16-09-2010, 01:43 AM
Lucrarea 7
INTALNIRE CU TOAMNA
Stau.Stau la un pupitru modest , cu mintea la zilele ce au trecut. Fara sa imi dau seama, pedula lui Mos Ene mi-a inchis ochii. Visez. Visez la anotimpul inspiratiilor mele.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul, scutura copacii de frunze si mangaie sufletele moarte ale florilor. .A cazut bruma ,iarba, si pamantul par trase intr-o foita de staniol argintiu
Ultima zi de vacanta a zburat. S-a dus la fel cum se duc stolurile de randunele. Pe drum, amintirile curg lin si ca de obicei, se mai pierde cate o poza in albumul amintirilor. Vara s-a dus ,a disparut, la fel cum dispare o stea cazatoare.
Padurea a amutit. Nu se mai auzeau glasurile copiilor pe coline,peste coline. Totul era tacut.
Eu,trista, merg cu pasi marunti,dar grabiti.A inceput ploaie. Imi deschid umbrela si ma uit in jur. Nu doar pasarile calatoare nu se mai aflau in acel peisaj ...si oamenii lipseau.
M-am uitat atent,asa ca am observat ,,alergand ‘’ pe canmp, o gutuie galbena ca puful de gaina.Mergeam pe multicolorul camp de frunze aramii battue de Soare si ma simteam ca o regina.
Parca vantul nu mai era asa napraznic si chiar puteam asculta din nou susotele vantului.
O crizantema mica statea de vorba cu o garoafa vestejita, vorbeau despre nu stiu ce …
M-am oprit apoi sa admir un melcusor care trecea grabit poteca. M-am asezat pe banca si m-am gandit cu i-a influentat pe marii artisti (Bacovia,Grigorescu,Sadoveanu),toamna.Cum au vazut ei ,,explozia’’ de culori si inceputul mortii, miresmele stinse.
M-am uitat la ceas ... era tarziu. Mi-am aprins umbrela si am plecat spre casa.
M-am trezit apoi, cu patura peste mine. Ma duc afara si vad ca tot ce am visat … s-a intamplat.
Apoi,buimacita , deschid geamul si inspir aerul proaspat si revigorant de toamna.Eram treaza acum. Am schitat un zambet, apoi m-am dus afara.
INTALNIRE CU TOAMNA
Stau.Stau la un pupitru modest , cu mintea la zilele ce au trecut. Fara sa imi dau seama, pedula lui Mos Ene mi-a inchis ochii. Visez. Visez la anotimpul inspiratiilor mele.
Toamna are o rochie argintie facuta din mii si mii de ganduri bune dar mai ales are acei ochi minunati. Lumina din ei e de aur .
Lacrimile lui Septembrie uda pamantul, scutura copacii de frunze si mangaie sufletele moarte ale florilor. .A cazut bruma ,iarba, si pamantul par trase intr-o foita de staniol argintiu
Ultima zi de vacanta a zburat. S-a dus la fel cum se duc stolurile de randunele. Pe drum, amintirile curg lin si ca de obicei, se mai pierde cate o poza in albumul amintirilor. Vara s-a dus ,a disparut, la fel cum dispare o stea cazatoare.
Padurea a amutit. Nu se mai auzeau glasurile copiilor pe coline,peste coline. Totul era tacut.
Eu,trista, merg cu pasi marunti,dar grabiti.A inceput ploaie. Imi deschid umbrela si ma uit in jur. Nu doar pasarile calatoare nu se mai aflau in acel peisaj ...si oamenii lipseau.
M-am uitat atent,asa ca am observat ,,alergand ‘’ pe canmp, o gutuie galbena ca puful de gaina.Mergeam pe multicolorul camp de frunze aramii battue de Soare si ma simteam ca o regina.
Parca vantul nu mai era asa napraznic si chiar puteam asculta din nou susotele vantului.
O crizantema mica statea de vorba cu o garoafa vestejita, vorbeau despre nu stiu ce …
M-am oprit apoi sa admir un melcusor care trecea grabit poteca. M-am asezat pe banca si m-am gandit cu i-a influentat pe marii artisti (Bacovia,Grigorescu,Sadoveanu),toamna.Cum au vazut ei ,,explozia’’ de culori si inceputul mortii, miresmele stinse.
M-am uitat la ceas ... era tarziu. Mi-am aprins umbrela si am plecat spre casa.
M-am trezit apoi, cu patura peste mine. Ma duc afara si vad ca tot ce am visat … s-a intamplat.
Apoi,buimacita , deschid geamul si inspir aerul proaspat si revigorant de toamna.Eram treaza acum. Am schitat un zambet, apoi m-am dus afara.