Fic of the Week 2 - Lucrari

[candy_cane]

Vreau să amintesc celor care vor juriza că nu voi vota nici una din lucrări. Totuşi, poate nu e rău să se ţină cont de criticile mele... Flaw ştie pentru ce

1. Pictând în culori arămii
Povestea e interesantă în esenţă, dar eu personal cred că ar mai trebui lucrat la ea. Sunt scăpări la anumite fraze, idei care nu prea par a se lega, sau care trec de la o stare la asta mult prea rapid. Metaforele sunt bine structurate, figurile de stil adaugă un pic de culoare textului.
Trebuie să recunosc că e plină de sentimente care, per ansamblu, poate forma un curcubeu de emoţii ce trec de la cald la rece, dar au şi acel acent moderat care predispune la reflexie.
Poate că e numai părerea mea, dar eu personal aş spune că această poveste se poate atribui oricui, având toate gamele şi intonând toate "melodiile" unui suflet, poate chiar a mai multor.
Totuşi, cum nimic nu e perfect pe această lume, aş ruga autoarea sau autorul să aibă mai multă grijă la semnele de punctuaţie, la anumite cuvinte şi la repetiţiile supărătoare.
Per total însă povestea mi se pare bună.


2. Obsesie Ucigaşă
Asta e o poveste care atinge anumite corzi din sufletul meu (numai eu ştiu câte intenţii ucigaşe am avut ), dar am mereu impresia că parcă nu se axează sau apropie deloc de tema propusă.
Am înteles că e vorba de o iubire pătimaşă care s-a soldat, fără să mă mire deloc, cu moartea acelui individ. Totuşi, povestea lasă de dorit în multe previnţe. În primul rând ai greşeli de tastare care dau atât de rău în text încât pe mine m-au făcut să mă enervez. Dacă tot dai o poveste la un concurs dăţi măcar silinţa să corectezi povestea aceea. Greşeli de genul: "Daca nu s-ar fi uitat la alta,poate ca acum aveam sa il sarut", "Iubirea este ceva care nici pana in ziua de azi nu am aflat", "Iubirea inseamna ca doi oameni sa fie fericiti ", "in momentul meu se revarsau niste sentimente", "furie orbeasca ", "iubirea e sa iti sacrifice tot" sunt atât de urâte, atât de inestetice, încât am rămas cu o întrebare: ce vârstă care această persoană de face asemenea greşeli? Oare chiar stă atât de prost cu limba română încât nu vede cât de ciudată îi este formularea?
Nu vreau să fiu rea, dar în locul tău aş fi scris altfel acele pasaje. "Furie orbească"- ce e asta? Vreun nou tip de manifestare ?! Eu nu am auzit decât de furie oarbă, sau, în cazul tău, orbită de firie, dar îm nici un caz orbească. "În momentul meu se revărsau nişte sentimente" - mamă, mamăăăă... dar ce e ală "momentul tău". Nah! poate greşesc eu, dar ştiam că sentimentele, de orice tip/gen/fel ar fi ele se revarsă în suflet nu în moment. Dar poate că tu eşti diferit/ă de noi bieţi muritori. "Iubirea e să îţi sacrifice tot" - O_o oh, Dear Lord above, save us! Eu am pricepit idea, dar mă cam sperie formularea. Voiai să spui, probabil, ceva de genu: iubirea cere ca sacrificiu totul! Sau poate ceva asemănător, dar asta cu siguranţă nu mai e română. În plus, ai făcut repetiţii şi te-ai încâlcit singur/ă în toate cuvintele acelea de nu s-a mai înţeles nimic. Dar nimic!
Nu mai atac şi celelalte fraze, dar unde e până la urmă toamna în toate astea? Înţeleg că asta era povestea ei de toamnă, dar anotimpul ăsta nu joacă absolut nici un rol.
Dacă e să îmi întreb atât conştiinţa cât şi inima cât de mult mi-a plăcut aş zice că nu foarte mult. Ai stricat, sfârtecat şi măcelărit idea aceea frumoasă până nu a mai rămas nimic din ea. Am prins foarte greu vibraţiile emoţionale pentru că greşelile m-au împiedicat să gust din povestea asta aşa cum ar fi trebuit.
Mai multă grijă data viitoare.


3. File Ruginii
Boon, titlu interesant. Acum să fac şi o mică critică la poveste. E interesantă ca şi poveste de spus şi are note muzicale care pe mine m-au vrăjit, dar m-ai pierdut complet la scena pe care joci. Ştiu că fiecare om îşi are scena lui, fiecare purtăm măşti de carnaval, care mai ciudate care mai colorate, niciodată la fel sau aceleaşi, dar nu am prins idea de tranziţie de la povestea din carte la scena aceasta fantastică. E prea plină de culori lumea ta, prea lichidă ca să mă pot integra în ea.
Ai greşeli de tastare, îţi cam lipsesc nişte litere la "mi"->"mii" ( mi e notă muzicală) şi ai nişte imagini care sunt cam ciudat de imaginat. Eu, personal, pot vedea o astfel de scenă: note ieşind dintr-o carte, cântul unor păsări paradisiace săltând paginile unei cărţi, poate chiar cartea sufletului, am înţeles asta, dar momentul când ai folosit această imagine nu e chiar cel ami favorabil, sau în contextul optim ei.
Ce m-a deranjat cu adevărat e faptul că nu ai prea avut paragrafe şi pur şi simplu m-ai ameţit cu "..." În câte poveşti ai găsit tu o astfel de scriere. Înţeleg să le foloseşti o dată, de două ori, de trei ori, dar deja la tine e enervant.
Ai comparaţii în care te pierzi, sau nah! pierzi cititorul, gen: oameni cu păsări, după care ai cam uitat de comparaţia asta.
Ai probleme, după părerea mea umilă, cu timpurile. Nu ai un curs lin al acţiunii şi ne plimbi pe toţi într-un vârtej de nuanţe care nu te mai vrăjesc de acum. Te înspăimântă. Nu mi-a plăcut deloc modul în care ţi-ai aşternut inima pe foaie. Nu mi-a plăcut amalgamul acela de imagini care nu te lasă cu nimic. Am intrat în povestea ta numai pentru a fi zdruncinată şi epuizată. Am fost târâtă de la o scenă la altă şi apoi aruncată în timpuri diferite.
E bună lucrarea, dar prea greoaie, prea stridentă şi ţipătoare pentru mine. Sună incredibil de frumos, dar mie personal mi s-a părut aproape o corvoadă să o citesc (şi nu am citit-o numai o dată).
Ai grijă la formulare, la timpuri şi la modul în care te aşezi în pagină. Şi scapă te rog de obiceiul acela nesănătos de a folosi "..."


4. Eu am ucis toamna
Pot spune cu mâna pe inimă că... eşti foarte aproape de o poveste cu adevărat spectaculoasă. În termeni normali înseamă că imaginile şi sentimentele din aceasta scurtă poveste sunt cu adevărat uluitoare.
Dar vorbesc serios şi când zic că aproape. Nu vreau să dezumflu nici un fel de spirit, dar trebuie să spun că la un moment dat m-a lăsat rece. Nu rece pe dinăuntru, ca personajul tău, ci rece în general.
Ar fi trebuit să punctez altfel ironiile acelea. Pur şi simplu nu mai au nici un efect spuse aşa. Parcă eram la piaţă: cumpără şi aia şi aia, aaa, aia nu e bună, dar o luăm şi aşa. Unde e sentimentul din acele fragmente? Unde e suflarea durerii lui cînd înşiră acele eşecuri ale propriei fiinţe?
Ar fi trebuit să delimitezi un pic, să faci o diferenţă între "atunci" şi "acum". În unele locuri ai reuşi în altele... parcă s-au amestecat toate culorile şi a ieşit doar un cenuşiu din acela oribil care nu poate crea decât o stare de discomfort sufletesc.
Eu i-am simţit durea, am văzut că suferă, dar poate că acele injurii ar fi mers mai bine în text dacă ar fi fost îmbrăţişate cumva de sentimentele de vinovăţie ale tânărului. Aşa, în formula actuală, e materia brută din care ar fi ieşit ceva super dacă nu le lăsai în acea stare concentrată. sare prea mult în ochi.
Totuşi nu pot condamna personajul tău pentru adresarea sa. Nu îl pot urî pentru că el îşi urăşte iubita moartă pentru că l-a lăsat singur. Nu pot! E ceva acolo, sau poate doar în mintea mea, care mă face să mă gândesc că poate, totuşi, nu e atât de rău pe cât pare.
Imaginile ţi-au ieşit minunat, dar sunt momente în care, deşi pictezi în culori întunecate ( de ce oare mă leg de culori nu pot înţelege, dar îmi plac metaforele de genul acesta so bare with me), pierzi interesul celui care citeşte. Imaginea pare să dispară sub un morman de gri şi negru. Ar trebui să mai adaogi şi un pic de alb la aceste imagini. Doar un pic pentru că altfel strici efectul.
În rest, aşa cum am mai spus, e una din poveştile care mi-au plăcut. Bravo!



5. Povestea Unei Frunze
Titlul acestei poveşti mi-a amintit de una din încercările mele de a crea ceva "comestibil". Numai că am eşuat, nu lamentabil, dar suficient. Acum, revenind la povestea aceasta scrisă cu font îngroşat.
O_O ouch! Nu mi-a plăcut aproape deloc. E ceva la ea care mă lasă rece, care mă face să mă întorc la latura mea veşnic critică. Ai formulări ciudate, repetiţii supărătoare, iar imaginea în sine e ciudată rău.
La început ai zis că: "Au trecut zilele ca saptamanile, saptamanile ca anii si ani ca deceniile.", dar de unde până unde rezistă o frunză atâta amar de vreme? Idea aceasta e interesantă, dar nu merge în contextul ăsta.
Nu ai nici un fel de sentiment în această poveste. E doar o înşiruire de imagini. Ele sunt bine conturate, dar parcă artistul care le-a făcut pur şi simplu s-a detaşat de tot ceea ce făcea. Ai probleme cu timpurile folosite. Până şi bătăile unei inimi pe un electrocardiograf par să fie mai uor de urmărit şi mai puţin sinuoase decât istorisirea ta (poate că exagerez un pic, dar mie această impresie mi-a lăsat)
În rest, nu prea mai am ce să comentez, aceasta fiind, poate, cea mai scurtă dintre toate istorisirile. Ah, şi un râu nu poate seca înr-o singură vară. Din câte ştiu eu, şi ţinând cont şi de ceea ce ai scris tu, acel râu părea unul destul de sănătos. Dar, recunosc că sunt râuri care seacă în timpul unei veri toride, dar nu de tot. Nu vreau să intru în elementele astea pentru că îmi ajung cele de la şcoală.
În orice caz, nu strică niciodată să pui un pic de suflet în ceaa ce faci pentru că altfel ai să semeni cu un legist plictisit. Dacă aş vrea să votez, m-aş gândi de două ori înainte de a alege între lucrarea asta şi cea de pe numărul doi.



6. PoveÅŸtile Toamnei
Interesant! Cu adevărat interesantă această idee. Mi-a plăcut ultima frază. E ceva din povestea asta care farmecă, care te face să te întrebi despre sentimentele adevărate ale toamnei. E greu de crezut să ea îţi poate fi atât de multe lucruri ca în final să se dovedească doar o altă poveste a unui suflet captiv la graniţa cu lumea reală. E o uşoară poezie aici.
Totuşi am descoperit greşeli de tastere şi vreo două de formulare: "Povestea vantului ce suirea ", "pe an ce trecea. ", "prin mormant. ".
Ultimele două cuvinte m-au făcut să râd. Nu cred că e nevoie să te călăuzească cineva sau ceva prin mormânt. Nu văd rostul unei asemenea acţiuni. Cânt e să mori, mori şi gata. Ei te bagă în pământ sau te închid într-o criptă şi fii sigură că nu are ce să te scoale de acolo decât Dumnezeu, iar asta o să se întâmple la vremea Apocalipsei.
Chir îmi imaginam nişte spirite drăguţe ţinând de mână o bunicuţă şi ajutând-o să meargă printr-un labirint de morminte în care oasele a mii de oameni stau şi prind pânze de păianjen.
Per total e bine structurată povestea, dar parcă ar mai fi mers nişte culoare, sau un pic mai mult sentiment. Parcă e prea seacă aşa. Îi lipsesc aromele acelea îmbietoare. Toamna nu e numai anotimpul unor poveşti colorate, aşa cum spui tu, nu e anotipul libertăţii, deşi idea e frumoasă. Toamna e mai mult un sfârşit, dar e părerea mea poetică aici, aşa că nu se ia în considerare.
Nu am ce să îţi reproşez în afara acelor câteva lipsuri, a greşelilor de tastare şi de formulare. E bună, dar cu un pic de muncă mai serioasă ar fi ajuns şi mai bună.


7. Întâlnire cu Toamna
O mare, dar mare dezamăgire. O înşiruire de fapte care par desprinde din cartea unui copiluţ mititel. Unde sunt elementele care farmecă, unde e fenomenalul, unde sunt sentimentele adevărate din povestea asta.
Sunt atât de multe greşeli, nu numai de tastare, dar şi de concepţie.
Uite, exemple de greşeli: "glasurile copiilor pe coline,peste coline.", "inceput ploaie.", "Mi-am aprins umbrela ". Nu le menţionez pe cele de tastare, dar hai să le comentez pe astea, pe lângă faptul că povestea e seacă şi că nu are nimic extraordinar în ea.
Hotărăştete dacă glasul acelui copil se aude peste colină sau pe colină. Şi de undevijelie năprasnică dacă mai adineauri ploua? Nu ai menţionat despre nici un vânt în prealabil. M-am trezit cu imaginea asta dinainte, făcă ca măcar un singur element de tranziţie sau măcar un efect acolo vizual să îmi fi semnalat prezenţa acestuia. Apoi, cu început ploaie, cred că era să plouă, sau pe undeva pe acolo. Iar cu aprinsul umbrelei... nu ştiam că ai înclinaţii piromanice.
Ai încercat câteva figuri plastice pe acolo, dar ai eşuat în a le da acel luciu final. Faza cu gutuia care aleargă mai merge cum mai merge, dar florile... nu ştiu cum să îţi spun, dar dacă tot menţionezi de o discuţie între ele nu mai tăia brusc acea imagine. Dă foarte rău.
Mai sunt greşeli, de această dată privind poziţia virgulelor şi a spaţiilor între cuvinte şi virgule. În primul rând nu se pune virgulă înainte de "şi", iar în al doilea se lasă un spaţiu după virgulă nu înaintea ei.
După părerea mea umilă această poveste nu are nimic fantastic sau care să mă uimească. Nu e nimic nou în ea, nimic de care să nu fi auzit până acum. E o poveste copilărească care nu te împinge spre nimic. Îi lipsesc dedicaţia scriitorului şi chiar şi nota de originalitate.



8. Călătoria
Um.. unde e mai exact toamna din povestea asta? Sper că nu e fiinţa aceea distrusă cu chip de copil pentru că nu e deloc cea mai perfectă imagine atribuită toamnei. În primul rând e ciudat ca ea, ca şi fiinţă mistică aşa cum ai descris-o tu, să moară în chinurile unei agonii care nu i se potrivesc. Nu ştiu ce să spun despre imaginea aceasta confuză pe care ai creat-o. Povestea e frumoasă în sinea ei, dar ar fi mers mai mult dacă ai fi vorbit despre vară, nu toamnă.
Ţinutul pe care îş colindă din proprie voinţă nu pare nici el desprins din vreun peisaj al toamnei. E drept că faţa îmbătrânită a acestei doamne are trăsături hidoase care nu fac altceva decât să ucidă orice urmă de sperabţă dintr-un suflet tânăr, dar aici parcă ai exagerat totul.
Mie îmi place morbidul şi fantasticul, dar povestea ta nu îmbină cum trebuie imaginile. E ceva care respinge în povestea ta. Paleta ta de culori ar trebui să aibă şi câteva culori mai temperate, pentru că totul la tine e la extreme.
Figurile de stil de genul: "rochie care foşnea a parfum de caise.", "calea îi fu uşoară ca un puf de păpădie", "ceaţă incertă", "hotărârea-i de diamant", "ochii ei sticloşi clipeau " au o rezonanţă înspăimântătoare. Hai că pe primele două le înţeleg, dar pe următoarele...
Cum adică ceaţă incertă? Nu era hotărâtă sau ce? Stătea în dubii dacă să fie sau nu? Nu pricep. Sau hotărâre de diaman. Ştiu că această piatră preţioasă e cea mai dură de pe Pământ dar, în opinia mea, nu merge. Nu funcţionează cum trebuie legătura între aceste două elemente. Sau ochi sticloşi. Era moartă deja? Sau era cumva drogată? nu văd cum ar putea funţiona figura asta de stil în context. dacă ar fi să îmi spun părerea aş zice că sună ca naiba, dar asta e doar opinia mea.
Mai ai ceva ce sună ciudat: păr care se desprinde. Poate voiai să zici cade, deşi nu mai pare a avea acea iluzie de frumuseţe e mult mai corect aşa şi merge cu mult mai bine decât verbul "a se desprinde" pe care l-ai folosit.
Mai sunt câteva lucruri la care mai ai de lucrat, dar per total merge ca şi poveste. Nu prea ai tu tranziţii şi cam exagerezi, iar începutul poveştii e o porcărie, dar merge. Cumva merge.
Succesuri în continuare.



9. Poveste de Toamnă
Ce face? ce e cu poevstea asta? Ai început cu persoana întâi, apoi ai adăugat-o pe a doua, apoi ai rămas la persoana întâi ca în final să se divedească că defapt era un soi de confesiune. Şi ce fel de raport ai băgat tu ca fiind o povestea despre toamnă?
Cât timp am citit am avut impresia că povestea asta nu e scrisă de cineva ci de ceva. Nu văd, nu simt şi nici nu cred că voi simţii vreun sentiment în toată povestea asta. Exprimarea nu e greoaie, dar are aspect prea protocolar. Unde e sentimentul? Unde sunt emoţiile?
Tu nu ai făcut altceva decât să înşiri aspectele unui peisaj care cam lasă de dorit, m-ai plesnit în faţă cu informaţia aceea despre părinţii tăi, ca poi să tai de la rădăcină totul cu un "pa-pa" care a stricat chiar şi firava impresie pe care mi-ai lăsat-o.
E cea mai ciudată dintre povestiri.
"Aleg ceva mai singuratic, ceva mai salbatic." - asta trebuie revizuită şi reformulată pentru că nu dă bine în text.
"Macar pana vremea buna si insorita nu este alungata de cea rea si inorata." - aici la fel.
Ai repetiţii destu de supărătoare. Nu puteai oare să foloseşti sinonime pentru cuvintele acelea? (gen: vreme, fiori, frică, etc.) Istorisirea asta pare, ca şi cea de mai sus, desprinsă dintr-o carte pentru pre-şcolari. Nu judec idea în sine, dar dacă tot ai ajuns pe aici, la concurs mă refer, de ce nu ai încercat să faci mai apetisantă lucrarea cu care concurezi? Parcă mănânc hârtie igienică şi apoi beau o gură sănătoasă de spirt. Nu e plăcut!



Şi gata! Nu am vrut să fiu dură cu nimeni, nu am favorizat pe nimeni. Din punctul meu de vedere fiecare lucrare are părţile ei bune şi pe cele rele. Am încercat, totuşi, să îi lămuresc pe cei care le-au scris cam pe unde mai au de lucrat, pe unde au greşit şi cam ce dă şi nu dă bine, plus părerea mea oficială despre toate. (am sunat un pic cam egocentrică şi egoistă aici, dar se iartă nu? Nu o să mă trezesc cu nici un fel de satâr înfipt în spate nu?).
În orice caz, sper că aceste comentarii au ajutat cât de cât. dacă nu, ei... asta e viaţa dragii mei! Nici bună nici rea, dar mereu pe picior de război. Succesuri