09-09-2010, 03:51 AM
A - Arici, Abac, Albina
Aoleu, ce zarvă mare! Ce să facem, cum să facem?
Ariciul, albina şi abacul se certau de zor. Fiecare dorea să apară pe prima pagină a abecedarului.
Ariciul, aricios din fire (sau înţepat, pe înţelesul tuturor), susţinea sus şi tare că el trebuie să apară. Că aşa era de când se ştia el. Nici nu concepea să fie altfel.
Albina era mai eco, se simÅ£ea pă trend, cum s-ar spune acuma. Că e bine să înveÅ£e copiii despre polenizare, că ea face miere care e tratament naturist pentru câteva sute de boli (a zis chiar că aduce un nene de la OTV să ateste lucrul acesta), că e mai muncitoare ca furnica. Albina avea ÅŸi spatele asigurat. ToÅ£i bloggeri mondeni erau pro-albina, că e verde, e produs ecologic. Politicienii la fel: „băgaÅ£i, dom’le albina, că promovăm agricultura ecologică ÅŸi agroturismulâ€. SindicaliÅŸtii la fel: „e d’a noastră, n-aÅ£i văzut că munceÅŸte.â€
Abacul... abacul se simţea şi el pe val. Era vintage. Cine a mai văzut azi un abac? Toţi tinerii care se respectau şi care nu erau ecologişti, automat erau vintage. Pac cu votu’ la abac! Plus că pe abac îl susţineau tehnocraţii. Cică el n-ar avea legătura cu politica, ţine de matematică, e om cinstit, câte bile aduni pe el, atâtea îţi dă. Respectat, nu alta.
Aţi crede poate că Ariciul nu stătea aşa bine în comparaţie cu Albina sau Abacul. Da’ de unde. Ariciul era sprijinit de lumea interlopă, îi ţineau Ursu’ şi Lupu’ spatele. Plus Vulpea, care îi era purtătoare de cuvânt.
Altfel spus, era egalitate. Åži atunci interveni presa.
„Ce părere aveÅ£i despre Albină?â€, au întrebat ei copiii.
„Nu ne place, că înÅ£eapăâ€, au răspuns ei.
„Dar Ariciul? El nu înÅ£eapă?â€, continuă acelaÅŸi reporter.
„Ce e ăla Arici?â€, se mirară copiii crescuÅ£i la parterul blocului, pentru care fauna se rezuma la câini, pisici, porumbei ÅŸi animele exotice văzute pe Discovery.
De Abac nici măcar nu s-au obosit să întrebe. N-ar fi avut rost, e dovedit ştiinţific doar că tinerilor nu le place matematica.
Au luat apoi interviuri altor personaje din domeniu: Quentin, dictatorul absolut asupra literei Q, sau verii Kilogram şi Kilometru, ce-îşi împărţeau frăţeşte k-ul. Xilofon, de la X, a compus chiar şi o melodie de campanie pentru Arici, în urma insistenţelor... prieteneşti ale Ursului (deşi, între noi fie vorba, ar fi fost de ajuns să îl roage Vulpea, uşor decoltată). Doar pe neaoşele Ş şi Ţ nu le-au băgat în seamă. Prea erau de la ţară.
„Aiureaâ€, decretă într-un final Abecedarul, bossul cel mare, enervat de atâta gălăgie. „Ce Albină, ce Arici, ce Abac?â€
„A – de la Abecedar. Acum, acasă cu voi, hai!â€. Åži dacă tot s-a creat precedentul, l-a pus ÅŸi pe nepotul DicÅ£ionar la D.
Aşa se încheie scurta dar tumultoasa dispută asupra literei A.
„Cum comentaÅ£i acest aberant abuz abecedaricesc asupra A-ului, această alarmantă acÅ£iune, antipatică ÅŸi aiurea, absolut aleatoare ÅŸi anti-constituÅ£ionala. AÅ£i amenda Abecedarul, acest abuziv antreprenoar al a-ului?â€, au întrebat aceiaÅŸi reporteri copiii, dornici să le afle părerea.
„Çăă...â€, au răspuns aceÅŸtia.
Aoleu, ce zarvă mare! Ce să facem, cum să facem?
Ariciul, albina şi abacul se certau de zor. Fiecare dorea să apară pe prima pagină a abecedarului.
Ariciul, aricios din fire (sau înţepat, pe înţelesul tuturor), susţinea sus şi tare că el trebuie să apară. Că aşa era de când se ştia el. Nici nu concepea să fie altfel.
Albina era mai eco, se simÅ£ea pă trend, cum s-ar spune acuma. Că e bine să înveÅ£e copiii despre polenizare, că ea face miere care e tratament naturist pentru câteva sute de boli (a zis chiar că aduce un nene de la OTV să ateste lucrul acesta), că e mai muncitoare ca furnica. Albina avea ÅŸi spatele asigurat. ToÅ£i bloggeri mondeni erau pro-albina, că e verde, e produs ecologic. Politicienii la fel: „băgaÅ£i, dom’le albina, că promovăm agricultura ecologică ÅŸi agroturismulâ€. SindicaliÅŸtii la fel: „e d’a noastră, n-aÅ£i văzut că munceÅŸte.â€
Abacul... abacul se simţea şi el pe val. Era vintage. Cine a mai văzut azi un abac? Toţi tinerii care se respectau şi care nu erau ecologişti, automat erau vintage. Pac cu votu’ la abac! Plus că pe abac îl susţineau tehnocraţii. Cică el n-ar avea legătura cu politica, ţine de matematică, e om cinstit, câte bile aduni pe el, atâtea îţi dă. Respectat, nu alta.
Aţi crede poate că Ariciul nu stătea aşa bine în comparaţie cu Albina sau Abacul. Da’ de unde. Ariciul era sprijinit de lumea interlopă, îi ţineau Ursu’ şi Lupu’ spatele. Plus Vulpea, care îi era purtătoare de cuvânt.
Altfel spus, era egalitate. Åži atunci interveni presa.
„Ce părere aveÅ£i despre Albină?â€, au întrebat ei copiii.
„Nu ne place, că înÅ£eapăâ€, au răspuns ei.
„Dar Ariciul? El nu înÅ£eapă?â€, continuă acelaÅŸi reporter.
„Ce e ăla Arici?â€, se mirară copiii crescuÅ£i la parterul blocului, pentru care fauna se rezuma la câini, pisici, porumbei ÅŸi animele exotice văzute pe Discovery.
De Abac nici măcar nu s-au obosit să întrebe. N-ar fi avut rost, e dovedit ştiinţific doar că tinerilor nu le place matematica.
Au luat apoi interviuri altor personaje din domeniu: Quentin, dictatorul absolut asupra literei Q, sau verii Kilogram şi Kilometru, ce-îşi împărţeau frăţeşte k-ul. Xilofon, de la X, a compus chiar şi o melodie de campanie pentru Arici, în urma insistenţelor... prieteneşti ale Ursului (deşi, între noi fie vorba, ar fi fost de ajuns să îl roage Vulpea, uşor decoltată). Doar pe neaoşele Ş şi Ţ nu le-au băgat în seamă. Prea erau de la ţară.
„Aiureaâ€, decretă într-un final Abecedarul, bossul cel mare, enervat de atâta gălăgie. „Ce Albină, ce Arici, ce Abac?â€
„A – de la Abecedar. Acum, acasă cu voi, hai!â€. Åži dacă tot s-a creat precedentul, l-a pus ÅŸi pe nepotul DicÅ£ionar la D.
Aşa se încheie scurta dar tumultoasa dispută asupra literei A.
„Cum comentaÅ£i acest aberant abuz abecedaricesc asupra A-ului, această alarmantă acÅ£iune, antipatică ÅŸi aiurea, absolut aleatoare ÅŸi anti-constituÅ£ionala. AÅ£i amenda Abecedarul, acest abuziv antreprenoar al a-ului?â€, au întrebat aceiaÅŸi reporteri copiii, dornici să le afle părerea.
„Çăă...â€, au răspuns aceÅŸtia.