Hell's child

[MiraA]

CAP 5 (Primii pasi spre o noua lume)

Pentru prima oara ramasese fara grai.Ce ar mai fi putut sa spuna?O exila!Nu mai era nimic de spus.Alta data ar fi facut o criza de nervi,ar fi urlat,s-ar fi impotrivit,orice…dar acum nu mai avea puterea necesara.Cum sa lupte impotriva unui asemenea ordin?Era sfasiata.Atat de mult incercase in ultima vreme sa-l faca sa fie mandru de ea,sa se ridice la inaltimea asteptarilor lui,dar intr-un final nu facuse decat sa-l dezamageasca.Se saturase de ea asa ca o trimitea pe Pamant.Ii venea sa planga.Ce va face ea acolo.Nu stia prea multe despre pamant.Nu o interesase niciodata asa de mult subiectul acesta,pentru ca nu credea ca va trebui vreodata sa mearga acolo.Dar se inselase…la fel cum se inselase cu multe alte lucruri.
Nu trebuia sa-si faca bagaje.Stia ca daca va merge acolo nu va putea lua nimic cu ea.Nu avea cum.Cand se gandea ca pana la sfarasitul zilei va fi om o apucam durerile de cap (daca asa ceva era posibil in cazul unui demon).
Era atat de cazuta pe ganduri incat nu auzise bataia din usa.
-Leah,esti gata?Trebuie sa plecam…
Ridica privirea din podea si-l vazu pe Itzaur prinvind-o incruntat.Deci el o va duce.
-Da…am terminat aici.Hai sa mergem,zise cu o voce franta.
-Imi…pare rau.Nu ma gandeam ca se va ajuge aici.Nu credeam ca te va pedepsi in halul asta.
-Stai linistit,nu e vina ta.In plus era de astepta.Sunt fiica lui si daca nu da un exemplu din mine,din cine altcineva ar putea da?Doar e pana la urma Lucifer,stapanul Infernului,nu-I asa?Un zambet ii aparu in coltul gurii cand zise asta.
Itazaur o privea oarecum contrariat.Nu era stilul ei sa se conformeze sau sa accepte asa ceva,dar parea in regula.Se vedea ca sufera,dar incerca sa ascunda de el acest lucru,asa ca se hotara sa nu mai continue subiectul.Oricum fata avea destule pe cap.
-Unde mergem,defapt?intreba Leah dupa ezitand.
-La portile Infernului.Ne asteapta acolo un Gardian.El te va trimite pe Pamant.
-Vi si tu cu mine?Avea o mica speranta.Poate nu va fi totalmente sigura in locul ala oribil.
-Nu Leah...eu te voi duce pana la iesire din Infern.De acolo vei ramane cu Gardianul.El te va ghida in calatorie.
Se posomorase si mai mult.Deci...chiar va fi singura.Ofta dezamagita de situatia in care se afla.
-Bine,fie sa mergem odata.Nu mai am ce face aici.
Itazaur iesi din camera,iar ea il urmari.Nu privea nici in stanga nici in dreapta.Stia ca pana atunci ar fi trebuit sa afle mai toata lumea ca era expulzata.Nu vroia sa le vada mila din ochi,sau bucuria,caci stia ca multi s-ar bucura daca ea ar pleca de acolo.Niciodata nu o acceptasera pe deplin.Era diferita.Unii se temeau de ea,altii o dispretuiau,prea putin incercau s-o cunoasca pe deplin sau sa o inteleaga.Daca statea se se gandeasca bine itazaur era printre cei putin care ii fusesera prieteni.Si ii facuse atatea necazuri.
-Itazaur....
-Da,Leah.
-Imi pare rau ca ti-am facut atatea necazuri.
Itazaur se oprise din mers.Nu ii venea sa creada ce auzise.Isi ceruse iertare?Era pentru prima oara cand o auzise zicand asa ceva.Se intoarse si o privi,dar fata avea ochii plecati.Ar fi vrut sa o ia in brate si sa-i zica ca totul va fi bine pana la urma,dar oare era asa ceva permis?avea vreun drept s-o faca?Raspunsul era evident:NU!Dar nu se putu abtine.Se apropie si isi incrucisa bratele mari in jurul ei.Simtise momentul in care fata intepeni,dar nu se smuci de la el din brate.Dupa un moment de ezitare isi lasa caplul pe umarul lui si il stranse la randul ei in brate.Lacrimi fierbinti incepura sa-i ude vestmatul,dar demonului nu-i pasa.Ar fi vrut sa-i poata alina durerea.Nu credea ca ii era usor sa se desparta de casa.Daca cineva credea ca demonii nu au sentimente se insela amarnic.
-Multumesc ca mi-ai fost prietenu.Nu voi uita asta.Zise fata dupa ce reusi sa se calmeze un pic.
-Leah...nu-mi zice adio.Te vei intoarce.Itazaur ii zambi,o lua de mana,ajutand-o sa se ridice.Era tarziu.Trebuiau sa ajunga cat de repede la Portile Infernului.Nu era un loc prea placut noaptea.
Strabatura Padurea Intunecata in cateva ceasuri pana ce ajunsera la capatul ei.Era foarte ciudata ca dupa ce vezi atata timp numai copaci uriasi sa te trezesti dintr-o data intr-un desert fara sfarsit.Infernul se incheia acolo.
Intr-o clipa in fata lor aparu o poarta uriasa,neagra cu tot felul de insemne antice pe ea.Miasmele din jurul ei erau mult mai inecacioase decat cele din Padurea Intunecata.Leah simti ca se sufoca.Ii era frica.Pentru priam oara in mult timp ii era frica.Ar fi fugit bucuroasa inapoi la palat,daca mandria nu ar fi oprit-o.A suferit destul umilita pentru o zi.
Insa,spre surprinderea celor doi,in dreptul portii aparu cea mai frumoasa creatura pe care o vazusera vreodata.Parul blond ii ajungea pana pe aproape de genunchi si ii flutura liber incadrandu-i fata mica si usoar imbujorata.Zambea.Se apropie incet de cei doi care parca inghetasera atunci cand o vazura.Silueta frumoasa,atletica putea fi cu usurinta ghicita prin vestmantul alb vaporos in momentul in care se afla langa ei.
-Eu sunt Mia.Sunt cea care te va ghida spre pamant,zise cu o voce melodioasa.
Lucrul care o ajutase pe Leah sa se destepte era faptul ca miesmele disparusera.Aerul era din nou respirabil.Se simtea atrasa de persoana din fata sa si nu stia de ce.Se trezi zambind ca o idioata.
Mia continua:Itazaur poti pleca acum.Treaba ta a luat sfarsit.Intoarce-te si raporteza-i lui Lucifer.Drum bun.
Zicand aceste o lua pe Leah de mana si se indeparta de tanarul care era parca tintuit in acel loc.
Leah privi in spate si sopti un ramas bun pe fuga apoi isi indrepta din nou atentia spre Gardianul din fata ei.Dori sa-i mai zica ceva lui Itazaur,dar cand incerca,observa ca deja acesta disparuse.
Mia incepu sa rada.
-Haide pustoaico...ce e cu privirea asta trista.Nu mergi la spanzuratoare.Mergi pe Pamant.
-Usor pentru tine sa vorbesti.Nu tu esti obligata sa pleci,zise fata enervata.Ce stia pana la urma fiinta asta de vorbea asa?
-Am petrecut si eu o perioada acolo.Nu e asa de rau.Defat banuiesc c-o sa te simti bine.E o lume foarte ciudata,dar plina de lucruri interesante.Dar nu-ti zic mai multe.Te las pe tine sa descoperi.
-In fine...cum zici tu tanti.
Mia incepu sa rada cu pofta.Wow fata chiar ii amintea de Lucifer.Avea acelasi stil.Nici nu-i de mirare ca se intelegea asa de greu cu ea.
Leah nu intelegea ce e asa de amuzant,dar se hotar sa taca.Pana la urma nu era treaba ei daca,Gardianul era dus cu pluta.
-Sa trecem la lucruri serioase,zise Mia,fata ei capatand o mina grava.Trebuie sa ti minte niste lucruri daca vei merge pe Pamant.In primul rand,in mometul in care vei trece de acesta poarta puterile tare de demon vor fi adormite.Deci sa nu te apuci sa faci cine stie ce cascadorii,sa sari de pe cladiri,sa te lupti sau mai stiu eu ce ca o sa te ranesti.In al doilea rand,nu vei mai avea nici puterea de regenerare.Ranile n-or sa se vindece asa de repede si te vor durea mult mai rau decat iti poti inchipui.Ce sa-ti mai zic eu...?aa da...nu uita sa mananci.
-Si aici mananc...de ce m-ai aver..dar nu reusi sa termine ca Mia interveni
-Acolo trebuie sa mananci mai des...cam de trei ori pe zi.Daca nu manci nu vei avea putere sa faci nimic si pana la urma vei lesina.Nu vrei sa se intample asta.Trebuie sa bei lichide pentru a te hidrata,si sa dormi cel putin 8 ore pe zi.Astea is lucrurile importante.Sa le ti minte.
-Oamenii sunt niste creaturi foarte slabe,zise Leah usor bosumflata.
-Te inseli,copila.Is mai puternici decat par.Tu te duci acolo ca sa inveti de la ei.Observa-i cu atentie,insuseste-ti obiceiurile lor.Nu vei fi dezamagita.Si inca o chestie inainte sa pleci:nu te lasa influentata de energiile negative alea oamenilor pentru ca vor scoate tot ce e mai rau din tine.
Se apropie si o lua de mana conducand-o spre poarta ce incepea sa se deschida.
-Ce vrei sa spui prin asta?
-Vei descoperi singura,copilo.Doar fi atenta...
Leah se opri in dreptul Portii.Ii era frica sa paseasca in Lumina.Inghiti in sec si isi intoarse cap.De acolo de unde era putea sa-si vada palatul.Era un punct intunecat in orizont.Casa ei...Apoi o zari pe femeia in alb care o incuraja din priviri.Isi lua inima in dinti si facu un pas mic in fata.Simti cum un curent o ia si o ridica in sus,iar o clipa mai tarziu totul disparu,femeia castelul,insasi orizontul.Dar nu era lumina,era intuneric.Un intuneric care o inghitea.Incerca sa-si duca mana la ochi,dar spre mirarea ei isi dadu seama ca nu mai are cum.Era doar constiinta,nu mai avea un corp fizic asa ca se lasa purtata de itele destinului,spre o noua lume.