Sunet stins

[Paradox]

Ai inceput asa, BRUSC, fara introducere, fara titlu mic de tot al capitolului, fara nimic... Ceea ce m-a intrigat destul de tare incat sa stau acum si sa scriu un comentariu mai mult sau mai putin coerent.

Pustiule, dar stiu ca te pricepi la descrieri... M-a izbit primul alineat cu felul in care ai conturat atat de simplu si de complex, in acelasi timp, scena aceea. Un paradox. Apoi ar fi monologul acela de care nici nu stiu ce sa zic... Sunt impresionata - si foarte rar spun asta, crede-ma. Sidonia ta mi-a amintit atat de tare de Maitreyi a lui Eliade, incat am zis ca incep sa confund povestile. Si asta doar dintr-un capitol? Nu, e grav... Mi se intampla ceva.

Oricum, nu stiu daca am ceva de reprosat... Poate doar multitudinea de neologisme - la un moment dat se simte exagerarea, crede-ma. Dar, in rest, e genul meu de scriere. Voi reveni, m-ai facut curioasa.

P.S.
Mi-am amintit... Ti-am lasat un mesaj pe un alt forum in care ma minunam ca mai e cineva pe planeta asta careia ii place astronomia. S-a vazut in Zenitul acela, in "soare" si in "stele". Plus modul de a scrie (stiu eu ce stiu... He he. He.).