Sunet stins

[Mitsukai Yoru]

Perspectiva sotului

De cateva saptamani, ploaia atarna asemenea unei perdele pacloase;tabloul repercuta lipsa unui soare pictat hipnotic, care se ineaca in propriul sange si amuteste sub oceanul palid al stelelor. Se teseau norii, conglomerati in lupta incordata si stranie cu delirul oniric al zenitului.
In mintea lui, gandurile se prabuseau in izvorul susurand al remuscarilor. Linistea se metamorfoza in clarauditii mladioase si calde, dar inconsistente, iar frisoanele unui trup subred contrastau cu iluziile stoice ale biruintei zaharisite.

“Trecutul ma sufoca treptat, fara sperante la iertare. As vrea sa ii mangai chipul si sa nutresc salvarea; turbata zace intrebarea scrijelita cu sange pe constiinta mea: Si daca nu … ar fi ajuns sa ma iubeasca vreodata si sa ignore afurisitul ala de clavir? Ar insemna sa ma asez ingrat fata in fata cu demonii dinlauntrul meu, cand demonul cel mai primejdios fara indoiala sunt eu. Se scurg minutele si lasa dare ce imi amprenteaza sufletul si diseaca replusia in sute si mii de fragmente de vorbarii pompoase. Palma destinului a fost prea incisiva si m-a indepartat de imboldul acela launtric al redresarii psihice si regretului canonic, nepatat de implinirea trufiei. Vorbesc din amintiri doar de mine intelese si sunt jalnic cand ma deplorez. Am cunoscut-o intr-o seara de iulie. Cat de patetice pot fi imprejurarile unui coup de foudre … ! Desigur, pasiunea covarsitoare m-a mistuit din prima clipa de imortalizare a portretului de inger ce mi s-a infatisat, dar numai pe mine, numai mie mi s-a suit exaltarea in cel mai ascuns colt al Raiului si a uitat sa coboare treptele iubirii neintovarasite. Tin minte ca era atat de cald pe timpul zilei, incat aveai sacaitoarea senzatie ca soarele comploteaza impotriva ta si iti intriga temperatura, incremenindu-te intr-o stare de inertie,pe care o detestai si cu care te resemnai din culpa toropelii cu care ii molipseai si pe ceilalti. O fata de boier intoarsa dintr-un clauster de la Viena, unde fusese crescuta si unde dobandise un talent muzical extraordinar pe clavir.Atat stiam si ca sa fiu drept ,nu cunosc ceva in plus acum.Sidonia … doar pe ea am zarit-o si mi-a incorsetat luciditatea, m-a strapuns cu fiorul imprevizibil al empatiei. Atunci cand am zarit-o nu am mai putut considera pe nimeni in afara de Ea; nu neaparat frumusea ei trupeasca m-a fascinat, ci aura aparte pe care o emana. Parea o personificare a perfectiunii feminine, prabusita coincident cu existenta mea pe pamant. De acesti doi ani in care am convietuit, ma simt cel mai indepartat: mi se pare ireal si nu-l consider confuz pe omul impotrivnic cuvintelor mele. Stiu ca am murit odata cu Sidonia; fantasmele insa nu au credibilitate, ci doar lucrurile palpabile in cotidian. Material, eram predestinati; sentimental ... ea era muza sufletului meu, iar eu calaul, tiranul ce i-a curmat impatimirea. Ea era tanara, chiar foarte tanara, sensibila si destul de timida. Reticenta si tacerea ei ma linisteau la randu-mi. Mi se pareau la inceputul relatiei, semne ale bunei sale cresteri, dar odata cu timpul am realizat ca aceste trasaturi ne-au indepartat: transant si rece. Ma zbateam ca un fluture captiv in stransoarea unui cocon lugubru.Clavirul nu reprezenta refugiul sau mistic,ci dragostea prin care patrundea in emotiile oricui, strapungand sentimentele urate.Sa o ascult devensie singurul lucru care ma imbia si imi mecaniza staruinta,singurul lucru care mai imi provoca placere si pe care nu suportam sa-l impart cu intrusii. Nu stia, dar interzisesem slujnicilor sa o priveasca, pentru a-mi crea impreisa ca ea canta la pian pentru mine;doar pentru a-mi contura fericirea si a-mi alunga scepticismul. Incercam sa nu acord atentie, dar palcuri de oameni se interesau de obiectul meu de adoratie. Asta mi-a descatusat fiara,in care se impovorasera diabolicul si gravitatea lui. Un fior isteric mi-a cuprins intrega finta. Cum sa ingaduiesc asta ,cand gelozia imi ardea fiinta si nu putea rezista impulsului da a reactiona dement? Afurisitul de clavir! Simpla lui prezenta imi perturba ratiunea. Da...l-am zdrobit cu toporul, l-am distrus si l-am descarnat de aroma suava a pielii ei si nu ma caiesc o secunda pentru asta.”