebuiau sa foloseasca fraze atat de complicate ca sa exprime lucruri simple?.
-Domnisoara Leah,zise profesorul oarecum enervat,daca ati vrea sa fiti prezenta nu doar cu fizicu, va rog...
Leah clipi de cateva ori si-si indrepta privirea spre profesor,care o privea parca asteptan ceva.
-...Raspunsul la intrebare domnisoara...
-A..ahh se balbai fata incercand sa-si aminteasca ce despre ce vorbea profesorul,cat ea visase cu ochii deschisi.Mai puteti repeta o data intrebarea va rog.Nu era atenta.
-Elevii din zilele astea nu stiu sa aprecize o pisa clasica.Deci cine a zis fraza:"A horse,a horse,my kingdom for a horse?"
Dupa mutra pe care o avea barbatul Leah banuia ca el se astepta sa nu stie o ioata de Shakespeare.Tipul ii amintea de fostul ei profesor de literatura.Avea aceeasi alura de om plictisit de viata hotarat sa-i plictiseasca si pe restul pentru o obtine un pic de satisfactie.Ii crea repulsie.Afisa pe fata unzambet inocent ca si cum ar fi zis "Scuze,dar habar n-am",dupa care adauga cu o voce calma si sigura pe ea:
"CATESBY:
Rescue, my Lord of Norfolk, rescue, rescue!
The king enacts more wonders than a man,
Daring an opposite to every danger:
His horse is slain, and all on foot he fights,
Seeking for Richmond in the throat of death.
Rescue, fair lord, or else the day is lost!

KING RICHARD III:
A horse! a horse! my kingdom for a horse!

CATESBY:
Withdraw, my lord; I'll help you to a horse."

E o piesa de Shakespeare Richard III scrisa in 1594.Zambi atotcunoscatoare catre profesorul care se incrunta un pic la ea.
-Daca nu ma insel,domnule profesor si nu ma insel,acesta este fragmentul la care va referiti,nu-i asa?
-Foarte bine,domnisoara.Ati dat un raspuns corect.Si l-ati dat si in engleza.
-Am avut un profesor bun de literatura,care credea ca operele clasice trebuie studiate in original.Zicea ca un adevarat filolog poate sa aprecize adevarata valoare a unei opere doar daca o studiaza in limba originala.Nu sunteti de acord cu mine,domn profesor?
Profesorul nu mai zise nimic,dar fata nu se lasa.
-In ce limba ati studiat Shakespeare?
-In japoneza,domnisoara.
Leah zimbi rautacios.
-Pacat.Nici nu-i de mirare ca nu prea intelegeti subtilitatile aceste povesti.Dar daca dori va pot imprumuta carte mea.Asta daca va descurcati cu engleza.
In clasa nu se mai auzea nici musca.Toti asteptau reactia profesorului.
Falcile acestuia se inclestara ca si cum ar fi vrut sa zica ceva,dar se razgandi,apoi adauga cu un ton cat de poate de formal:
-Multumesc.As fi incantat sa studiez opera dramatica a marelui S si in engleza.
-Placerea e de parte mea,zise Leah pe un ton egal.
Tensiunea plutea in aer.Toti elevii stateau incordati in banci asteptand parca dezlatuirea bestiei.Singura persoana linistita era Leah.Atitudiea ei ura "Nu-mi pasa!!".Saya o prievea cu ochi mari.Nu ptea sa nu o admire.Nu se lasa intimidata de ferocele print al literaturii,cum il poreclisera seniorii pe profesorul de literatura.Abia astepta sa se termine ora ca sa poata dicuta cu noua ei colega.
Parca cineva o auzise ca in mai putin de cinci minute suna de iesire.Saya se ridica din banca si alerga sa o prinda din urma pe pe Leah care iesise deja din clasa.
-Leahh,striga ea pe colidoarele pline,stai asteapta-ma.
Leah o auzi si se opri din mers.
-Cum ai reusit sa faci aia?intreba fata curioasa
-Ce sa fac?nu am facut nimic.
-Nu ai facut pe naiba.L-ai luat pe profu' de literatura la misto pe fata.Nici macar n-ai clipit cant ti-a aruncat privirea aia.
-Care privire?Leah chiar nu stia depsre ce vorbea colega ei,dar devenea curioasa.
-Cum adica:care privire?Saya incepu sa rada de mutra mirata a prietenei sale.Nu sti zicala aia:daca privirea ar ucide...genul ala de privire.
-Daca aia e privire ucigasa eu sunt maica Tereza.Daca l-ai cunoaste pe tatal meu ai sti ce inseamna o privire care chiar te poate baga in mormant,si la propriu si la figurat,gandi Leah dar nu zise cu voce tare.
-Tatal tau e dur?Saya era curioasa.Ieri incercase sa afle mai multe despre Leah si familia ei,dar nu prea avuse sanse.Toate intrebarile ei fusesera ocolite cu dibacie.
Fetele ajunsera in sala de mese.Nu era inca pranzul,dar destul de multa lume venise acolo ca sa-si cumpere ceva de rontait.Isi cumparasera doua sucuri si se asezasera la o masa mai ferita,de langa ferestre.
Leah se gandea cum ar putea sa-l descrie pe tatal ei.Nu putea sa-i zica ceva de genu"Sti eu sunt fiica diavolului,dar nu e un tip asa de rau precum se zice"Probabil ar trimite-o la nebuni.Zambi putin cand se gandi la scena ce ar putea iesi.
-Leah,mai esti prezenta?Saya ii flutura mana prin fata ochilor.
-Da,da desigur...deci despre ce vorbeam...despre tata.Hmm...nu cred ca dur e cuvantul potrivit pentru tatal meu.Diabolic ar fi mai bun.
Saya se incrunta.
-Cum adica diabolic?
-Poi...e genul de persoana care te poate induce in eroare foarte usor,te joaca pe degete fara sa-ti dai seama,face orice ca sa obtina ceea ce-si doreste si foloseste adesea sintagma scopul scuza mjloacele.Dar e un tip de treaba,daca il prinzi in toane bune.
-Pare complicat.Saya facu o pauza procesand informatia.Dar mama ta?
-Nu stiu.Nu am cunoscut-o niciodata pe mama.Tatal meu m-a crescut.
-Imi pare rau Leah.Nu am vrut sa te supar.
-Stai linistita.Nu ma deranjeaa deloc chestia asta.Pur si simplu asa stau lucrurile.
-Si cu ce se ocupa tatal tau?
Intrebarea secolului.Stapaneste Inferul nu parea un raspuns bun in situatia de fata.Trebuia sa minta un pic.
-Conduce o corporatie.Era destul de aproape de adevar.Infernul nu era tocmai o corporatie,dar la felul in care mergeau lucrurile in ultima vreme nu s-ar mira daca in urmatorul secol Infernul va fi Hell SRL.
-Wow!Tatal meu e avocat,iar mama e secretara.Cred ca e mijto sa ai un tata atat de important.
Leah ridica din umeri.
-Nu ma prea intereseaza.Ti-am zis,asa stau lucrurile.Nu are rost sa filosofam pe marginea lor.
Ajunsesera intr-un punct mort al conversatiei.Saya era destul de incomoda.Tot timpul se simtea mai bine cand putea vorbi despre ceva.Tacerile de lunga durata nu erau pe placul ei.Se foi nelinistita pe scaun incercand sa gaseasca ceva de discutat,cand auzi o voce cunoscuta,dar si foarte ironica:
-Hey...ametito,se pare ca azi ai reusit sa ajungi la scoala.
Intoarse capul si il vazu pe Hajime,care o privea pe prietena ei.
-'Neata si tie,zise Leah cu o voce indiferenta.Nu ai de cine sa faci mijto si m-ai gasit pe mine?
-Din pacate pentru mine,esti singura destul de amuzanta de pe aici care poate sa-mi mentina viu interesul.
-O s-o iau ca pe un compliment...de data asta adauga dupa o pauza bine plasata Leah.
-Daca asta te face sa te simti mai bine...ii facu cu ochiul si se indeparta de masa celor doua fete.
-Leah,ce a vrut sa zica cu faza "ai reusit sa ajungi la scoala"?Saya era destul de curioasa.Era pentru prima data cand Hajime isi arata interesul pentru cineva.
-Hmm...am cam dat de el aseara cand plecam acasa.Ma ratacisem si m-a ajuta sa gasesc drumul cel bun.
Saya facu ochi mari si era cat p-aci sa scuipe sucul pe care il inghitise.
-Vrei sa zici ca te-a condus acasa?
-Nu e mare lucru...oricum suntem vecini,deci nu a fost cine stie ce efort din parte lui.
-Vecini!!!sunteti vecini?!!cu elevul din iad.
Mai avea un pic si o bufnea rasul.Saya era cu adevarat o figura de om.Totul era atat de simplu pentru ea.Oamenii erau ori buni ori rai,nu existau nuante de gri.Era evident ca il categorisise pe Hajime ca fiind un tip rau,dar tocmai sintagma elevul din iad nu prea i se potrivea.In plus,daca chiar venea din Iad probabil ca l-ar fi recunoscut deja.Nu...era doar un tip obisnuit,frumos ca naiba si deosebit de arogant.Pacat pentru ea ca ii placea combinatia.Ii facea sangele sa clocoteasca in venea in asteptarea unor clipe mai placute.Pana la un anumit punct,Hajime ii amintea de Itazaur.Aceeasi aura puternica,covarsitoare si autoritara,dar Itazaur avea si o latura blanda.Din cate putuse sa observe pana acum baiatul nu parea sa detina asa ceva.Tot ceea ce facea cerea un pret.Se intreba cat va trebui sa plateasca ea pentru favoarea pe care i-o facuse cu o seara inainte.Daca asta va fi sansa de a simti adrenalina curgandu-i prin sange nu prea ii pasa.Ar fi acceptat orice.S linse pe buze in anticipatie...pana la urma viata pe Pamant nu va fi plictisitoare.